„Mîrladul“ – o poveste de decembrie

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Alte confuzii jpeg

Am citit zilele acestea un roman excepţional, asupra căruia sper să revin altădată, cu un comentariu mai aplicat. E vorba despre Marea petrecere de Petre Barbu, o radiografie a suferinţei în formă pură, a durerii autentice, copleşitoare, imposibil de anihilat. Cumva marginal în construcţia cărţii, mi-au atras atenţia paginile unde Iulian Bolozan, unul dintre protagonişti, face naveta cu personalul Bîrlad – Galaţi, personal destul de faimos în zona Moldovei, înainte de 1989. Porecla trenului respectiv era atunci – ne zice Petre Barbu – „Mîrladul“. Întrucît trăisem eu însumi, într-o anumită împrejurare, „senzaţia“ acestei curse regionale, am parcurs tribulaţiile feroviare ale personajului cu interes sporit. Iată mai întîi o descriere succintă a trenului de siderurgişti, unde tînărul Bolozan trebuie să se adapteze: „Se trezea cu noaptea-n cap şi se urca în Mîrladul ce puţea a urină şi-şi căuta un loc printre muncitorii care se duceau la Galaţi ca să cîştige o pîine (…). Se băga printre ei şi mînca parizer cu mămăligă şi ceapă, trăgea din puturoasele ţigări Mărăşeşti, spărgea seminţe, scuipa, striga glume tîmpite la fetele care răsfoiau somnoroase manualele de chimie sau de electrotehnică. Era un animal pînă cînd Mîrladul intra în gară. Pe peron, se lepăda de blana de animal şi îmbrăca uniforma de elev-model al Liceului Vasile Alecsandri“ (Petre Barbu – Marea petrecere, Cartea Românească, 2014, p. 75). După ore, eroul se întoarce, grăbit, la garnitura hipnotică, fugind din nou „ca un animal“: „Sărea la bătaie la oricine nu-i era pe plac, o lua peste ochi, dar dădea şi el cu pumnii, juca şeptici, bea vin ori rachiu din bidoane de plastic (…), bătea cu palmele în banchetele slinoase ale trenului, urlînd din toţi rărunchii Magdaleno, spune drept, cine te-a muşcat de piept!, se îmbăta, dar nu apuca să vomite, în schimb se pişa (…) odată cu alţi mîrlani, din mersul trenului, cu uşile deschise, ca să stropească pe cine apuca, distracţie de animale“ (idem, pp. 76-77). „Mîrladul“ nu reprezenta, prin urmare, doar un tren de navetă, ci un mod de viaţă, pe care fie ţi-l asumai ca supravieţuitor, fie îl respingeai şi, în consecinţă, sucombai.

Am ajuns la concluzia darwinistă de mai sus în mohorîta lună decembrie a anului 1988, cînd, împreună cu doi colegi de facultate, eşuasem în „Mîrlad“, printr-un joc mai curînd neverosimil al întîmplării. Ne întorceam de la Braşov la Iaşi. Participasem la o conferinţă naţională a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, la Universitatea de la poalele Tîmpei şi, nu ştiu cum, schimbînd trenurile în Ploieşti, am ratat acceleratul de Bucureşti, ce ne-ar fi dus direct acasă. Deoarece nu mai aveam conexiuni nemijlocite cu Iaşiul, vreme de mai multe ore, am hotărît să o pornim, cu diverse curse regionale, spre destinaţia finală. Am plecat iniţial, suficient de logic, la Buzău, însă întortocheatele căi ferate româneşti ne-au deviat, treptat, spre Făurei şi Brăila, iar ulterior, într-un tur de forţă moldav, am aterizat la Galaţi. Aici singura opţiune raţională rămînea „Mîrladul“ care, pentru noi, constituia o imensă necunoscută. Imaginea naturalistă creionată de Petre Barbu mi-a răscolit mnemotehnic impresiile trăite atunci, la întîlnirea cu acest inubliabil tren personal. Poştalioanele din Vestul Sălbatic au fost, fără îndoială, mai puţin devastate, chiar şi după atacurile bandiţilor arizonieni. Cursa (constînd din şase-şapte vagoane comune, fără „clase“) nu avea, în mare măsură, uşi şi ferestre. Scaunele păreau torpilate, iar toaletele dezafectate. În vagonul nostru se derula un bairam siderurgist, cu ţuică la damigeană şi vin de butuc. „Recipientele“ au sosit şi la noi, studenţii ieşeni şocaţi de eveniment. Am băut speriaţi şi am spus un „la mulţi ani!“ generic, fără adresă. Ipochimenii călători ţopăiau, cîntînd defazat ceva cu un „dric la poartă“ şi „cai mascaţi“.

