Crocant

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Cioace jpeg

La prima vedere, evoluţia semantică a adjectivului crocant – de la sensul propriu, culinar, la cel metaforic, de caracterizare a persoanelor sau a situaţiilor – e destul de surprinzătoare. Termenul culinar crocant (împrumut din fr. croquant) este în principiu pur descriptiv; utilizarea sa extinsă presupune însă o evaluare net favorabilă; pentru a explica trecerea este deci nevoie să presupunem o ierarhie a preferinţelor culinare. În dicţionarele noastre, crocant are o definiţie simplă – „care crănţăne cînd este mestecat“ (DEX); „care face zgomot cînd este zdrobit în dinţi“ (Micul dicţionar de neologisme); e drept însă că în DEX apare şi o prelungire explicativă,  în care îşi face loc aprecierea: „tare şi bine prăjit sau copt“.  

Cuvîntul nu e vechi: prin anii ’80 primea încă, într-un dicţionar de neologisme, eticheta „franţuzism“. În Cartea de bucate a Sandei Marin, apare o singură dată, într-o reţetă de cartofi prăjiţi („Trebuie să fie rumeniţi şi crocanţi“); în Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti (1998) a lui Radu Anton Roman, e deja mult mai frecvent („guvizii... prăjiţi crocant“, „untura... face crocantă orice carne“ etc.). În momentul actual, constatăm o extindere a atributului crănţănitor asupra multor alimente: se vorbeşte de pui crocant, piept crocant de curcan, aripioare crocante, şniţel crocant, ba chiar – semn al perfectei armonizări dintre tradiţie şi modernitate – de „ciolan de porc cu şorici crocant“ (retetecalamama.ro). Crocante nu sînt însă doar prăjelile tradiţionale, condamnate de preceptele alimentaţiei sănătoase, ci şi murăturile („castraveciorii mici, crocanţi, de un verde închis“, ink4thought.com; „murături crocante“, savoriurbane.com), salata („salata asta e un minunat echilibru de sărat, dulce, crocant şi catifelat“, blogculegume.ro), strugurii („strugurii crocanţi, dar fără aromă“, lifestyleblog.ro) etc. Idealurile culinare actuale asociază două noţiuni complementare: „Cum se face aluatul de pizza pufos, crocant?“ (pofta-buna.ro). Crocant şi crocantă circulă şi ca substantive: „Crocanta, ideală ca topping pentru hamburger“ (melian23.blogspot.com) „Reţeta de Crocant de peşte“ (reteteculinare.ro); „Crocantul cu mere este un desert delicios“ (ibidem).  

E foarte probabil ca pasiunea actuală a consumatorilor să fi fost stimulată de anumite strategii publicitare: extrem de mulţi producători introduc în reclame şi chiar în numele de produse noţiunea magică a ronţăitului. La rîndul său, publicitatea se va fi bazat probabil pe preferinţe atent investigate ale publicului: plăcerea de a ronţăi, de a auzi mîncarea, expunerea dinţilor sănătoşi etc. Oricum, pasiunea populară şi insistenţa publicitară s-au sprijinit şi s-au încurajat reciproc. De altfel, fenomenul e unul global: produsele crocante în România sînt cele caracterizate în spaţiul anglofon prin termenii crispy şi crunchy, în cel francofon prin croquant şi croustillant. Uneori e preferat tocmai termenul străin: o firmă germană îşi prezintă un produs sub denumirea Merci Crocant pentru piaţa internă şi anglofonă, dar Merci Crispy pentru cea francofonă. Multe reţete şi nume de produse de pe piaţa românească sînt pur şi simplu traduse, în primul rînd din engleză (Aripi de pui crocante – Crispy chicken wings; Ceapă crocantă – Crispy onion), dar şi din franceză (unde croquant e şi un tip de fursec).

Sensul figurat al lui crocant în română este totuşi anterior modei publicitare şi tendinţelor globalizante ale consumului alimentar. O atestare certă se găseşte într-un vers al lui Adrian Păunescu, de la începutul anilor ’80, despre tinerii care „Se dau crocanţi şi şmecheri şi vor să fie stele“ („Te salut, generaţie-n blugi!“); e foarte posibil ca termenul să fi fost preluat din argoul contemporan, cu intenţia de captare empatică, dar nu e exclus (pînă la găsirea unei atestări anterioare) să fi fost o creaţie personală, o inovaţie în stil juvenil, care să se fi răspîndit inevitabil prin repetarea textului, pus pe muzică, pe stadioane. E interesant că şi termenii culinari corespunzători din engleză au sensuri figurate în slang; crunchy e apropiat de hippy şi are o evoluţie destul de diferită de cea din română, dar crispy se potriveşte parţial cu crocant: în The Concise New Partridge Dictionary of Slang and Unconventional English (Routledge, 2008), crispy e înregistrat ca avînd în slang-ul american sensurile „bun, la modă, plăcut“ (din 1997), dar şi „uşor tulburat de uzul prelungit al alcoolului şi al drogurilor“ (din 1979).  Probabil că evoluţia din română şi cea din engleză au fost independente, dar astăzi nu e exclusă o influenţă a uzurilor din slang în fixarea termenului colocvial-argotic românesc. Acesta e destul de răspîndit, în primul rînd în expresia a se da crocant, echivalentă cu a se da mare, „a se lăuda, a fi încrezut“: „trebuie să arunce de 3 ori preţul valorat ca să se dea crocant!“ (icumparaturi.ro); „oierul se dă crocant că e cel mai bogat“ (gsp.ro); „nu te mai da crocant cu maşina ta“ (volvo-club.ro), dar şi în caracterizarea persoanelor şi a situaţiilor, ca adjectiv substantivizat şi chiar adverbializat – „George cel crocant“ (urban.ro); „Haideţi bă crocanţilor, pocniţi de furie în focul mistuitor al campioanei! (comentariu, gandul.info); „Aş putea să-ţi zîmbesc crocant“ (alinaconstantinescu.ro). Sensurile nu sînt totdeauna clare şi specifice, dar rămîn predominant pozitive. La baza lor stă, foarte probabil, o extindere semantică de tip metaforic: dacă în alimentaţie, crocantul tineresc este implicit opus supelor, zemurilor, sosurilor, terciurilor, probabil că şi insul crocant este cel care nu poate fi în nici un caz moale, amorf, pleoştit, fleşcăit.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010). 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.