„Mîrladul“ – o poveste de decembrie

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Alte confuzii jpeg

Am citit zilele acestea un roman excepţional, asupra căruia sper să revin altădată, cu un comentariu mai aplicat. E vorba despre Marea petrecere de Petre Barbu, o radiografie a suferinţei în formă pură, a durerii autentice, copleşitoare, imposibil de anihilat. Cumva marginal în construcţia cărţii, mi-au atras atenţia paginile unde Iulian Bolozan, unul dintre protagonişti, face naveta cu personalul Bîrlad – Galaţi, personal destul de faimos în zona Moldovei, înainte de 1989. Porecla trenului respectiv era atunci – ne zice Petre Barbu – „Mîrladul“. Întrucît trăisem eu însumi, într-o anumită împrejurare, „senzaţia“ acestei curse regionale, am parcurs tribulaţiile feroviare ale personajului cu interes sporit. Iată mai întîi o descriere succintă a trenului de siderurgişti, unde tînărul Bolozan trebuie să se adapteze: „Se trezea cu noaptea-n cap şi se urca în Mîrladul ce puţea a urină şi-şi căuta un loc printre muncitorii care se duceau la Galaţi ca să cîştige o pîine (…). Se băga printre ei şi mînca parizer cu mămăligă şi ceapă, trăgea din puturoasele ţigări Mărăşeşti, spărgea seminţe, scuipa, striga glume tîmpite la fetele care răsfoiau somnoroase manualele de chimie sau de electrotehnică. Era un animal pînă cînd Mîrladul intra în gară. Pe peron, se lepăda de blana de animal şi îmbrăca uniforma de elev-model al Liceului Vasile Alecsandri“ (Petre Barbu – Marea petrecere, Cartea Românească, 2014, p. 75). După ore, eroul se întoarce, grăbit, la garnitura hipnotică, fugind din nou „ca un animal“: „Sărea la bătaie la oricine nu-i era pe plac, o lua peste ochi, dar dădea şi el cu pumnii, juca şeptici, bea vin ori rachiu din bidoane de plastic (…), bătea cu palmele în banchetele slinoase ale trenului, urlînd din toţi rărunchii Magdaleno, spune drept, cine te-a muşcat de piept!, se îmbăta, dar nu apuca să vomite, în schimb se pişa (…) odată cu alţi mîrlani, din mersul trenului, cu uşile deschise, ca să stropească pe cine apuca, distracţie de animale“ (idem, pp. 76-77). „Mîrladul“ nu reprezenta, prin urmare, doar un tren de navetă, ci un mod de viaţă, pe care fie ţi-l asumai ca supravieţuitor, fie îl respingeai şi, în consecinţă, sucombai.

Am ajuns la concluzia darwinistă de mai sus în mohorîta lună decembrie a anului 1988, cînd, împreună cu doi colegi de facultate, eşuasem în „Mîrlad“, printr-un joc mai curînd neverosimil al întîmplării. Ne întorceam de la Braşov la Iaşi. Participasem la o conferinţă naţională a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, la Universitatea de la poalele Tîmpei şi, nu ştiu cum, schimbînd trenurile în Ploieşti, am ratat acceleratul de Bucureşti, ce ne-ar fi dus direct acasă. Deoarece nu mai aveam conexiuni nemijlocite cu Iaşiul, vreme de mai multe ore, am hotărît să o pornim, cu diverse curse regionale, spre destinaţia finală. Am plecat iniţial, suficient de logic, la Buzău, însă întortocheatele căi ferate româneşti ne-au deviat, treptat, spre Făurei şi Brăila, iar ulterior, într-un tur de forţă moldav, am aterizat la Galaţi. Aici singura opţiune raţională rămînea „Mîrladul“ care, pentru noi, constituia o imensă necunoscută. Imaginea naturalistă creionată de Petre Barbu mi-a răscolit mnemotehnic impresiile trăite atunci, la întîlnirea cu acest inubliabil tren personal. Poştalioanele din Vestul Sălbatic au fost, fără îndoială, mai puţin devastate, chiar şi după atacurile bandiţilor arizonieni. Cursa (constînd din şase-şapte vagoane comune, fără „clase“) nu avea, în mare măsură, uşi şi ferestre. Scaunele păreau torpilate, iar toaletele dezafectate. În vagonul nostru se derula un bairam siderurgist, cu ţuică la damigeană şi vin de butuc. „Recipientele“ au sosit şi la noi, studenţii ieşeni şocaţi de eveniment. Am băut speriaţi şi am spus un „la mulţi ani!“ generic, fără adresă. Ipochimenii călători ţopăiau, cîntînd defazat ceva cu un „dric la poartă“ şi „cai mascaţi“.

Un popă – aparent, şi el eşuat, asemenea nouă, în delirul petrecăreţ al „Mîrladului“ – făcea mereu semnul crucii în aer şi nu refuza, la rîndul lui terifiat, bidoanele cu alcool, ori de cîte ori treceau prin faţa sa. „Bea, părinte, bea, cî-i sînjili lu’ Hristos, Domnul!“ De pe bancheta opusă, ne fixau, cu priviri apoase, trei bărbaţi neraşi, rufoşi, cu butelci soioase în mîini. După o lungă contemplaţie, unul dintre ei articulă, cu greu, o întrebare: „Di uni sînteţi, uăi?“ Deoarece colegii mei se aflau în stare de perplexitate, am preluat eu responsabilitatea răspunsului, abordînd, curajos, politica adevărului. I-am spus că eram studenţi la Iaşi. Nu procedasem bine. A trebuit să-i explic ce căutam în „Mîrlad“, avînd în vedere că veneam din „Ieşi“. Am intrat şi mai rău în încurcătură, pentru că astfel am fost nevoit să dau detalii despre călătoria noastră şi, implicit, despre „conferinţa naţională a cercurilor studenţeşti“. Cuvîntul „conferinţă“ i-a electrocutat scurt pe cei trei: au deschis ochii ceţoşi la unison, precum trei pisoi treziţi deodată din somn de un zgomot. Vorbitorul s-a ridicat, nesigur, în picioare, şi mi-a zis, întinzîndu-mi bidonul: „Bea di işi! Băiet diştept, hai sî ti pup!“ N-a apucat să-şi ducă intenţia la capăt, fiindcă, subit, bucăţi de scaune, alături de diverse recipiente, au început să zboare în toate direcţiile. Li s-au adăugat imediat pumni, îmbrînceli şi înjurături îngrozitoare. În turbarea generală, l-am văzut pe un tînăr slăbuţ (poate că era Iulian Bolozan!) îngenunchind dinaintea preotului (căruia îi zburase potcapul sub o banchetă). Cu lacrimile şiroind pe obraz, beat lemn, răcnea disperat, hohotind totodată oligofrenic: „Parinţăli, am numa’ nouăşpi ani! Numa’ nouăşpi ani, dragî parinţăli! Hă, hă, hă!“ Faţa bisericească îl împinse bărbăteşte înapoi în vîltoare şi ţîşni către semnalul de alarmă.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
640px Bathing at Talloires (Bagnade à Taillores) (The Swim) MET DP834430 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.