Un popă – aparent, şi el eşuat, asemenea nouă, în delirul petrecăreţ al „Mîrladului“ – făcea mereu semnul crucii în aer şi nu refuza, la rîndul lui terifiat, bidoanele cu alcool, ori de cîte ori treceau prin faţa sa. „Bea, părinte, bea, cî-i sînjili lu’ Hristos, Domnul!“ De pe bancheta opusă, ne fixau, cu priviri apoase, trei bărbaţi neraşi, rufoşi, cu butelci soioase în mîini. După o lungă contemplaţie, unul dintre ei articulă, cu greu, o întrebare: „Di uni sînteţi, uăi?“ Deoarece colegii mei se aflau în stare de perplexitate, am preluat eu responsabilitatea răspunsului, abordînd, curajos, politica adevărului. I-am spus că eram studenţi la Iaşi. Nu procedasem bine. A trebuit să-i explic ce căutam în „Mîrlad“, avînd în vedere că veneam din „Ieşi“. Am intrat şi mai rău în încurcătură, pentru că astfel am fost nevoit să dau detalii despre călătoria noastră şi, implicit, despre „conferinţa naţională a cercurilor studenţeşti“. Cuvîntul „conferinţă“ i-a electrocutat scurt pe cei trei: au deschis ochii ceţoşi la unison, precum trei pisoi treziţi deodată din somn de un zgomot. Vorbitorul s-a ridicat, nesigur, în picioare, şi mi-a zis, întinzîndu-mi bidonul: „Bea di işi! Băiet diştept, hai sî ti pup!“ N-a apucat să-şi ducă intenţia la capăt, fiindcă, subit, bucăţi de scaune, alături de diverse recipiente, au început să zboare în toate direcţiile. Li s-au adăugat imediat pumni, îmbrînceli şi înjurături îngrozitoare. În turbarea generală, l-am văzut pe un tînăr slăbuţ (poate că era Iulian Bolozan!) îngenunchind dinaintea preotului (căruia îi zburase potcapul sub o banchetă). Cu lacrimile şiroind pe obraz, beat lemn, răcnea disperat, hohotind totodată oligofrenic: „Parinţăli, am numa’ nouăşpi ani! Numa’ nouăşpi ani, dragî parinţăli! Hă, hă, hă!“ Faţa bisericească îl împinse bărbăteşte înapoi în vîltoare şi ţîşni către semnalul de alarmă.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

5 regina elisabeta masina jpg jpeg
Un Range Rover, care a aparținut reginei Elisabeta a II-a, scos la licitație. Ce modificări au fost făcute special pentru suverana Regatului Unit
Un Range Rover, din 2006, a fost scos la licitație în Marea Britanie. Autoturismul a aparținut reginei Elisabeta a II-a.
restaurant, foto shutterstock jpg
Orașul din România cu cea mai globalizată gastronomie. Surprinzător, a detronat Bucureștiul
Care este orașul cu cea mai mare diversitate culinară din România? Surprinzător, nu Bucureștiul, ci unul din inima Transilvaniei.
ODA5YWExMmM5MDIxZTdjNGY1MGZkZmVlZDE4ZQ== thumb jpg
Vasile Dâncu anunță ce urmează în coaliție după controversele funeraliilor lui Ion Iliescu. „Ar fi putut să găsească o modalitate mai elegantă”
Vasile Dâncu a comentat miercuri seara, la Digi24, tensiunile tot mai evidente dintre PSD și USR, generate de organizarea funeraliilor de stat pentru Ion Iliescu. Social-democratul a criticat abordarea USR, afirmând că partidul încearcă să-și justifice poziția de putere.
voleiromania jpg
Întâlnirea dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski. FOTO EPA-EFE
Trump și Zelenski au vorbit după întâlnirea lui Witkoff cu Putin. „Toată lumea este de acord că acest război trebuie să se încheie”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a transmis miercuri că a vorbit la telefon cu președintele american Donald Trump, după ce trimisul Washingtonului, Steve Witkoff, a vizitat Moscova pentru discuții mai devreme în aceeași zi.
Irina Rimes, foto Facebook jpg
Schimbarea pe care Irina Rimes a făcut-o în noul sezon al emisiunii „Vocea României”: „Era cazul”. Îl vizează direct pe Tudor Chirilă
Filmările celui de-al 13-lea sezon al emisiunii „Vocea României” au început, iar Irina Rimes speră ca o simplă schimbare să-i aducă, în sfârșit, norocul mult așteptat și să câștige marele premiu, în calitate de antrenor. Decizia îl vizează direct pe Tudor Chirilă.
Screenshot 2025 08 06 205138 png
O tânără a cumpărat un conac în Italia, la prețul unei mașini: „Este încă departe de a fi finalizat, dar visul devine treptat realitate”
O tânără de 28 de ani a cumpărat un conac medieval cu 17 camere, în Sicilia, la un preț semnificativ mai mic decât costul unei mașini moderne. Ea a început o renovare a clădirii istorice.
62378911 jpg
Valul ucigaș de căldură face ravagii în Spania. Peste 1.000 de morți într-o singură lună și record absolut de temperaturi
Spania se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de sănătate publică din cauza schimbărilor climatice: peste 1.000 de persoane au murit în luna iulie, un record atribuit valurilor extreme de căldură care au cuprins Peninsula Iberică în această vară.
rusia gif gif
Rusia a atacat cu drone o stație de gaz de pe ruta transbalcanică, nou lansată: „O lovitură deliberată”
Rusia a avariat un compresor de gaze al stației Orlivka din regiunea Odesa, parte a unui coridor de gaze nou inaugurat, menit să compenseze deficitul energetic al Ucrainei înainte de sezonul de iarnă.