Studiile japoneze în România

Anca FOCŞENEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
Studiile japoneze în România jpeg

Primele lucrări despre Japonia (1900-1940)

Prima referire la Japonia în spaţiul românesc apare în secolul al XVII-lea în lucrarea Descrierea Chinei a spătarului Nicolae Milescu. Însă, aşa cum arată Mitraşcă (2006), interesul real al românilor faţă de Japonia a început să se manifeste în preajma războiului ruso-japonez (1904-1905), cînd apar mai multe lucrări despre Japonia, ca de exemplu Războiul din Extremul Orient. China, Japonia, Rusia asiatică (1904) de Nicolae Iorga.

Anii 1920 sînt marcaţi de stabilirea relaţiilor diplomatice între Japonia şi România (sînt înfiinţate legaţii la Tokyo şi la Bucureşti). În 1920, prinţul Carol (viitorul rege Carol al II-lea) vizitează Japonia, iar însoţitorul său, istoricul militar Constantin Găvănescul, scrie un jurnal inspirat de experienţele trăite în timpul acestei călătorii. La 26 august 1929 ia fiinţă la Tokyo asociaţia Tokyo Nichi-Ra Kyokai (Asociaţiunea japono-română) cu scopul de a promova înţelegerea reciprocă între cele două culturi. Ca urmare a acestor evenimente, apar o serie de lucrări (mai ales jurnale, descrieri, traduceri şi articole de ziar) care au ca temă Japonia.

Nu putem însă vorbi de preocuparea de a studia ştiinţific Japonia decît odată cu apariţia unor lucrări de civilizaţie şi lexicografie serios documentate. Cei cărora le datorăm aceste lucrări sînt avocatul Ioan Timuş (1890-1969) şi diplomatul Radu N. Flondor (1900-1956).

Ioan Timuş, absolvent al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de Litere şi Filozofie, poate fi considerat fără îndoială întemeietorul studiilor de niponologie în România şi primul cercetător în adevăratul sens al cuvîntului. A petrecut patru ani şi jumătate în Japonia în perioada 1917 1922 şi a ajuns să cunoască în profunzime atît limba japoneză, cît şi cultura şi societatea. Din punctul de vedere al studiului academic, cea mai importantă lucrare a sa este lucrarea de prezentare a Japoniei în două volume, Japonia. Viaţa şi obiceiurile (1924) şi Japonia. Arta, femeia, viaţa socială (1925). Informaţiile vaste pe care le oferă cele două volume sînt îmbogăţite de o serie de ilustraţii.

Radu N. Flondor, după studii solide la Universitatea Waseda, aduce o importantă contribuţie în domeniul lingvistic, coordonînd primul dicţionar român-japonez (Ra-nichi jiten), care apare în 1940 la editura Kyorinsha în 100 de exemplare, din care majoritatea s-au pierdut. Însumînd 1500 de pagini, acest dicţionar este o lucrare cu caracter enciclopedic, care explică şi elemente importante de cultură română şi japoneză.

Pe lîngă aceste contribuţii esenţiale, nu trebuie să uităm rolul jucat de operele literare în răspîndirea cunoştinţelor despre Japonia. Amintim doar romanul Yamato Damashii (Spirit japonez), din 1939, al generalului Gheorghe Băgulescu, inspirat din istoria medievală a Japoniei, şi romanul autobiografic Ogio-san (Domnişoare), din 1938, al lui Ioan Timuş.

Înfiinţarea cursurilor de limbă şi literatură japoneză (1966-1989)

Dacă Războiul a întrerupt violent relaţiile dintre cele două ţări, comunismul care s-a instalat în România după a-ceea a făcut ca reluarea firească a studiilor despre Japonia să se producă abia după anii 1960.

Înfiinţarea în 1966 a primului curs de limba şi literatura japoneză în România se datorează tot lui Ioan Timuş. Acest curs se derulează între 1966-1969 la Universitatea Populară din Bucureşti (în prezent Universitatea Populară „Ioan I. Dalles“). Această instituţie va juca un rol important de promovare a limbii şi culturii japoneze, mai ales pînă în 1989. Cursurile de limbă japoneză vor continua şi după moartea lui Ioan Timuş. Aici vor preda diplomaţi japonezi şi români, apoi profesori români, dintre care îi amintim pe Ion Scumpieru, Octavian Simu, Flavius Florea, Angela Hondru, Liviu Petrina, Emil Eugen Pop, Eugen Moraru.

În anii ’60 apar şi numeroase traduceri din literatura japoneză (Yasunari Kawabata, Yukio Mishima, Natsume Soseki etc.) care sînt însă realizate în cea mai mare parte după traduceri din limbi europene, nu direct din limba japoneză.

Un moment crucial pentru studiile de limbă şi literatură japoneză este constituit de înfiinţarea în 1975 a Secţiei de limba şi literatura japoneză la Universitatea din Bucureşti datorită eforturilor prof. dr. Nadia Anghelescu, şeful Catedrei de limbi clasice şi orientale, şi cu sprijinul Japan Foundation, care a făcut donaţii de manuale, dicţionare şi cărţi de referinţă. Se constituie astfel cadrul pentru studiul limbii şi literaturii japoneze la nivel universitar.

Primii profesori au fost angajaţi ai Ministerului de Externe şi ai Universităţii Populare. Din 1978, Japan Founda-tion a trimis în permanenţă un lector japonez specializat, iar din 1986 a început să predea şi primul lector român specializat, Iulia (Mugescu) Waniek, care a şi coordonat secţia pînă în anul 2000.

