Surprize, surprize

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

La răspîntia dintre „a şti“, „a face“ şi „a fi“, dintre informativ, performativ şi formativ, sistemul nostru de învăţămînt pare să se fi hotărît să dea prioritate termenului median. Şi pare că aşteptările în acest sens sînt încă mult mai ample decît realizările. Una dintre imputările cel mai des auzite la adresa învăţămîntului nostru este aceea că el a rămas predominant „teoretic“, „abstract“, cu un foarte redus conţinut aplicativ, rupt de nevoile vieţii – şi ale pieţii. Cuvîntul magic al acestei orientări pragmatice, „competenţe“, încă nu s-a aşezat bine în sistem.

Îmi aduc aminte cum am apelat, la un moment dat, la o firmă de PR pentru a ne face un proiect de promovare a unui produs intelectual de nişă, sofisticat şi elitist. O proaspătă absolventă de facultate a venit să ne prezinte proiectul: cu slide-uri PPT, cu handout-uri, tot tacîmul. O viziune largă şi generoasă, potrivit căreia ar fi urmat să atacăm spaţiul public, pe toate fronturile – de pildă, prin comunicate de presă periodice, adresate tuturor jurnalelor şi revistelor din ţară (bănuiesc că lista era gata întocmită), inclusiv de apicultură, vînătoare şi pescuit, grădinărit, culinare ş.a.m.d. Am ascultat cu răbdare prezentarea, care a durat aproape un ceas, încercînd, în final, să-i explicăm domnişoarei că ceea ce făceam noi nu se adresa sub nici o formă bucătarilor amatori sau crescătorilor de albine. Spre surprinderea noastră, a comanditarilor, obiecţiile formulate, de bun-simţ, altminteri, au stîrnit contrarietate. „Ah, eu n-am mai făcut pînă acum aşa ceva“ – ni s-a spus, şi am înţeles că discuţia se sfîrşise.

Marea miză a unei instruiri performative e să-i facă pe elevi capabili să facă lucruri pe care nu le-au mai făcut. Se cheamă „competenţe transferabile“. Altminteri, vopsim gardul, păstrînd înăuntru aceeaşi idee anacronică – o parte din viaţă învăţăm, pentru ca mai apoi să aplicăm ce am învăţat. Orice instalator priceput ştie că lucrurile nu stau aşa.

Spuneam, data trecută, că argumentul suprem al instrucţiei performative este că ea serveşte intereselor de prosperitate ale societăţii. Din perspectiva lui „a face“, educaţia nu mai formează oameni, ci, aşa cum se spune în jargonul economiştilor, „resursă umană“, la dispoziţia angajatorilor.

Cînd colo, surpriză!  

Am participat, în repetate rînduri, la sesiuni de dialog între reprezentanţii Universităţii şi cei ai potenţialilor angajatori ai absolvenţilor noştri. Surprize, surprize! Cea dintîi – nu chiar neaşteptată – a fost că angajatorii păreau din capul locului sceptici în privinţa eficienţei întîlnirilor noastre. Cea de-a doua, mult mai mare, a constat în lejeritatea cu care aceştia mînuiau vocabularul nostru pedagogic. Ba chiar păreau că vor să ne lumineze ei cum e cu triunghiul lui „a şti“, „a face“ şi „a fi“. Însă surpriza detonantă a fost mesajul central pe care ei voiau să ni-l transmită. Ce „ştiu“ absolvenţii noştri nu-i prea interesează – ni s-a spus. Cele mai multe angajări sînt condiţionate doar de absolvirea unei facultăţi, indiferent care. Ce să facă urmează, oricum, să înveţe la locul de muncă. Cele mai mari dificultăţi în privinţa noilor angajaţi, ne spuneau responsabilii de resurse umane, vin din zona lui „a fi“: valori, atitudini, norme comportamentale asimilate, indispensabile pentru eficienţa muncii: punctualitatea, rigoarea, corectitudinea, spiritul de echipă, iniţiativa etc. Acele lucruri pe care noi, cei din mediul academic, considerăm că tinerii le-au aflat cîndva la orele de dirigenţie, şi cu asta basta. 

Paradoxul e că, în vreme ce noi încercăm să ne reprofilăm şi să-i învăţăm pe copii să bată cît mai multe feluri de cuie în cît mai multe feluri de mese, pentru a fi utili pe piaţa muncii, se pare că piaţa muncii aşteaptă altceva de la noi. Ceea ce se numea, odinioară, cu un cuvînt tare frumos, „a forma caractere“.

Îmi amintesc de o controversă purtată nu demult pe tema la modă a inteligenţelor emoţionale. Da, epoca IQ-ului s-a sfîrşit. Astăzi, orice profesor ştie că orice ins e înzestrat cu variate tipuri de inteligenţă, în grade şi în combinaţii diferite. Şi orice profesor îşi pune întrebarea – fără de răspuns – ce e mai bine, să insişti pe punctele forte ale elevului, pentru a-i facilita performanţa, sau, dimpotrivă, pe cele slabe, cu scopul unei dezvoltări armonioase?

Legat însă de teoria inteligenţei emoţionale mai e ceva, neliniştitor pentru mine. Tocmai aici se afla sîmburele de dispută. Eu nu o văd neapărat ca pe o descoperire emancipatoare, care ne-ar elibera de tirania cognitivului pur. Simt totdeauna un vădit disconfort atunci cînd, redactînd o recomandare pentru vreun student merituos, ajung la rubricile standard despre „implicare“ şi „entuziasm“. Mi se pare cumva impropriu – poate chiar indecent, dacă cuvîntul nu e prea tare – să mi se ceară să măsor nivelul de entuziasm al unei persoane. Pentru mine, asta ar trebui să fie, încă, o chestiune privată, de viaţă – nu de piaţă. Însă lucrurile s-au schimbat. De mult. Imaginea insului care „îşi face bine treaba“ la serviciu, eventual strîngînd din dinţi, şi-n rest îşi vede de viaţa lui, s-a perimat. Lumea instituţionalizată a zilelor noastre ne vrea cu totul, cu ştiinţa noastră de carte, cu abilităţile şi capacităţile noastre, cu valorile noastre, cu emoţiile noastre. Eventual, şi cu visele noastre.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.