⬆
Tema săptămînii
Pagina 57
Scrieţi. Corectăm noi
Pentru mine, corectura de text înseamnă meserie și pasiune. Da, sînt unul dintre acei fericiți care trăiesc făcînd ce se pricep și iubesc să facă.
Cuţit cu două tăişuri?
S-a văzut de multe ori că masele pot vota și împotriva propriilor interese, după cum s-a observat și că, uneori, rezultatele neconvenabile ale unor consultări populare pot fi ocolite de politicieni. Pînă la urmă, deci, cum stă treaba cu referendumurile? Din paginile care urmează vă puteți face o idee.
Este un referendum local mai puţin riscant?
Al doilea referendum – despre aprobarea construirii unei moschei în București.
Răspunsul e Da. Dar care-i întrebarea?
În România, toate referendumurile (cu excepţia celor pentru Constituţie) au fost utilizate în situaţiile tensionate apărute între preşedinte şi Parlament.
Populiştii şi referendumul ca tehnică a democraţiei iluzorii
Cel mai mare partid politic, Partidul Social-Democrat, nu a mai cîștigat alegerile prezidențiale de la Ion Iliescu încoace și tot dă semnale că imaginează o Românie în care Parlamentul să aleagă președintele țării, iar rolul președintelui să fie unul decorativ. Pentru o asemenea schimbare este nevoie însă de un referendum care să amendeze Constituția.
Foarte scurtă istorie a chemării românilor la plebiscite şi referendumuri
În proporție covîrșitoare, cei veniți, în ciuda boicotului cerut de Băsescu și de aliații săi, au votat pentru demitere. Nemulțumiți că nu le-a ieșit nici de data asta mașinațiunea, fiindcă pragul de validare n-a fost atins, adversarii președintelui au vrut să modifice listele electorale după ce consultarea se ținuse.
În Republica Moldova: vocea poporului sau vocea Rusiei?
Cînd a mers la vot, Dodon a fost întrebat de o reprezentantă a secției ce fel de buletin dorește: în limba română sau în limba rusă? „În limba moldovenească!“ – a spus președintele. „Avem doar în limba română“ – i s-a replicat.
Referendumul bine temperat
Referendumul, asemeni democraţiei reprezentative, poate aluneca în direcţia tiraniei majorităţii.
Democraţie = referendum. Sau nu
În acest moment, Codul Civil oricum definește căsătoria exclusiv ca uniunea dintre bărbat și femeie, iar interpretarea constantă în jurisprudența instanțelor confirmă această direcție. Apare în mod firesc întrebarea de ce vom cheltui 20 de milioane de euro inutil.
Visul kurd şi realitatea dezastrului
Într-un Orient mai chinuit ca oricînd de crize și războaie, kurzii fără ţară au devenit pentru multă lume eroii care au ținut piept, de unii singuri de multe ori, tăvălugului Daesh. Succesele împotriva Daesh i-au făcut pe kurzi, cumva firesc, să spere că poate a venit momentul să obțină o țară a lor.
Constantin Noica şi Sergiu Al-George. Omagiu indirect
„Da, a publicat traduceri și comentarii de texte ale culturii indiene clasice, dar nu e un «specialist» în sens academic; meseria lui de bază e aceea de medic orelist“.
Omul Vîrstei de Aur
De lipovenii de la 2 Mai îl lega un sentiment aproape fratern.
Aurul Orientului
Şansa, cum o vedea Eliade, a României de a fi „arhaică“, „orientală“ devine, din avantaj cultural, neșansă instituțională și academică; sîntem, cum ar veni, noi înșine, prea orientali pentru a putea practica orientalistica de la distanța cuvenită. Orientalistica e, în fond, o disciplină occidentală.
Sergiu Al-George – scurtă biobibliografie
La 17 ani începe să înveţe sanscrita și tibetana pe cont propriu.
Are România nevoie de indianistică?
Cînd Eliade încerca, în anii ’30, să obțină o recunoaștere academică pentru indianistică, unul dintre reprezentanții establishment-ului universitar de atunci i-a răspuns că există multe alte priorități înaintea Indiei. S-ar părea că, după șaptezeci de ani, situația priorităților nu s-a schimbat.
Călătoria lui Sergiu Al-George
Sergiu, omul de studiu și de bibliotecă, exegetul spiritualității indiene și al tehnicilor detașării, nu disprețuia plăcerile terestre, mesele suculente și vinul cel de soi bun, prilejuri de comuniune prietenească.
