Cu Lévi-Strauss în luna cadourilor

Publicat în Dilema Veche nr. 568 din 31 decembrie 2014 - 7 ianuarie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Ca de obicei în ultimii ani, în privat am alergat frenetic toată luna prin magazine după cadouri şi ne-am branşat la toatele ofertele pieţei, iar în public ne-am mai întrebat, retoric, unde s-au dus tradiţiile noastre de Crăciun, de ce s-a comercializat totul, ce fel de viaţă mai e şi asta în care piaţa ne dictează fericirea? Întrebarea onestă este însă, poate, alta: de ce sîntem fericiţi cu aceste sărbători aşa cum sînt ele acum? Ceea ce presupune însă şi o întrebare mai complicată: cum a ajuns Moş Crăciun ceea ce este în prezent? Lévi-Strauss şi minunatul său studiu din 1952 despre Supliciul lui Moş Crăciun, recent tradus şi la noi, ar putea să ne dea unele explicaţii.

Mai întîi de toate, sărbătorile solstiţiale au fost şi înaintea Crăciunului creştin, iar acesta nu a fost la fel în toată istoria creştinismului. Cît despre Moş Crăciun, ştim deja de mult că personajul ca atare, „cu predilecţia sa pentru hornuri şi încălţări, rezultă pur şi simplu dintr-o deplasare recentă a sărbătorii Sfîntului Nicolae“ (Sinterklass în daneză), că a migrat în America în secolul al XIX-lea, unde s-a metamorfozat în Santa Claus şi de unde s-a întors, în Europa, cu o nouă înfăţişare.   

O „invenţie“ recentă deci, de la un cap la altul? Cîtuşi de puţin, toate imaginile şi practicile legate de Moş Crăciun sînt străvechi şi, într-un fel, universale, Moşul actual fiind doar o nouă (re)întrupare istorică. În acest sens, Lévi-Strauss pomeneşte, de pildă, de îndepărtatele katchina ale indienilor pueblo, personaje mascate care întruchipează zei şi strămoşi, care vin periodic în sate ca să-i pedepsească sau să-i răsplătească pe copii. Personaje similare, aducătoare de daruri (şi/sau pedepse) pentru copii, există în numeroase alte culturi.

Dar de ce pentru copii? V-aţi întrebat vreodată? Eu, unul, nu...

Foarte simplu, pentru că este o variantă universală a universalelor rituri de trecere sau de iniţiere – arată antropologul francez. Aşa cum toate riturile de trecere controlează momentul şi modul acceptării copiilor în lumea adulţilor şi „îi ajută pe cei mai vîrstnici să-i ţină pe cei mai tineri într-o stare de ordine şi de supunere“, tot aşa se întîmplă cu Moş Crăciun: „Pe tot parcursul anului, invocăm venirea lui Moş Crăciun ca să le reamintim copiilor noştri că dărnicia lui va fi pe măsura cuminţeniei lor.“ Mai mult, strămoşul Moşului, Sfîntul Nicolae, era înarmat şi cu o nuia de alun, ca multe alte personaje mitologice similare, din alte spaţii culturale.

Bun, ne-am lămurit de ce Moş Crăciun oferă daruri (în primul rînd) copiilor. Cîndva, săracii erau însă cei preferaţi şi acelaşi Sfînt Nicolae era cunoscut pentru milostivenia sa faţă de aceştia. Lucrurile se complică, deci, şi apare o a doua întrebare: de ce în această perioadă, de ce darurile se aglomerează în jurul solstiţiului de iarnă? Pentru că „luna cadourilor“ a fost iniţial acea libertas decembris despre care vorbeşte Horaţiu. Pentru că, în istoria europeană, aceste sărbători de iarnă se trag din Saturnaliile romane, care durau şapte zile, între 17 şi 24 decembrie – ceea ce se pare că a determinat Biserica să stabilească ziua de naştere a lui Isus pe 25 decembrie, la sfîrşitul acestor sărbători păgîne fundamentale. Pentru că „Saturnaliile erau sărbătoarea larvae-lor, adică a morţilor de moarte violentă sau lăsaţi neîngropaţi.“ Şi la noi, perioada este plină de pericole, de la Filipii de toamnă, la Sfîntul Spiridon sau noaptea Sfîntului Andrei; iar pe 21 noiembrie, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte năprasnică. „Darurile“ din această perioadă au fost deci foarte multă vreme ofrande aduse morţilor, copiii sau săracii fiind doar intermediarii consacraţi. Intermediari care nu aşteptau să le vină darurile pe horn, ci îşi cereau – şi aveau dreptul să-şi ceară – ofrandele (vezi şi colindele de la noi), pentru că doar astfel cei vii îi puteau îmbuna pe cei morţi. Ospeţele de Crăciun şi de Anul Nou aveau menirea de „masă oferită morţilor“. Deci schimb între vii şi morţi, nu simplă iubire faţă de copii.

Toate acestea s-au dus? Da şi nu. Nimic nu se pierde şi nu se schimbă fără un rost. Care este, deci, sensul metamorfozelor recente ale lui Moş Crăciun? Motivele sînt atît sociale şi economice, cît şi spirituale. Sociale, deoarece copilăria a devenit o categorie de sine stătătoare, iar trecerea spre lumea adulţilor s-a prelungit: nu prea mai e nevoie de rituri de trecere. Economice, întrucît o anumită bunăstare a luat locul sărăciei cronice, darea de mînă înmulţind şi diversificînd darurile. Dar în primul rînd spirituale, căci relaţia cu moartea s-a schimbat fundamental, frica de moarte fiind înlocuită (doar la suprafaţă însă) de noul mit al tinereţii fără bătrîneţe.

Nu mai credem deci în Moş Crăciun? N-am crezut niciodată, dar „credinţa pe care o cultivăm la copiii noştri că jucăriile lor vin din lumea de dincolo aduce un alibi impulsului secret care ne incită, în realitate, să le oferim lumii de dincolo sub pretextul că le dăruim copiilor. Prin acest mijloc, darurile de Crăciun rămîn un sacrificiu veritabil adus bucuriei de a trăi, care constă în primul rînd în a nu muri.“ În mod paradoxal, Crăciunul îşi (re)găseşte mesajul profund creştin printr-o pervertire profană şi devine pe deplin o sărbătoare a naşterii şi a speranţei de viaţă fără (teama de) moarte. Şi „nu-i aşa că în adîncul nostru rămîne mereu trează dorinţa de a crede, oricît de puţin, într-o generozitate fără control, într-o bunătate fără gînduri ascunse; într-un interval în care sînt suspendate orice teamă, orice invidie şi orice amărăciune?“ Pînă spre Renaştere, libertas decembris era un timp al riturilor de răsturnare, al exceselor şi al deplinei comuniuni. În „luna cadourilor“, continuăm să iubim, fără să ştim, această libertas decembris.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.