Dan COMAN

Biografia romanțată a lui Enescu necesita cel mai mare volum de muncă, obligîndu-mă să mă documentez la sînge, să lucrez așa cum văzusem că o fac toți autorii serioși.

Să ierți nu e o luptă scurtă – aici e punctul slab al minții.

În vara-n care am împlinit 10 ani am fost pentru prima dată fericit într-un vis.

Ne întîlnim zilnic la cafea dimineața, ne împărțim sarcinile, povestim, e o anumită fervoare. Orașul capătă o aură pentru noi, deși stăm în aceleași cafenele. Cred că la a noua sau la a zecea ediție ne-am dat seama că la un moment dat

Realitatea stă în fiecare clipă la pîndă. Nu o lăsa aici. Nu o domestici.

Ești mai înalt decît în poze, mi-a zis, săltîndu-și rucsacul pe umeri. Am încercat iar să-mi aprind o țigară. Nu ai adus niște zăpadă? A rîs.

Joi, 4,55. „Să bem mai întîi o cafea.“ Așa se termină una din cărțile mele preferate, așa începe fiecare zi aici, în nord, la Bistritz.

E vorba de încercarea de a readuce în atenţie cîţiva poeţi importanţi, aflaţi într-un oarecare con de umbră, aşa cum e cazul lui Mihai Ursachi.

o femeie ţîşneşte dintr-o rochie şi-mi acoperă umerii

Dan Coman (n. 1975) a absolvit Facultatea de Filozofie la Cluj. A debutat în volumul colectiv Camera (1995), alături de poeţii Marin Mălaicu-Hondrari şi Florin Partene, şi individual, în 2003, cu volumul Anul cîrtiţei galbene (Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" şi Premiul pentru debut al USR).

e acum începutul. locuim la bistritz, deasupra mării, la doi ani lumină de ceva foarte, foarte fragil. am crescut mari şi-acum că suntem oameni mari îngrijim şi iubim o fetiţă.