Efemeride despre turcologia românească
„Orientalistica“ românească, sau ceea ce am putea fi tentați să numim astfel, a pornit la drum tîrziu și oarecum anevoie căci, la fel ca și „țara“, mereu șovăielnică în căutările sale identitare, s-a zbătut în năvodul vremurilor și al stăpînilor vremelnici, fie ei pămînteni sau veniți de neunde.
Un loc al excelenţei şi rafinamentului. Institutul Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti
În urmă cu mai bine de 61 de ani, la Universitatea din Bucureşti se înfiinţa o Secţie de limba şi literatura chineză, în paralel cu înfiinţarea Secţiei de limba română la Universitatea de Limbi Străine din Beijing.
Studiile japoneze în România
Universitatea din Bucureşti joacă un rol central în dezvoltarea studiilor japoneze în România şi în impunerea acestora la nivel european, continuînd drumul început în secolul trecut de Ioan Timuş.
Problemele majore ale minorităţilor
Chestiunea relaţiilor dintre românii majoritari şi celelalte etnii aflate pe teritoriul României Mari a provocat încă de la început tensiuni şi îngrijorări.
Naţiune, diversitate şi emancipare
Deja de dinainte de 1918, problema principală în mintea celor care construiau statul modern român era cea a diversității etnice.
Tu al cui eşti? Al lui ...ian
Sînt urmele fostelor „mahalale“ armeești, cartiere cel mai adesea organizate în jurul unei biserici care dă contur geografiei comunității respective, marcînd spațiul și conferindu-i un sens practic, dar și simbolic. Lîngă care, de cele mai multe ori, există și clădirea în care, în urmă cu un secol și mai bine, funcționa și o școală sau redacția unui ziar.
1918. A fost sau n-a fost? O polemică
Centenarul Marii Uniri readuce în actualitate o mai veche polemică: ce s-a întîmplat, de fapt, la 1 decembrie 1918? A fost Unire sau anexare? I-am invitat la o confruntare amicală pe jurnalistul și scriitorul Mihai Buzea și pe Bakk Miklós, conferențiar la Universitatea Sapienția din Cluj.
Romii: grup social sau minoritate etnică?
Spațiul public românesc este ocupat, atunci cînd vorbim despre romi, de regi, împărați, vrăjitori, gagicari, maneliști şi infractori.
„Antisemitismul ca drept fundamental“
„Antisemitismul în România a devenit un produs de larg consum. Comercializat de politicieni ca un ingredient al naționalismului, antisemitismul se scurge și curge în sistemul de canalizare al politicii românești… într-o țară în care trăiesc mai puțin de 3000 de evrei, majoritatea lor fiind persoane în vîrstă, poate pentru unii este surprinzător că eu afirm că în România există antisemitism…“
De la „naţiuni conlocuitoare“ la „poporul muncitor“
Din acest tablou al minorităților se poate observa lipsa unui Comitet Democratic și în cazul romilor.
Drepturile minorităților
1881 – Convenţia internaţională de la Constantinopol (prevederi privind protecţia musulmanilor)
Evreii – o perspectivă instituţională
Se va accentua în mentalul colectiv imaginea „evreu egal străin“.
Paiul din ochiul celuilalt
Referindu-se la români, maghiarii invocau cel mai frecvent atributul religioşi. Pentru maghiari, românii erau de acord cu aceştia pentru harnici, dar şi orgolioşi şi egoişti.
Imaginea romilor în mass-media. O retrospectivă a ultimelor două decenii
Substantive şi adjective frecvent asociate cu romii: „ arme (cuţite, furci, topoare, baionete, săbii, pietre, bîte, ciomege, răngi, sape, pistoale, sticle, spray-uri lacrimogene), coloraţi (bruneţi, negri, oacheşi, tuciurii), furt,Stîlhărie (jaf), ucigaşi (asasini, criminali), bandă (haită, gaşcă, hoardă), beţi (beţivi), crimă (omor), închisoare (condamnare), violenţă (agresiune)“. Mult mai rar (una-două apariţii) erau asociate şi cuvinte cu conotaţii pozitive: „virtuozitate, fantezie, patimă, p
Acest popor cere un loc sub soare
Schimbul de scrisori dintre Titu Maiorescu şi omologii săi din Grecia, Bulgaria şi Serbia cu ocazia păcii de la București din august 1913 garanta gestiunea de către statul român a patrimoniului său şcolar şi bisericesc din Balcani destinat aromânilor, nu însă şi un statut specific pentru aceştia.
