Scrieţi. Corectăm noi

Radu VASILE
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Scrieţi  Corectăm noi jpeg

„Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie.“ – I.L. Caragiale 

Pentru mine, corectura de text înseamnă meserie și pasiune. Da, sînt unul dintre acei fericiți care trăiesc făcînd ce se pricep și iubesc să facă.

Plecînd de la ideea că toate textele scrise trebuie văzute de un ochi străin, de preferat vulturesc, dar obligatoriu bun cunoscător al limbii române, am început din 2014 să iau corectura din edituri și redacții, unde își face veacul de cînd lumea, și să o duc acolo unde, dacă există, nu este printre principalele griji ale autorilor: în textele pe care le citim pe panourile publicitare, în reclamele de la televizor, în newsletter-ele pe care le primim pe e-mail, în comunicatele de presă, pe site-uri, în textele create de departamentele de comunicare din companii și așa mai departe.

Desigur, este perfect onorabil, unanim acceptat și, pînă la urmă, normal ca textele publicate de edituri să se bucure de atenția unui corector profesionist (în acest moment, în redacțiile de presă corectorul pare o prezență excentrică). Însă în fața ochilor cititorilor de tot felul ajung și o mulțime de alte texte, iar eu găsesc la fel de onorabil ca acestea să fie scrise, și ele, într-o limbă română corectă. Cel care apreciază o carte corectată bine găsește supărătoare aranjarea aleatorie a virgulelor în reclama la o bere cunoscută ori citirea lui „sandviș“, un cuvînt neacceptat de dicționarele oficiale actuale, în toate meniurile unui fast-food celebru. Iar, de cealaltă parte, cititorul mai neglijent va rata noi ocazii să vadă cum se scrie, cum se zice…

Profit de ocazia de a apărea pe această pagină pentru a-mi face hatîrul de a scrie cu „î“ în mijlocul cuvintelor, contrar normelor din dicționarele actuale abia amintite. Cunoscînd și prețuind nevoia de a încălca o regulă cu care nu ești întru totul de acord, în munca de zi cu zi las loc pentru opțiunile personale ale autorilor textelor pe care le corectez. Însă dacă nu apare nici o (sic!) dorință de acest fel, atunci corectura pe care o fac este ghidată de normele în vigoare.

Trecut prin edituri mai mici și mai mari, am văzut întotdeauna munca unui corector ca fiind mai mult decît așezarea tuturor semnelor la locul lor: virgule și virgulițe, căciulițe, cratime și așa mai departe. În același timp, am considerat că redactorul ar trebui să nu intre în text atît de mult încît să-l transforme după chipul și asemănarea lui, ca și cum l-ar fi scris el. Munca mea și corectura pe care o propovăduiesc se poziționează undeva la mijloc, plecînd de la corectarea așa-numitelor greșeli de tipar, a punctuației etc. și mergînd pînă la atenționarea asupra – sau, dacă relația cu autorul și situația permit, modificarea – exprimărilor improprii, inconsecvențelor, inadvertențelor și altor dușmani ai unei scrieri curate, trecînd, desigur, prin corectarea dezacordurilor de toate felurile și a formelor greșite ale cuvintelor. Consider că misiunea redacto-corectorului nu este aceea de a face un text bun dintr-un text prost, ci, ideal, de a face un text perfect dintr-unul bun. Însă, ca în orice meserie, se lucrează cu materialul clientului.

Textele care nu ne plac, care nu ni se par demne de a fi publicate sau despre care credem că ar fi trebuit să fie scrise mai bine ori deloc sînt, esențialmente, creația cuiva. La limită, textul îl reprezintă pe autor în acel moment al existenței lui, este proiecția propriei persoane. Să rescrii acel text, ori cel puțin să reformulezi bucăți din el atunci cînd nu ți-o cere explicit însuși autorul, mi se pare o flagrantă lipsă de respect pentru cel care l-a scris. Textele scrise cu mai puțin har vor avea după corectură cel puțin virtutea de a nu conține greșeli gramaticale. Și apoi, orice pîine își găsește o gură s-o mănînce, indiferent că unii mănîncă doar pîine albă cu cartofi, alții, doar integrală cu semințe, iar alții, doar sărățele.

De ce cred că orice text ce urmează să ajungă în fața ochilor unui public se cere trecut prin mîna unui corector, chiar și atunci cînd autorul este un expert al limbii române? Pentru că travaliul creației scade inevitabil atenția asupra celor mai mici detalii ale formei textului, resursele autorului fiind implicate în exprimarea ideilor. Recitirea textului nu este întotdeauna o rezolvare pentru problemele de corectură, așa cum nu reușim să observăm mereu defectele propriului copil.

Pasiunea mea pentru corectură și talentul pe care fără falsă modestie îl recunosc au dat naștere, în 2014, firmei de corectură Anonimov. De ce Anonimov? Pentru că cea mai mare parte a muncii noastre are loc în umbra cortinei. De ce nu, poate, Anonimescu? Am primit întîiași dată această întrebare în urmă cu ceva timp, dar încă nu am un răspuns mai bun decît acela că îmi place mai mult cum sună Anonimov.

Ca notă către redacție, rog să nu omită să treacă acest text pe la Departamentul Corectură – cum spuneam, se poate în­tîmpla ca și cei mai buni cunoscători ai limbii române să greșească atunci cînd scriu.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel și soția lui, Marilena / Foto via Click
Dramele prin care a trecut Alexandru Arșinel. Ce a pățit soția lui
Alexandru Arșinel a murit joi seară, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții, actorul a trecut prin mai multe drame, una fiind legată și de soția sa.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski le cere rușilor să îl oprească pe Putin: O singură persoană din Rusia vrea să continue războiul
Zelenski a respins din nou încercările de anexare a patru teritorii ucrainene ocupate de ruși. „Rusia nu va obține un nou teritoriu al Ucrainei”, a spus el.
seful aep mituletu buica foto Foto
AEP anunţă o licitaţie pentru modernizarea şi actualizarea Sistemului Informatic Registrul Electoral
Autoritatea Electorală Permanentă anunţă licitaţie pentru modernizarea şi actualizarea Sistemului Informatic Registrul Electoral (SIRE).

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.