Aproprierea necunoscutului

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Aproprierea necunoscutului jpeg

Am avut, mereu, o relație nefericită cu necunoscutul. Am fost, probabil, atît de mulțumită de lumea cunoscută din jurul meu, în special în perioada copilăriei, încît nu am simțit mare nevoie s o înlocuiesc cu altceva.

E adevărat, a venit un timp cînd nevoia de explorare a devenit importantă, cînd am simțit imboldul să călătoresc, să descopăr teritorii, oameni și mentalități noi. Mi-a plăcut, en passant, spectacolul altor lumi decît cele cu care eram obișnuită. Dar asta mai ales atunci cînd le vizionam împreună cu cineva, cu un partener într-ale descoperirilor. Cînd am testat lumile astea pe cont propriu, nu mi au mai plăcut tot atît și mi-am dorit să mă întorc acasă.

Odată revenită la cunoscutul cel de toate zilele, am început să explorez necunoscutul în alte feluri, nu neapărat geografic. Încercînd să înțeleg ce se întîmplă cu mine și ce presupune condiția mea omenească. Religia și spiritualitatea au avut (și au în continuare) aici un cuvînt de spus.

Pe un alt palier, se pune problema necunoscutului în știință. Unde, deși se descoperă tot mai multe în tot mai diverse domenii, rămîn mereu alte și alte necunoscute. Avansăm în atîtea, devenim mai deștepți și mai sănătoși, măcar ca potențial, dar totuși, rămînem mereu descoperiți. Granițele și intersecțiile științei se lărgesc miraculos și, odată cu ele, și cele ale necunoscutului care nu se lasă (încă?) abordat.

În viața de toate zilele, însă, observ la generațiile mult mai tinere din jurul meu (ai căror exponenți au avut o contribuție substanțială la Dosarul de față) că necunoscutul nu mai e, neapărat, un dușman. Se pare că nu mai e atît de valabilă interdicția din copilăria noastră deja desuetă, și anume de a nu vorbi cu necunoscuți pe stradă, și cu atît mai mult de a le deschide ușa (la propriu sau la figurat). Unii din reprezentanții generațiilor din anii ’90 și 2000 au alte concepții: pentru ei, a se întîlni cu necunoscuți găsiți pe aplicații de dating gen Tinder și Grindr sau pe rețelele de socializare nu pare a fi o problemă.

Ei au învățat să-și aproprieze necunoscutul și să nu se mai teamă de el. Poate că a contribuit și faptul că mulți dintre ei s-au desprins mult mai repede decît o făceam noi de mediul familial, plecînd la studii în străinătate și trezindu-se, destul de devreme, pe cont propriu. Au îmbrățișat necunoscutul în felul lor, au învățat să se bucure de el, dezvoltîndu-și, în același timp, niște antene de autoapărare.

Cu necunoscutul avem și noi, cei mai copți ca vîrstă, de-a face atunci cînd nu ne mai temem să ne închiriem o cameră prin AirBnB sau să călătorim cu BlablaCar. Exemplele de felul ăsta pot continua. Ideea e că necunoscutul, măcar cel mic, a pătruns, după mine, mai mult decît altădată în viețile noastre. Și e mai acceptat decît era cîndva. Avînd cel puțin meritul de a aduce vieților noastre un pic de mister și de imprevizibil. 

Ilustraţie de Ion BARBU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
facturi
Românii vor plăti 2-3 facturi deodată la energie electrică. Furnizorii nu au putut modifica softurile la timp
Românii ar putea plăti câte două-trei facturi deodată la energie electrică, pentru că furnizorii nu au avut timp să modifice softurile, având în vedere că OUG 119 a fost aprobată la 1 septembrie.
Pasarela maritimă 2 FOTO mariana iancu JPG
Pasarela din Mamaia, construită acum zece ani, a devenit un pericol pentru turiști și constănțeni
Pasarela regală din Mamaia, inaugurată în 1935, a ajuns ruină. Aceeași soartă o are și pasarela maritimă din centrul stațiunii, construită cu zece ani în urmă, în vremea mandatului lui Radu Mazăre.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.