Ploaie şi vin

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Ploaie şi vin jpeg

Plouă torențial. Vii sub plapumă, la cafea?

Am așteptat-o la gară, în orășelul din nord pe care l-am ales la întîmplare, primul loc care mi-a venit în minte cînd ea, neașteptat, mi-a răspuns cu un mesaj scurt (hotărăște unde și cînd) – și s-a arătat entuziasmată de ideea de-a petrece revelionul împreună, doar noi doi, într-un loc absolut necunoscut.

Zi-mi ce aștepți

frigul pînă la glezne, zăpada pînă la umeri și locul cald de sub furou

Mmmm, am la ce mă gîndi tot drumul

M-am uitat la ceas: încă o jumătate de oră. Am ieșit din sala de așteptare, să fumez. Se înnoptase deja. N-am reușit să trag decît un fum: frigul și întunericul erau exact ca înăuntru, plăci înguste și jerpelite de care încercam să nu mă ating – dar ploaia era de neocolit, o apă compactă care cădea fără întrerupere, împroșcînd în toate direcțiile ca dintr-un cer ciuruit – imposibil să ascunzi jarul țigării, să păstrezi tutunul neatins pînă la filtru.

Ploua și la prînz, cînd am ajuns eu, dar era o ploaie măruntă și rece care părea că e gata oricînd să se transforme în lapoviță și ninsoare – și gîndul că s-ar putea să ningă m-a încîntat. Pe unde ești? i am scris.

Nu există taxiuri în oraș, mi-a spus bărbatul gras care coborîse odată cu mine din personalul de Sighet, nici autobuze interne. E un oraș mic, tinere, nu-ți trebuie mai mult de 20 de minute să-l străbați pe jos. Sălăuța? Ții strada asta și, după ce treci de liceu, imediat pe dreapta, dai de hotel, mi-a mai zis, apoi a dispărut în biroul impiegatului.

Pe Pont des Arts, cu Maga, a intrat mesajul de la ea.

A trebuit să aștept mai bine de o jumătate de oră în holul hotelului pînă să apară cineva.

E frig acolo?

doar de la umeri în jos

Ce simplu ar fi să putem căra mereu cu noi un foc

păi, nu asta facem tot timpul?

Sau să intrăm în burta unui animal care să ne poarte în el. Ce cald ar fi

ori la capătul unei rochii, sub electricitatea dantelei

S-ar putea să nu fie comod, de la atîta electricitate. Mai bine sub mătase groasă indiană

ne așteaptă o iarnă grea sub mătasea indiană

Cu siguranță e loc sub ea și nu te vede nimeni acolo.

ceilalți or să creadă că e o casă goală sub mătase și o vor ocoli

Casele de sub mătase sînt mereu mici și întunecoase, cît să adăpostească un necunoscut. Poate fi înspăimîntător pentru cineva din exterior

Cameră matrimonială nu aveau la Sălăuța, așa că am luat o cameră dublă. De la magazinul alimentar din centru, singurul care mai era deschis la ora aceea, am cumpărat două sticle de vin și trei pachete de țigări. Orașul era pustiu. Un cap de oaie pe masă la primărie, exact ca n versurile lui Dumitrașcu.

În cameră, frig. Am lipit paturile unul de altul. Am pus telefonul la încărcat și am ascultat piesa pe care mi-o trimisese ea imediat ce trenul plecase din Cluj.

faaaaaaaain!

Ce-mi place accentul ăsta al tău, îl aud și cînd scrii

Cum pot oamenii să trăiască aici? Ieșisem pe balcon. Vreme de o țigară am numărat exact două mașini trecînd în viteză pe strada principală și o femeie cu o pungă albastră de plastic pe cap traversînd parcul. La mijlocul lui, un brad strîmb, îmbodobit în exces, și o instalație cu beculețe clipind rar. Și ploaia care își dublase între timp forțele.

Toată noaptea te-am visat. Stăteam în pat, îmbrățișați, și eram foarte fericiți. Tot felul de personaje mari și mici deschideau ușa camerei și noi izbucneam în rîs. A fost o noapte frumoasă Am șters imediat mesajul. Dacă rămîneam acasă, cu siguranță aș fi mers (pentru al cîtelea an?) la MegaPark, la petrecere cu gașca, m-aș fi îmbătat pulbere, aș fi dormit la ea. Iar dimineața – rușine și groază și dispreț, ca de atîtea alte dăți. Mai bine aici, în orășelul acesta mort, așteptînd o femeie necunoscută.

