Întîlnire cu Necunoscuta, pe drumul dintre Socrate şi Sfîntul Pavel

Costion NICOLESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Întîlnire cu Necunoscuta, pe drumul dintre Socrate şi Sfîntul Pavel jpeg

În istoria ideatică a omenirii sînt două piscuri de gîndire iluminatorii care privesc relația noastră cu necunoscutul. Primul provine din lumea veche, cea a înțelepciunii grecești. Se referă la omul aflat în exil în această lume, lume constituind o școală, uneori plăcută, alteori infernală, de pregătire pentru lumea cealaltă, cea a veșniciei bune. Este o spusă atribuită lui Socrate, care era inscripționată pe frontonul Templului lui Apollo de la Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți!“

Orice El este, prin definiție, din start, un necunoscut. Necunoscutul este asimilat adesea, chiar și în Biblie (cf. 4 Regi 9, 11; Psalmul 68, 10 ș.a.) cu Străinul. O existență încă în depărtare, nedeslușită. Lucrul acesta nu te neliniștește neapărat. Cînd se apropie și te afli cu el față către față și-ți devine Tu, începi să deslușești cîte ceva, începi să întrezărești din taina care este. Un drum fără capăt, care, în cazuri fericite, poate spori în fascinația începutului, dar prea adesea poate dezamăgi. În cazul dintîi, Taina sporește pe măsura cunoașterii, în cel de-al doilea – ea se stinge rapid. Oricum, oricît l-ai cunoaște, Tu va rămîne în esența lui totdeauna pentru tine o Taină, chiar dacă una mai apropiată decît El. Dar Socrate observa cu uimire filozofică că cea dintîi și (ultimă!) Taină a omului este el însuși. Taina-Eu! Îndemna la cunoașterea ei, dar dincolo de îndemn răzbate conștiința unei neputințe de totală deslușire. Ne rămînem nouă înșine mereu necunoscuți și mereu surprinzători, mereu de taină. Lucru care poate fi frumos în sine, dar care ne poate produce destule neliniști existențiale. Partea cunoscută din om va fi totdeauna copleșită de cea necunoscută. Oricîte date de identificare se vor aduna despre cineva, ele vor rămîne la granița ființei sale. Feodor Dostoievski a surprins cel mai bine acest adevăr. Ești uimit să observi, tot mai clar odată cu trecerea timpului, cum cei de aproape, ai tăi, îți sînt într-o măsură incredibilă necunoscuți. Să ne gîndim numai cît necunoscut este de necuprins în copilul care-ți vine în dar pe lume. Dar unul care, pentru început, tezaurizează nesfîrșite speranțe. A spune despre cineva că-l „cunoști bine“ este o afirmație hazardată de conjunctură. Ca persoană făcută după chipul și asemănarea Persoanei divine, omul cere o cunoaștere după felul cunoașterii lui Dumnezeu, în care catafaticul nu este suficient, ci se cere însoțit și împletetit cu apofaticul. Înțelepții, precum, de pildă, Solomon (cf. 2 Paralipomene 9, 2), sînt cei care înlătură în parte necunoașterea. Dar numai pentru Dumnezeu nu există necunoscut. El ne cunoaște întru totul, pînă în străfundurile abisale ale sufletului nostru. El este Cunoscătorul tuturor inimilor, cum se spune.

