Tu al cui eşti? Al lui ...ian

Oana-Valentina SUCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Tu al cui eşti? Al lui    ian jpeg

Ce relevanță poate avea o comunitate care numără, oficial, mai puțin de 1500 de suflete? Să zicem, 5000 cu cei care se află în evidența Bisericii Apostolice Armene sau a celei Catolice Armene? Asta probabil cu tot cu cele aproximativ 100 de familii de armeni din fosta Armenie sovietică, sau din țări precum Liban, Siria, Turcia, stabiliți în România în ultimele decenii. Și totuși, sînt puține orașe și tîrguri pe teritoriul țării care să nu aibă o uliță armenească, de la Suceava la Tulcea, la Constanța și ajungînd la București, unde Armeneasca este unul dintre principalele repere urbane. 

Sînt urmele fostelor „mahalale“ armenești, cartiere cel mai adesea organizate în jurul unei biserici care dă contur geografiei comunității respective, marcînd spațiul și conferindu-i un sens practic, dar și simbolic. Lîngă care, de cele mai multe ori, există și clădirea în care, în urmă cu un secol și mai bine, funcționa și o școală sau redacția unui ziar. În care învățau cei ajunși de pe meleagurile dintre Marea Neagră și Marea Caspică, sau din Polonia sau Constantinopole. Ele s-au format în urma unor valuri succesive de migrație, dînd naștere la patru mari categorii: 1) cea a familiilor de comercianți și meșteșugari veniți în Moldova în secolele XII-XIV, în Muntenia în secolele XIV-XV și în Dobrogea în secolul XVI – de aici se trag cele mai vechi familii armenești din România, care au dat ulterior o boierime rurală și o intelectualitate urbană care și-au pus amprenta pe dezvoltarea țării care le-a primit; 2) familiile care au emigrat din Moldova în Transilvania în secolul al XVII-lea și care au creat așezări precum Dumbrăveni (Elisabetopolis) sau Gherla (Armenopolis – orașul armenilor și la propriu, și la figurat, prima așezare planificată urbanistic de la începutul ei), Frumoasa sau Gheorghieni; 3) urmașii supraviețuitorilor Genocidului Armean din 1915 din Imperiul Otoman – iar faptul că România a fost unul dintre primele state care și-au deschis granițele orfanilor armeni este menționat și în ziua de azi, cu prilejul comemorării anuale a tragicului eveniment, în urma căruia au pierit 1.500.000 de oameni și care a generat una dintre cele mai mari diaspore din lume, dincolo de cea evreiască; 4) migranții de dată recentă, menționați deja, și care, deși puțini numeric, au adus cu ei ceva din spiritul armenesc, în special în rîndurile celor mai tineri.

Ce îi face pe toți acești oameni, aparent atît de de diferiți, armeni? Ce le conferă această identitate, încă pregnantă? Limba? Unii nu o vorbesc deloc sau au cunoștințe sumare de armeană occidentală (care diferă de cea vorbită în Armenia contemporană). Religia? Botezul în religia armeană, fie ea apostolică sau catolică, conferă, într-adevăr, o socializare de tip confesional, care conduce la acceptarea de către comunitate, fiind piatra de hotar identitară. Explicabil, în condițiile în care Armenia este primul stat creștin din lume, din 301 A.D. Cultura și civilizația armeană? Nu întîmplător școlile armenești sînt amplasate în vecinătatea bisericii. Iar un eveniment cultural-urban ca Festivalul „Strada Armenească“ din București confirmă și el această simbioză. Dar liantul între toate acestea este dat de simbolul narativ al comunităților armenești din întreaga lume – genocidul. Fie că este vorba despre descendenți ai supraviețitorilor sau despre cei care au aflat despre aceste tragice evenimente din conversațiile șoptite ale bunicilor și străbunicilor, din cărți, din filme sau din muzică, genocidul este, de fapt, problema majoră a comunității armenești din România. Și de oriunde din lume. Ar fi inutil pentru oricine să încerce să înțeleagă memoria colectivă armenească fără a plasa trauma din 1915 în chiar mijlocul identității acestui popor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că numărul armenilor din România este invers proporțional cu poziția bună pe care au în sfera minorităților și cu deschiderea arătată de-a lungul secolului XX, statul român încă se ferește de folosirea cuvîntului care începe cu „G“. Discuțiile despre patrimoniul material și cultural al celor care au creat tradiție pe meleaguri românești, exact din loialitate față de țara care i-a găzduit și încă se mîndrește cu ei, își pierd din greutate, iar atîta timp cît Genocidul nu este recunoscut de urmașii celor care l-au pus la cale sau de țara-gazdă va exista, întotdeauna, și o anumită tristețe.

Trecutul ocupă un rol central în conștiința de sine a armenilor și în unitatea acestora în ultimele decenii. Cea mai mare provocare la adresa armenilor este de a face pace între trecuturile și amintirile aflate în competiție astfel încît să se poată concentra și pe viitor. Sau, după cum se întreabă la Radio Erevan: „Este posibil să prevedem viitorul?“ La care Radio Erevan răspunde: „Da, nici o problemă. Problema noastră este cu trecutul, că se tot schimbă!“ 

Oana-Valentina Suciu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti.

Foto: flickr, Biserica Armenească, Bucureşti

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

marian cozma jucator handbal jpeg
Omagiul maghiarilor pentru Marian Cozma, handbalistul omorât la Veszprem VIDEO
Dinamo a jucat miercuri în turul 3 al Ligii Campionilor la handbal contra lui Veszprem. A fost întâlnirea echipelor la care a evoluat sportivul ucis mișelește într-un bar din Ungaria.
shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
Aleksandr Vucic si Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Parlamentul European va cere suspendarea negocierilor de aderare a Serbiei la UE
Serbia a început negocierile de aderare la UE în ianuarie 2014, dar a înregistrat puţine progrese până acum. Ea a deschis 18 dintre cele 35 de capitole de negociere şi a închis provizoriu doar două dintre ele.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.