Sărbători fericite și la mulți ani, fam M.P.

Un an nou plin de bucurii alături de cei dragi – fam I și E.P.

Delete, delete. Cu ce naiba desfac vinul? Și nici un pahar în cameră, nimeni la recepție, restaurantul hotelului – închis.

La mulți ani! fam R.

Ai avut dreptate. Puritate e o carte teribilă. Am citit-o în două nopți. Să ai un an nou minunat. R.

Delete.

A fost singura care a coborît din tren. Ploua torențial. Ești mai înalt decît în poze, mi-a zis, săltîndu-și rucsacul pe umeri. Am încercat iar să-mi aprind o țigară. Nu ai adus niște zăpadă? A rîs.

Am făcut dragoste imediat ce-am intrat în cameră. Avea sînii mici și un tatuaj cu un fluture negru pe omoplatul stîng. Mi-ar fi plăcut să ningă, am spus. Apoi am fumat în întuneric, fără să vorbim, întinși unul lîngă altul. Apoi am făcut dragoste din nou. N-aș fi știut ce să fac altceva în preajma ei. Ea tăcea, eu nu reușeam să-i spun nimic. M-am uitat la ceas (aproape zece) și mi-am amintit de vin. M-am tot învîrtit cu sticla prin întunericul din cameră, am izbit-o de perna îndoită, sprijinită de perete, așa cum văzusem că fac amicii mei cînd se strica tirbușonul, am încercat să bag dopul înăuntru – nimic. Stătea întinsă pe pat și mă privea. Aș fi făcut orice să nu mă privească așa, dar nu reușeam decît să agit în zadar sticla aceea nenorocită. La unșpe m-am întins iar lîngă ea. De data asta nici măcar nu i-am scos tricoul. S-a terminat oricum atît de repede încît ar fi durat mai mult să-l îmbrace din nou. Am ieșit pe balcon. Ploua fără oprire. Vreme de două țigări n-a trecut nici o mașină și nici un om. În cameră, întinsă pe pat, cu lumina de la ecranul telefonului acoperindu-i fața, ea zîmbea. M-am așezat în fotoliu și am închis ochii. Dacă m-ar ajuta cumva, îmi repetam, dacă ar face ea cîteva gesturi – sau măcar să spună două-trei vorbe, să ieșim din situația asta penibilă. La 12 fără zece m-am strecurat în pat și i-am urat la mulți ani. M am lipit de spatele ei. Nu s-a mișcat. La 12 fără șase minute ne-am aprins deodată țigările. Apoi am început să tremur și m-am acoperit cu plapuma. Cînd m-am trezit, eram singur. M-am uitat la ceas: 4 jumate dimineața. Trebuie s-o iubești în zilele astea mărunte, umede și murdare, în care ceața – se spune asta – mănîncă zăpada, și zăpada e ca o femeie bolnavă – și tu o iubești – și să știi – fără să te mai gîndești – c-are să se termine. Mesajul era trimis de mai bine de-o oră. Pe măsuța de lîngă geam, sticla de vin mă aștepta desfăcută. 

Dan Coman este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Insectarul Coman, Editura Charmides, 2017.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Tudor Dinu semnand Revolutia greaca jpg
Pe urmele lui Tudor Vladimirescu și ale revoluției grecești de la 1821. Un pandur din Gorj în fruntea Țării Românești FRAGMENT
Tudor Dinu a refăcut pas cu pas itinerariile străbătute deopotrivă de Tudor cu pandurii săi, de Alexandru Ipsilanti cu mavroforii, dar și de alte grupuri de revoluționari greci, cercetând și fotografiind mai bine de 80 de locuri prin care au trecut aceștia acum două veacuri.
pompieri romani in grecia foto igsu
Avarie ivită la golirea Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare. Localnicii vor fi evacuaţi preventiv
Primarul comunei Roșia Montană a semnalat o avarie la golirea de fund a Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare, Localnicii din avalul Lacului de acumulare Piscicolă Tăul Mare vor fi evacuaţi preventiv.
marcel ciolacu foto captura
Ciolacu susţine că România trebuie să îşi păzească valorile în relaţia cu UE
Șeful PSD, Marcel Ciolacu, a vorbit, sâmbătă, despre nevoia ca statul român să îşi „apere valorile”, în raport cu Uniunea Europeană.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.