Viața omului și a umanității poate fi privită ca un drum al cunoașterii, un drum de la necunoscut la cunoscut. Ne mișcăm între două infinituri: infinitul mare al necunoscutului și infinitul mic al cunoscutului. Lumea se vede sub acest dublu aspect: dinspre om ca un necunoscut întru cunoaștere, dinspre Dumnezeu ca un cunoscut întru hărăzire, inspirare și transfigurare. Cunoscutul este partea văzută a ghețarului, care, oricît ar spori, rămîne minusculă pe lîngă necunoscutul cel neștiut. De la un punct încolo, necunoscutul poate fi privit ca o categorie metafizică. El este ținta cunoașterii. Trezește dorința de cunoaștere, care poate ajunge a fi chiar sete de cunoaștere. Prin aceasta, necunoscutul este, într un fel, motorul progresului. Se vorbește de orizont de cunoaștere. Necunoscutul mărginește mereu orizontul nostru. Tinderea spre cunoaștere înseamnă tindere spre necunoscut. Necunoscutul este ceva de aflat, eventual printr-o captivantă aventură spirituală. El nu poate fi epuizat. Plecarea în necunoscut induce neliniști aferente. Ne inspiră deopotrivă dorință și teamă. Există o seducție a necunoscutului, omul se simte atras de el, în ciuda faptului că este presărat cu capcane, unele mortale (precum Zona lui Andrei Tarkovski). Cunoscutul se alimentează din necunoscut. Înaintarea în cunoscut înseamnă pătrundere în necunoscut. Cunoscutul devine integrat, nu mai ridică probleme, nu mai atrage în chip deosebit. În cunoscut sîntem oarecum în siguranță, în necunoscut sîntem vulnerabili. Și atunci: ne place, oare, să fim vulnerabili sau dorim să ne sfidăm vulnerabilitatea? Dar poate apărea și o saturare de necunoscut, de veșnică căutare și puțină aflare. Există necunoscut de cunoscut și necunoscut de necunoscut, (de) nepătruns. Uneori se trece doar de la un necunoscut la un alt necunoscut. Ar mai fi de observat cum cîteodată cele ce ne vin din necunoscut și începem a le cunoaște ni se par că, de fapt, le re-cunoaștem, că ele sînt deja înscrise de înainte undeva în fondul nostru cognitiv și așteaptă numai să fie re-descoperite. În schimb, pe teren se spune că se pleacă în recunoaștere, cînd de fapt se pleacă în cunoaștere. Iar cum s-a disjuns la recunoaștere și la recunoștință mi se pare greu de explicat.

A cunoaște și a ști

Cunoașterea ni se impune și din dorința de comunicare. Comunicăm prin ceea ce știm. La nivel social și la nivel personal. Incognoscibilitatea a tulburat totdeauna lumea, incomunicabilitatea și mai tare! Ne validăm prin ceea ce cunoaștem (cunoscutul nostru). Ceea ce cunoști te poate face să fii un om nu numai cunoscut, dar și recunoscut, ceea ce este o treaptă mai sus.

Deși necunoscutul este materia din care ne tragem cunoașterea, aceasta din urmă este primă din punct de vedere lexical, iar ne-cunoașterea derivată. Probabil pentru că primă este cunoașterea lui Dumnezeu, secundă – necunoașterea omului. Este uimitor și fascinant de observat diferențele dintre două sinonime. Unele sînt numai de nuanță (dar cît de importante nuanțele, pentru că ele dau farmec discret vieții!), altele pot fi de substanță. În cazul nostru, să le privim pe a cunoaște și a ști. A ști presupune o oarecare depărtare, a cunoaște, dimpotrivă, o anumită intimitate. (La cei vechi, inclusiv în Vechiul Testament, și relația sexuală, cînd exprima iubirea, era privită ca a fi una de cunoaștere, înainte de a fi una de reproducere sau de plăcere în sine.) Una este a cunoaște pe cineva și alta a ști pe cineva. Una este să fii necunoscut și alta să fii neștiut. Neștiut nu spune nimic calitativ, nu reprezintă (neapărat) o promisiune. Necunoscut, în schimb, da! Și la infinitivele lungi, cele care nasc substantive, ce diferență: știre și cunoaștere. Știrea vestește cu un adevăr în general relativ, cunoașterea pătrunde și deslușește adevărul adevărat. Pe de altă parte, cunoștință ajunge să-l cuprindă pe știință… Limba rămîne mereu unul din marile miracole ale unui neam.

Dacă trecem de la „filozofarea“ abstractă la viața concretă, dăm peste om, ca persoană unică, cu întreg universul lui interior. Avem de a face cu Necunoscutul și cu Necunoscuta. Cel mai adesea receptăm Necunoscutul ca mister, Necunoscuta ca Taină. Cu Necunoscutul te pregătești să-ți pui la bătaie îndeosebi ideile, cu Necunoscuta mai degrabă trăirile. Necunoscuta ține mult mai mult de subiectivitate.

