⬆
la cărţile orientului – în amintirea lui sergiu al-george
Constantin Noica şi Sergiu Al-George. Omagiu indirect
„Da, a publicat traduceri și comentarii de texte ale culturii indiene clasice, dar nu e un «specialist» în sens academic; meseria lui de bază e aceea de medic orelist“.
Omul Vîrstei de Aur
De lipovenii de la 2 Mai îl lega un sentiment aproape fratern.
Aurul Orientului
Şansa, cum o vedea Eliade, a României de a fi „arhaică“, „orientală“ devine, din avantaj cultural, neșansă instituțională și academică; sîntem, cum ar veni, noi înșine, prea orientali pentru a putea practica orientalistica de la distanța cuvenită. Orientalistica e, în fond, o disciplină occidentală.
Sergiu Al-George – scurtă biobibliografie
La 17 ani începe să înveţe sanscrita și tibetana pe cont propriu.
Are România nevoie de indianistică?
Cînd Eliade încerca, în anii ’30, să obțină o recunoaștere academică pentru indianistică, unul dintre reprezentanții establishment-ului universitar de atunci i-a răspuns că există multe alte priorități înaintea Indiei. S-ar părea că, după șaptezeci de ani, situația priorităților nu s-a schimbat.
Călătoria lui Sergiu Al-George
Sergiu, omul de studiu și de bibliotecă, exegetul spiritualității indiene și al tehnicilor detașării, nu disprețuia plăcerile terestre, mesele suculente și vinul cel de soi bun, prilejuri de comuniune prietenească.
Efemeride despre turcologia românească
„Orientalistica“ românească, sau ceea ce am putea fi tentați să numim astfel, a pornit la drum tîrziu și oarecum anevoie căci, la fel ca și „țara“, mereu șovăielnică în căutările sale identitare, s-a zbătut în năvodul vremurilor și al stăpînilor vremelnici, fie ei pămînteni sau veniți de neunde.
Un loc al excelenţei şi rafinamentului. Institutul Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti
În urmă cu mai bine de 61 de ani, la Universitatea din Bucureşti se înfiinţa o Secţie de limba şi literatura chineză, în paralel cu înfiinţarea Secţiei de limba română la Universitatea de Limbi Străine din Beijing.
Studiile japoneze în România
Universitatea din Bucureşti joacă un rol central în dezvoltarea studiilor japoneze în România şi în impunerea acestora la nivel european, continuînd drumul început în secolul trecut de Ioan Timuş.