În 1982, sub îndrumarea profesorului Matsui Yoshikazu, profesorii şi studenţii din anii terminali contribuie la realizarea lucrării Îndreptar pentru înţelegerea poporului şi culturii japoneze.

Luînd modelul secţiilor de chineză şi arabă, secţia de japoneză a devenit specializare principală în 1987. Se poate afirma că în timpul perioadei comuniste cele două instituţii care au asigurat continuitatea studiilor japoneze în România au fost Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Populară.

Dezvoltarea studiilor japoneze în context internaţional. Universitatea din Bucureşti

Ieşirea României de sub regimul comunist a deschis noi perspective în domeniul relaţiilor bilaterale România – Japonia, ceea ce dus la apariţia de noi instituţii şi asociaţii care contribuie la promovarea limbii şi culturii japoneze în România. Din motive de economie de spaţiu, ne vom referi aici numai la Universitatea din Bucureşti, care are cea mai îndelungată tradiţie în studiile japoneze în România.

După 1989, un factor central în dezvoltarea studiilor japoneze a fost constituit de deschiderea posibilităţii de a studia în Japonia, precum şi de a stabili relaţii academice între instituţiile şi cercetătorii din cele două ţări. În acest nou context, Secţia de limba şi literatura japoneză a Universităţii din Bucureşti, datorită eforturilor coordonatorului ei din acel moment, conf. dr. Iulia Waniek, a început un proces de modernizare şi de integrare în comunitatea internaţională: din 1991, cifra de şcolarizare s-a mărit anual, primii studenţi şi profesori au beneficiat de burse în Japonia, s-au stabilit acorduri academice cu universităţi din Tokyo şi din alte oraşe japoneze. De asemenea, prin eforturile comune ale profesorilor Iulia Waniek, Andrei Avram şi Flavius Florea, programa a fost revizuită, îmbogăţită şi racordată la standarde internaţionale.

În 1990 s-a înfiinţat Societatea Română de Niponologie, cu care Universitatea a colaborat pentru publicarea revistei de specialitate Romanian Journal for Japanese Studies.

În prezent, Secţia de limba japoneză are un număr de 150 de studenţi, este înfrăţită cu 15 universităţi din Japonia şi peste zece universităţi din Europa, şi asigură formarea de profesori de limba japoneză, traducători şi cercetători în domeniul studiilor japoneze.

În anul 2005, ca urmare a adoptării sistemului Bologna, s-a înfiinţat Masteratul de Studii Est-Asiatice, singurul cu acest profil din România, în cadrul căruia studiile japoneze sînt aprofundate în context comparat. Cei mai buni masteranzi continuă apoi cercetarea în cadrul şcolilor doctorale ale Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine.

În 2010 s-a înfiinţat Centrul de Studii Japoneze al Universităţii din Bucureşti, care promovează cercetarea la nivel înalt şi care organizează anual unul din cele mai cunoscute simpozioane internaţionale de studii japoneze din Europa Centrală şi de Est. Procesul de predare şi cercetare este asigurat de o echipă de profesori români şi japonezi. Profesorii români – prof. dr. Anca Focșeneanu, lector dr. Alexandra-Marina Gheorghe, conf. dr. Ruxandra Raianu, prof. dr. Andrei Avram, dr. Simona Dovleac – sînt implicaţi în activităţi de cercetare atît la nivel naţional, cît şi la nivel internaţional, prin participarea la toate manifestările ştiinţifice importante din Europa şi Japonia. De asemenea, aceştia publică în mod constant volume şi articole ştiinţifice în diferite domenii ale studiilor japoneze, precum şi traduceri din literatura japoneză. Printre acestea se numără Civilizaţie japoneză – de la origini pînă în epoca clasică (Anca Focşeneanu), Metamorfoze ale textului literar japonez – de la Kojiki la Murakami (Alexandra-Marina Gheorghe), Tipuri de propoziții și fraze în limba japoneză – cu structuri gramaticale de nivel avansat. Jokyu Nihongobunkei Kaisetsu (Ruxandra Raianu), Fonologia limbii japoneze contemporane (Andrei A. Avram).

Secţia de Limba şi literatura japoneză şi Centrul de studii japoneze au reuşit să constituie o bibliotecă serioasă de studii japoneze la Universitatea din Bucureşti, care cuprinde peste 3000 de volume, precum şi casete audio şi video.

În prezent, Universitatea din Bucureşti joacă un rol central în dezvoltarea studiilor japoneze în România şi în impunerea acestora la nivel european, continuînd drumul început în secolul trecut de Ioan Timuş. 

Anca Focşeneanu este coordonator al Secţiei de Japoneză, precum şi al Comitetului NF-JLEP (Nippon Foundation Fund for Japanese Language Education) al Universităţii din Bucureşti.

Foto: Ceremonia ceaiului, wikipedia

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldat rus in Ucraina FOTO Profimedia
Armata lui Putin comasează forțe la granița regiunii Harkov: „Nu știm ce vor face în continuare”
Rusia concentrează trupe militare și echipamente în apropierea graniței cu Harkov pentru un posibil atac.
Cseke Attila Eduard Novak Kelemen Hunor foto Inquam Photos / George Călin
UDMR, în centrul mai multor dispute în teritoriu
UDMR este în centrul mai multor conflicte purtate cu alți actori politici din teritoriu, inclusiv din rândul partenerilor de Coaliție. Uniunea a ajuns să fie apărată inclusiv de presa de stat de la Budapesta.
alerte bomba chisinau
Român găsit mort într-un hotel din Republica Moldova: Ce spune poliția
Un român în vârstă de 59 de ani a fost găsit mort într-un hotel din capitala Republicii Moldova, potrivit autorităților de la Chișinău. Poliția investighează cauza decesului.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.