Farmecul necunoscutei

O întîlnire cu necunoscuta o are tot omul în copilărie, prin intermediul matematicii. Dar Matematica este și Metaforă. x (cu minusculă!) este prima necunoscută (de remarcat că, la noi și în majoritatea limbilor de sorginte latină, capătă genul feminin!). La nevoie i se pot adăuga altele, din zonă: y, z etc. Litere de la sfîrșitul alfabetului. Cunoscutele sînt însemnate cu litere de la început: a, b, c… Literele de la mijloc, n în primul rînd, spun despre un element oarecare dintr-un șir, fără calități speciale, oarecum șters și pierdut în anonimat. În dinamică, ca funcție de ea, necunoscuta (x) devine variabilă. Ce frumos! În limbile anglo-saxone, chiar așa se și cheamă: variabilă. Circulă ipoteze istețe în legătură cu folosirea lui x pentru notarea necunoscutei, dar cert este că o întîlnim începînd cu textele lui Descartes și putem crede că lucrul acesta este, pînă la urmă, unul revelat. De la cunoscute pleci, la necunoscute dorești să ajungi. Necunoscuta e de aflatul, este ținta, constituie Soluția.

Matematica și Poesia sînt în structura primă a lumii. De aici posibilitatea implicită a Matematicii de a fi poetică, precum și a Poesiei de a avea o subtilă matematică în nașterea și construcția ei. Matematica și Poesia sînt ipostatice, constituind prețioase coordonate ontologice ale existenței, unele care presupun cu necesitate Frumusețea.

Mai presus de matematică este viața, iar în viață întîlnești Necunoscuta (cu majusculă) – Ea – Femeia! Subiect al unor doruri neformulate, vis nedeslușit. Necunoscuta este copacul miraculos unde place gîndurilor Omului să poposească. Nu oricine poate fi Necunoscuta. Sînt condiții de îndeplinit. Necunoscuta este neapărat frumoasă. Mîndră în multe cele. Frumusețea ei se concentrează în chip. Necunoscuta privește într-un anume fel, pășește într-un anume fel, întoarce capul într-un anume fel, tace într-un anume fel… Pe toate le trăiește și le face într-un fel anume! Este mereu pe gînduri… Lasă o dîră de mireasmă anume, ca o boare, ca un abur, ca o părere, dar cît de persistentă, pînă la neuitare. Surîsul ei este totdeauna și interior. Îți dă sentimentul de apropiere a Paradisului. Cînd este Necunoscuta, poartă întotdeauna rochie lungă. Există Necunoscuta văzută și Necunoscuta nevăzută. În cazul celei dintîi ai deja elemente de pornire. Cealaltă este Necunoscuta de la capătul firului, căci un fir există, fie el și nevăzut. Necunoscuta îți poate apărea în multe locuri: pe o plajă aproape pustie, plimbîndu-se cu picioarele prin apă, pe o punte (nu neapărat de vapor), într-o grădină sau într-o pădure (oricum, pe o alee sau pe o potecă, una a destinului), pe peronul unei gări (cînd ești tu în tren?) sau în tren (cînd ești tu pe peron?), la coadă la un eveniment cultural major, la o fereastră sau la o poartă, urcînd sau coborînd o scară, în vis, sau în visare, într-o poveste sau într-un poem, culegînd liliac sau iasomie, într-o bibliotecă sau într-o sală de concert, în sălile unui muzeu neaglomerat, dar chiar și în metroul bucureștean… Cîntă, într-un fel au altul. Necunoscuta face viața frumoasă. Îi dă un sens, o orientează într-un fel subtil. Necunoscuta vine din noapte, vine de departe, cere să o urmezi pînă departe. Deși este nocturnă, ea luminează, introducînd o atmosferă mierie, de clarobscur învăluitor și dezvăluitor. Ființa ei iradiază! Cîteodată stelar, cîteodată solar… Cu Necunoscuta totul este posibil numai dincolo de Orizont, nimic dincoace de el. Deși atras spre cunoașterea ei (nu neapărat de cunoștința cu ea), pe undeva ai prefera să-ți rămînă Necunoscuta, o Taină deplină și definitivă. Doar întrezărită. Trebuie să fii atent ca s-o observi. Încerci să găsești poteca spre ea. Mai mult decît s-o observi și să te bucuri de această șansă nu poți. Căci farmecul Necunoscutei constă în mare măsură și în faptul că este… necunoscută. Toate marile eroine ale literaturii sînt încercări de a ne plasa în preajma Necunoscutei, fără ca să ne-o facă totuși cunoscută. Cu cîtă emoție mi-amintesc de întîlnirile mele cu Otilia, cu Madame de Renal și cu Mathilde de La Mole, cu Madame de Chasteller și cu Clelia Conti și cu Gina del Dongo, cu Nastasia Filipovna și cu Aglaia Ivanovna, cu Lise, cu Clavdia Chauchat, cu Sonia Alexandrovna, cu Yvonne de Galais, cu Albertine și cu cîte altele. Necunoscuta este Regina din Saba, maiestuoasă, misterioasă, miraculoasă, frumoasă, în alai de crăiasă, așa cum apare pogorînd din altă lume la Piero della Francesca. Dar este și „La longue dame brune“, din cîntecul Barbarei. Necunoscuta sînt toate marile poetese ale lumii, de la Anna Ahmatova și Marina Țvetaeva pînă la Edith Södergran și Ingeborg Bachmann. Necunoscuta apare pe pînzele tuturor marilor pictori, de la cei de la Fayum pînă la Gheorghe Petrașcu (sînt extrem de mulți cei care pot fi aleși spre exemplificare, dar, totuși, Petrașcu, cu femeile sale abia întrezărite, e foarte potrivit pentru tema aceasta!). O mai întîlnești în filmele lui Michelangelo Antonioni, Ingmar Bergman, Andrei Tarkovski, Alain Resnais, Eric Rohmer, Andrzej Wajda, Krzysztof Kieslowski… Într-un fel, Necunoscuta ți-e mai aproape de minte și de inimă decît cunoscutele. În ea se ascunde o nesfîrșită, ultimă nădejde ontologică, a unei (re)găsiri de tot împlinitoare. Asta în virtutea faptului că ea este mai mult decît este, este purtătoarea unui mesaj existențial important. Fără acest mesaj intrinsec nu ar avea nici o noimă. Dacă o aștepți și dacă n-o aștepți, ea tot trece pe cale. Se cere numai să fii mereu de veghe ca s-o recunoști.

