Răspunsul e Da. Dar care-i întrebarea?

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Răspunsul e Da  Dar care i întrebarea? jpeg

Referendumul este considerat a fi cea mai răspîndită formă de exercitare a democraţiei directe. Conform datelor sintetizate de Institutul Internaţional pentru Democraţie şi Asistenţă Electorală (IDEA) în studiul The Global State of Democracy1, indicatorul „democraţie directă“ este unul dintre puţinii la care România înregistrează o valoare onorabilă: se situează deasupra mediei Europei Centrale şi de Est, care la rîndul său se situează deasupra mediei întregii Europe. Motivul acestei surprinzătoare clasări este abundenţa referendumurilor care au avut loc în ultimul deceniu (patru naţionale, plus cîteva locale).

Există însă unele dubii privind calitatea democraţiei exercitate prin (exces de) referendumuri. În primul rînd, pentru că cetăţeanul are posibilitatea de a influenţa doar unul din termenii deciziei: răspunsul la întrebare. Întrebarea însăşi rămîne apanajul aleşilor săi. Cetăţeanul nu are (aproape) niciodată dreptul să pună întrebări, adică să iniţieze un referendum.

Majoritatea Constituţiilor statelor Uniunii Europene nu prevăd posibilitatea ca cetăţenii să iniţieze un referendum. Excepţiile sînt Bulgaria, Croaţia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Ungaria2. Situaţia din România, unde 500.000 de cetăţeni pot iniţia procedura de modificare a Constituţiei, nu se încadrează aici: pentru a se ajunge la referendum, iniţiativa cetătenească constituie doar o propunere, care trebuie să fie votată de două treimi din numărul deputaţilor şi al senatorilor. Chiar în situaţiile în care cetăţenii pot iniţia un referendum, posibilitatea punerii în practică a acestui drept este drastic diminuată de condiţiile greu de îndeplinit: număr mare de semnături, obligativitatea culegerii lor dintr-un număr mare de unităţi administrative, timpul limitat în care pot fi colectate.

Aşa se face că, practic, cetăţenii ajung rareori să formuleze întrebarea referendumului. Rolul lor, în cadrul acestei forme de democraţie directă, se reduce la a răspunde prin Da sau Nu. Eventual, pot boicota, numai că în majoritatea ţărilor cvorumul nu e obligatoriu. Rolul activ revine, de fapt, demnitarilor aleşi – fie preşedintele, fie Parlamentul –, cu menţiunea că, în unele ţări (Austria, Danemarca, Estonia, Italia, Lituania, Slovenia), Opoziţia are şi ea dreptul de a iniţia un referendum consultativ.

Referendumul prezintă un mare avantaj: acela că poate conduce la o decizie rapidă, neechivocă, întărită de maxima legitimitate conferită prin sufragiul popular. Din păcate, nu întotdeauna el produce şi cea mai corectă decizie. Motivul e simplu: el va reflecta opinia majoritară asupra unui subiect. Dar opinia majoritară este prin definiţie retrogradă, pentru că derivă din sistemul de valori transmis şi însuşit de către grupurile care deţin puterea în societate. Opinia majoritară este întotdeauna favorabilă soluţiei simple şi restabilirii unei situaţii considerate „normală“ – deci conformă normei. Vă imaginaţi rezultatul unui referendum prin care soarta lui Iisus ar fi fost decisă de concetăţenii săi? Sau a lui Giordano Bruno? Sau, mai în zilele şi pe meleagurile noastre, despre interzicerea stabilirii în România a persoanelor de religie musulmană? Despre portul vălului islamic în instituţiile publice? Despre desfiinţarea imunităţii parlamentare? Despre răspunderea materială a judecătorilor, în cazul erorilor judiciare? Despre renunţarea la subvenţionarea publică a partidelor politice?

Dar să lăsăm supoziţiile. În martie 2010, CCSB realiza un sondaj3 pe un eşantion naţional reprezentativ, la solicitarea Asociaţiei Pro-Democraţia. Una din întrebări suna astfel: „Dvs. ați fi de acord cu organizarea unui referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea?“ 50% din respondenţi erau de acord cu organizarea referendumului; dintre aceştia, 91% ar fi votat favorabil. A urmat: „Dvs. ați fi de acord cu organizarea unui referendum pentru retragerea cetățeniei acelor persoane care încalcă legea în alte țări și aduc astfel deservicii României?“ 68% răspundeau afirmativ; dintre aceştia, 94% ar fi votat favorabil. Următoarea întrebare a fost: „Dvs. ați fi de acord cu organizarea unui referendum pentru retragerea cetățeniei acelor persoane care cer autonomia Ținutului Secuiesc?“ 44% de acord, din care 89% ar fi votat pentru. Mai departe: „Dvs. ați fi de acord cu organizarea unui referendum pentru pedepsirea cu închisoarea a acestor persoane care nu sînt de acord cu învățătura creștină, care prezintă atitudini critice la adresa religiei creștin-ortodoxe și a Bisericii Ortodoxe Române?“ 47% de acord, din care 88% ar fi votat pentru. Pentru rigoare, întrebările au fost repetate, după şase luni, cu rezultate asemănătoare.