Aproprierea necunoscutului
Necunoscutul nu mai e, neapărat, un dușman. Se pare că nu mai e atît de valabilă interdicția din copilăria noastră deja desuetă, și anume de a nu vorbi cu necunoscuți pe stradă, și cu atît mai mult de a le deschide ușa
Frica de necunoscut
Mulți dintre părinți pot observa prezența inhibiției comportamentale în reacțiile de ascundere în spatele fustei sau pantalonilor mamei sau tatălui cînd aceștia se întîlnesc cu o persoană necunoscută copilului, cu care părintele se oprește să stea de vorbă.
Călătorind prin lume, cu Tinder-ul deschis
Mama nu a fost fericită să audă răspunsul „îl știu de pe Tinder“. Replica ei imediată era „ai grijă să nu întîlnești pe cineva periculos, fiindcă nu îi cunoști pe băieții ăștia“.
Întîlnire cu Necunoscuta, pe drumul dintre Socrate şi Sfîntul Pavel
În istoria ideatică a omenirii sînt două piscuri de gîndire iluminatorii care privesc relația noastră cu necunoscutul.
Deus absconditus
Stăm, fragili și grandioși, neînsemnați și pătrunzători, în fața unui altar nenumit la care, din frică și cutremur, nu ne gîndim decît sporadic. Dincolo de zgura anecdotică a evenimentelor, de morfologia culturilor și de semnificația simbolurilor cu care lucrăm, necunoscutul pîndește indiferent și iubitor, dinlăuntrul propriei sale cunoașteri.
Ce ar mai fi de cunoscut?
Teama de sfîrșitul lumii, de la variantele sale clasice la apocalipsa modernă a „găurilor negre“ create în laborator de oameni dornici de cunoaștere, este un refren constant în istoria omenirii.
Prin necunoscut, am ajuns să mă cunosc
Îmi dau demisia mîine și plec voluntară în Nepal – să văd lumea și pe alții – și o să aștept împăcată ca necunoscutul să îmi deschidă ochii și mai larg.
Într-o relaţie de lungă durată
Am decis să mă provoc încă o dată să mă adaptez la un mediu nou.
Ce-am căutat în viaţa lor?
Ajunși acolo, am descoperit că fortăreața ascundea un sat cu puțin peste o sută de locuitori.
Revoluţie şi restauraţie
Numai astfel, acoperit de patina fasificată a vechiului, mai putea pătrunde noul în lume.
Make coffee a better world!
Colaborarea dintre Nespresso şi Dilema veche este printre cele mai naturale cu putinţă. Căci ce moment mai potrivit pentru cititul revistei noastre decît în preajma unei cafele naturale şi ce îndeletnicire mai plăcută la o cafea decît răsfoitul dilemelor noastre mai vechi şi mai noi?!
Un elixir, ce altceva?
Ibricul devine curînd istorie, în scenă intră concurențial diversele filtre de cafea. În 1822 apare în Franța primul espressor. Italienii au meritul de a-l perfecționa și de a-l lansa în întreaga lume.
Consumaţi cafea responsabil
Ce se află într-o ceașcă de cafea? După cum se vede, foarte mult. Nu doar gust, textură și aromă, dar și pasiune, experiență și viziune, precum și un ecosistem împrumutat de la cei care vor veni după noi.
Ce-a scos cafeaua din Bach
Cafeneaua lui Zimmermann a devenit faimoasă la vremea ei și a rămas, iată, în istorie, pentru că oricine voia să dea de Bach în anii pe care acesta i-a petrecut la Leipzig (1723-1750) venea direct în Katharinstrasse 14, lua o cafea și aștepta puțin. Mai devreme sau mai tîrziu, Bach venea negreșit.
Gesturi, ritualuri, maniere
Cafeaua, licoarea amăruie care ne bucură diminețile, are o lungă istorie printre fanarioți, boieri, negustori, mahalagii.
Marile descoperiri topografice
Avea o permisie de cinci minute cu mine la masă cît să mă ajute la băut cafeaua, adică dacă am nevoie de ceva, să-i zic. O chema Angi.
„Pentru noi cafeaua este extrem de preţioasă şi o tratăm ca atare” – interviu cu Alin DOROBANȚU, Coffee Ambassador Nespresso
În fiecare an, Nespresso lansează ediții limitate de cafea, de cele mai multe ori cafele rare, cu caracteristici deosebite şi unice, menite să creeze noi experiențe senzoriale surprinzătoare pentru iubitorii de cafea.
Scris & cafea (fragmente de jurnal)
Joi, 4,55. „Să bem mai întîi o cafea.“ Așa se termină una din cărțile mele preferate, așa începe fiecare zi aici, în nord, la Bistritz.