Necunoscutul absolut

Și, acum, vine momentul să evaluăm întru escaladare al doilea pisc despre care pomeneam la pornire. Îl aflăm la începuturile creștinismului, în discursul de o strălucită retorică ținut de Apostolul Pavel în Areopag: „…străbătînd cetatea voastră și privind la locurile voastre de-nchinare, am dat și de un altar pe care era scris: «Dumnezeului Necunoscut». Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiți fără să-L cunoașteți, pe Acela vi-L vestesc eu vouă.“ (Faptele Apostolilor 17, 23). Dacă în primul caz, cel al înțelepciunii socratice, aveam de a face cu un îndemn la nivel personal, de data aceasta avem o chemare care privește umanitatea în ansamblul ei. Venind de la capătul celălalt al drumului omului și al umanității, Pavel din Tars ne spune despre posibilitatea unei anumite cunoașteri a Necunoscutului suprem, a lui Dumnezeu, în urma întrupării Fiului Lui, El Însuși Dumnezeu. Tetragrama misterioasă a Vechiul Testament (YHWH) lasă acum locul unui chip tangibil și unui nume: Iisus Hristos, Emanuel. Întîia cale de cunoaștere este posibilitatea numirii. Dincolo de orice necunoscut, dacă explorezi cu bună credință, te așteaptă Dumnezeu, direct sau prin lucrarea Sa. Chiar și dincolo de Necunoscută nădăjduiești subliminal întîlnirea cu Creatorul ei, care se arată a fi un Creator-Artist. Unul de geniu! Chiar dacă este Necunoscutul absolut, El Se revelează omului. Și să nu uităm de faptul că în unele limbi (cele care folosesc alfabetul grecesc sau chirilic) X (cu majusculă!) este inițiala lui Hristos! Necunoscutul absolut coborît printre noi chenotic întru cunoaștere de Dumnezeu, după har, după putință și după străduință. 

Costion Nicolescu este eseist și antropolog.

Foto: flickr

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.