Ei bine, în condiţiile legislaţiei actuale, toate aceste ipotetice referendumuri ar fi fost validate. Transformarea deciziilor respective în legi ne-ar fi scos, fără îndoială, din Uniunea Europeană.

Politicienii ştiu care sînt temele populare şi se folosesc de ele pentru a-şi mări popularitatea. Uneori, chiar provocînd referendumuri. Aşa s-a procedat în martie 2007, cînd preşedintele în funcţie a declanşat, simultan şi în aceleaşi secţii cu primele alegeri pentru Parlamentul European, un referendum prin care încerca să impună alegerea parlamentarilor prin scrutin majoritar (ca şi la primari). Pe fondul impopularităţii alegerii parlamentarilor pe liste fixe de partid („alege omul, nu partidul“), 81,4% din cei prezenţi au votat „Da“, însă (aş spune, din fericire) nu a fost întrunit cvorumul de 50%, în vigoare la acea dată. Este semnificativ faptul că prezenţa la referendum a fost de 26,5%, semnificativ mai mică decît la alegerea parlamentarilor europeni (29,5%). Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate de milion de alegători au boicotat referendumul. Un an mai tîrziu, legea electorală a fost amendată, introducîndu-se un sistem hibrid de scrutin uninominal cu distribuţie proporţională a mandatelor.

În România, toate referendumurile (cu excepţia celor pentru Constituţie) au fost utilizate în situaţiile tensionate apărute între preşedinte şi Parlament.

Ideea referendumului „lipit“ de alt scrutin aduce iniţiatorului avantajul de a impune pe agendă o temă (nu neapărat legată de alegeri, cum a fost cazul în 2007) la care majoritatea electoratului aderă cu uşurinţă şi care se asociază cu imaginea candidatului care o susţine. Implicit, sînt împinse în afara atenţiei subiecte care nu convin – cu alte cuvinte, a impune agenda de campanie. Aşa a fost în 2009, cînd acelaşi preşedinte s a folosit de imaginea negativă a Parlamentului şi a parlamentarilor. A iniţiat un referendum care propunea trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea drastică a numărului parlamentarilor (practic, reproducea modelul grec), simultan cu scrutinul în care candida pentru al doilea mandat. Cum imaginea parlamentarilor era (şi este, în continuare) preponderent negativă, raţionamentul popular a funcţionat fără ocolişuri: mai puţini parlamentari, organizaţi în mai puţine Camere, înseamnă mai bine. Nu a contat că (în sondajul CCSB citat mai sus), 77% din adulţi declarau că nu ştiu de ce există Camera superioară, iar peste 70% nu puteau cita nici o ţară cu Parlament bicameral sau citau ţări cu sistem unicameral. De altfel, în campania premergătoare alegerilor a lipsit dezbaterea despre subiectul referendumului: conştienţi că s-ar situa împotriva curentului, contracandidaţii s-au ferit să abordeze frontal subiectul. De această dată, interesul mare faţă de scrutinul principal a făcut posibilă validarea referendumului, cu o prezenţă de 50,9%. Şi de această dată a existat un boicot explicit, din partea celor peste 600.000 de alegători care s-au prezentat la vot pentru alegerea preşedintelui, dar nu şi pentru referendum.

Spuneam, la început, că referendumul este cel mai răspîndit dintre mecanismele democraţiei directe. Argumentele de mai sus mă fac să cred că este şi cel mai vicios dintre ele. Alte mecanisme de realizare a democraţiei directe (complementară celei reprezentative) sînt deliberarea pe parcursul procesului decizional în scopul obţinerii consensului şi participarea cetăţenilor la decizie, în toate fazele ei (iniţiativa legislativă, evaluarea prestaţiei demnitarilor etc.). În epoca Internetului, punerea în practică a unor mecanisme democratice care să asigure un control efectiv al cetăţeanului asupra politicilor publice este tot mai facilă şi mai răspîndită. Din păcate, nu şi în spaţiul politic românesc.

1. IDEA, https://www.idea.int/gsod-indices/#/indices/world-map

2. Sorin Cucerai, Democrația directă în statele membre UE, http://partide.amper.org.ro/ro/studiu-democratia-directa-in-u-e

3. http://kiseleff.ro/wp-content/uploads/ 2010/03/CCSB-Pro-Democratia.pdf 

Mircea Kivu este sociolog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

309479561 627647835413743 5142992967937955401 n jpg
Pasajul Berceni: Când ar putea fi deschis circulației. „Furnizorii de materiale au întârziat livrarea”
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Irinel Scrioșteanu, a publicat noi imagini de pe șantierul pasajului Berceni de pe Centura Capitalei.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 15 42 13 jpeg
Experiența unei studente Erasmus în Perugia. Care sunt diferențele față de București
Să obții o bursă Erasmus poate fi un vis pentru un student român. Totuși, numărul aplicanților nu este foarte mare, însă cei care studiază în străinătate spun că au parte de o experiență de neuitat

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.