Deus absconditus

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Deus absconditus jpeg

Ce-i drept, am publicat un eseu Despre necunoscut (Humanitas, 2007, reeditat de Baroque Books & Arts, 2015), dar asta nu face din mine un expert în materie. Necunoscutul e șansa inteligenței umane, factorul cognitiv apofatic grație căruia apare o dinamică a cunoașterii. Cel mai vast subiect! Singurul care, odată circumscris, ne plonjează în vertijul unui telescopaj nesfîrșit. Căci așa e – oricît ar suna de banal: avansăm în plin necunoscut, lărgindu-i aria intuită cu fiecare pas de cunoaștere pozitivă. Dacă am ști totul, am fi asemenea lui Dumnezeu, adică am pierde sensul existenței umane, făcut din tatonări în zigzag, pe o planetă și într-un context antropic deopotrivă opace și transparente. Știm însă că asemănarea cu Dumnezeu stă în miezul antropologiei biblico-patristice pe care s-a construit viziunea europeană despre umanism, destin, sens, semnificație, logică. A fi incomplet, în postura omului post-adamic, înseamnă a te lupta, precum Iacob cu îngerul, cu forțele imense, tot mai adînci, ale unui univers din textura căruia pricepem atît de puțin: sursă de smerenie și de ambiție, de mîntuire și de rătăcire luciferică.

Creștinii îl exaltă pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, persoana divino-umană în care s-a petrecut intersecția salutară dintre transcendență și imanență, ca nou început al unui parcurs uman restaurat. Învățătura Sa – transcrisă în Evanghelii și repercutată în două milenii de teologie – ni se arată în toată simplitatea ei indepasabilă. Au asimilat-o nenumărate generații. Ea a stilizat, intuitiv, întreaga noastră civilizație, alcătuind Marele Cod căruia Northrop Frye i-a găsit mai de mult numele incitant și misterios. Ne am separat de sursa Vieții, însă există o cale capabilă să repare această stare de fapt. Nu sîntem aruncați într-o lume fără sens, nici nu trudim sub zodia unui accident cosmic fără rost, ci ne aflăm într-un raport filial cu Acela care a voit toate, dîndu-le un înțeles prin dragostea Sa nesfîrșită, reflex al propriei ființe și sigiliu al propriei jertfe expiatoare. Însă cît a dezvăluit Hristos din natura, scopul, mijloacele și voința Creatorului pe care-L mărturisim? Atît cît ne era necesar pentru a ieși din robia păcatului, regăsind libertatea ca Adevăr întrupat. El ne-a transmis febra metafizică a personalismului, din care aveau să răsară – cu tot cu derivele sale patologice, pe contrasens – toate filozofiile și științele prin care ne-am străduit, în ecou, să descifrăm cauza propriei existențe. Cu alte cuvinte, revelația biblică e minimală, selectivă, operativă și cumva parcimonioasă, în directă relație cu limitele intelectului nostru și cu ce se petrece în țesătura biologică a lui homo sapiens. S-a deschis astfel sempiternul nostru pariu cu necunoscutul. Cu ce nu ni s-a dezvăluit, care copleșește incalculabil vagul conținut al descoperirii de pînă acum. Era însă oarecum inevitabil să asistăm (prin conștiința retrospectivă a simțului istoric) la nebunia creativă declanșată prin simplul fapt că sîntem meniți asemănării cu Dumnezeu. Decalogul, Fericirile, Predica de pe munte, parabolele și – la urmă – totalitatea sursei biblice reprezintă doar metoda pozitivă pentru a ieși de sub robia păcatului. Tema asemănării a inspirat tot restul: autoidolatrizarea omului, sforțarea logico-matematică pentru întemeierea unei mathesis universalis, utopiile terestre, ideologiile și contestațiile la adresa Ființei Supreme (de la Lucrețiu, la Nietzsche și Cioran, pentru a nu cita mai nimic). Toate revoltele, nihilismele și revoluțiile (ca liant plastic al modernității) ne-au exasperat suficient pentru a continua lupta nocturnă cu tot ce nu cunoaștem despre noi și lume, de la structura și funcționarea creierului pînă la cartografierea astrofizică a universului cunoscut (atît de precar). Fiecare generație a sîngerat și a depășit un prag, cu prețuri mari și rezultate mereu mai spectaculoase: sîntem abia la începutul începutului și aproape, pesemne, de un sfîrșit care poate fi conceput nu doar ca apocalipsă (etimologic vorbind), ci și ca dezvoltare încă neimaginabilă a conștiinței panumane. Nu doar religia noastră – pe care, cel puțin în dinamica Occidentului o negăm –, ci și alte forme de religie organizată și de spiritualitate (pentru noi exotică) au postulat un Deus absconditus. La El s-a referit Sf. Pavel în dialogul său din Areopag cu filozofii și magistrații atenieni (Faptele Apostolilor, 17). Dumnezeul necunoscut a fost prima punte dintre monoteismul iudaic, transfigurat prin învățătura christică, și lumea greco-romană. Momentul explicit (al lui verbum caro factum est) a fuzionat astfel cu agnosticismul dialectic al spiritului socratic. Stăm, fragili și grandioși, neînsemnați și pătrunzători, în fața unui altar nenumit la care, din frică și cutremur, nu ne gîndim decît sporadic. Dincolo de zgura anecdotică a evenimentelor, de morfologia culturilor și de semnificația simbolurilor cu care lucrăm, necunoscutul pîndește indiferent și iubitor, dinlăuntrul propriei sale cunoașteri. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Dmitri Peskov FOTO EPA-EFE
Reacția Kremlinului la „planul de pace” nerealist propus de Elon Musk
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reacționat, marți, față de „planul de pace” cu Ucraina propus de miliardarul american Elon Musk.
Cathedral Plaza FOTO Facebook
Demolarea Cathedral Plaza, suspendată de Tribunalul București. Plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva lui Nicușor Dan
Decizia emisă de primarul Capitalei privind demolarea controversatei Cathedral Plaza a fost suspendată de Tribunalul București. Proprietarul clădirii a făcut plângere penală împotriva lui Nicușor Dan.
banca mondiala shutterstock
Banca Mondială a îmbunătăţit estimările privind creşterea economiei României în 2022
Economia românească ar urma să înregistreze în acest an o creştere de 4,6%, a indicat marţi Banca Mondială, în raportul ,,Perspective Economice Globale".

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.