Flori de cîmp

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Flori de cîmp jpeg

S-a întors acum două zile, slab ca un ogar și rupt de oboseală. Mi-a adus, ca întotdeauna, un buchet de flori culese de la marginea liniei ferate. Aveam macaroane cu varză rămase de ieri, i le-am încălzit cît a făcut duș, dar n-a mai mîncat: s-a dus direct sus, în camera lui, și a adormit.

Mă doare sufletul cînd îl văd așa. Dar mă bucur de fiecare dată cînd se întoarce. Deși nu scoate o vorbă, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. De parcă n-ar fi dispărut iar, acum opt luni, cu tot cu cele două lănțișoare de aur și cu cardul meu.

Îi fac ciorbă de perișoare, preferata lui. Aranjez florile în vaza îngustă de pe pervaz. Pun la cuptor crema de zahăr ars. De la magazinul din spatele casei îi cumpăr două pachete de țigări și o sticlă de Coca-Cola. Bine că s-a întors.

Doarme în camera de sus. Noaptea îl aud tușind pe balcon – de n-ar mai fuma atît!

Ce-ai făcut cu lănțișoarele? Dar cu cardul? Dar cu ghiulul de aur rămas de la taică-tău? Joci la păcănele? Te droghezi? Ce faci cu banii?

Dacă l-aș întreba, n-ar răspunde. Și-ar arunca pe umeri rucsacul ăla spălăcit și ar pleca imediat, trîntind rînd pe rînd ușa de la cameră, ușa dublă de la intrare, portița.

Bine că s-a întors. O să vorbesc cu cumnată-mea, poate îmi trimite ea ceva bani. O să-i ascund, ca de obicei, printre hainele mele din dormitor, dacă are de gînd să dispară iar. Măcar să nu plece ca de la casă pustie.

Oricum, din pensia mea nu aș fi reușit niciodată să-i plătesc datoriile. În ultimul an n-a fost zi să nu mă întîlnesc prin sat cu unul, cu altul: fiul dumitale are de-mi da 10.000. 500 de euro. De șase luni îl tot amîn. 1.000 de dolari. Eu îl dau la poliție, să știți. Am luat credit de la pensionari, i-am plătit datoriile, i-am trimis fostei neveste pensia alimentară pe ultimul an. Ea, săraca, l-a iertat pentru toate escapadele lui amoroase, dar nu l-a putut ierta cînd cei de la bancă i-au luat mașina pentru credite de care ea habar nu avea.

Ce face cu banii? Prea mulți bani pînă și pentru păcănele, iar de drogat nu pare niciodată drogat. Și-atunci?

După divorț m-a sunat ea: o vreme poți să ierți. Te doare, dar ierți. În numele copiilor, în numele Domnului. Încerci să înțelegi. În numele rațiunii, că oameni sîntem toți. Accepți toate explicațiile. În numele iubirii – deși aici doare cel mai tare. Tot florile alea urîte de la marginea liniei ferate le culege înainte să se întoarcă? Copilul a crescut fără el, așa că de ce să-l mai vadă? Băiatul nostru nu are tată – pentru asta nu pot să-l iert. Te înțeleg perfect, i-am spus. Apoi am vorbit tot mai rar. Pe băiat nu l-a mai adus deloc aici.

După divorț, părea că s-a mai liniștit. A stat cu mine, o vreme. Am renovat camera de sus, am reușit transferul de la liceu la școala generală din sat. Era un profesor iubit de copii. Pînă ce a adunat bani pentru tabăra de schi și a dispărut iar.

Cumnată-mea zice: ar trebui să-l lași să se descurce singur. Are 40 de ani. Nu-i mai plăti datoriile: să-l dea oamenii pe mîna poliției, să simtă pe pielea lui că poate să o încurce rău de tot. Ce dacă face pușcărie? Poate așa se învață minte.

Dac-aș deschide subiectul, ar dispărea imediat. Am încercat de atîtea ori. Mai bine să tac, să-i fac o prăjitură cu măr și scorțișoară.

Am mutat vaza cu flori de pe pervaz pe masă. Dintre toate, păpădiile rezistă cel mai puțin, aproape că s-au ofilit deja. Am făcut cafea, am pus față de masă nouă, am aranjat farfuriile și acum aștept să se trezească.

Dacă n-ar fi murit taică-său. Dacă ar fi apucat să vorbească unul cu celălalt, să se împace. Încăpățînați amîndoi ca niște catîri. În cele din urmă, omul meu a cedat. Știam că așa avea să se întîmple: sufletul lui a fost mereu mult mai puternic decît mintea. În definitiv, asta înseamnă să ierți: sufletul și mintea se iau la trîntă și chiar dacă mintea are din start un mic avantaj (raționamentele ei sînt întotdeauna mai ușor de înțeles, de folosit și de acceptat), sufletul are o rezistență mai mare. Să ierți nu e o luptă scurtă – aici e punctul slab al minții. Rezistența ei lasă mereu de dorit. E adevărat, sufletul n-are tehnică, gesturile lui în bătălie sînt aproape primitive, însă rezistența lui e o rezistență de bivol. Da, sufletul lui taică-său a cîștigat. Dar fiu-său nu a putut să-l ierte niciodată. Nici măcar la înmormîntare nu a venit. La cîteva săptămîni după aceea, am aflat pentru prima dată că a dispărut.

Cafeaua s-a răcit. Am urcat scările și am ascultat la ușă: sforăie. Bine că s-a întors.

M-a sunat omul care vrea să cumpere pămîntul nostru de după rîpă. Sînt bani frumoși: cu siguranță îi acoperă datoriile, pensia alimentară pentru următorul an, cheltuielile necesare pînă și-ar găsi și el ceva de lucru. Numai să vrea. Numai să poată. Eu nu știu cum să-l opresc. Cel puțin nu acum. Am însă suficientă răbdare: sufletul meu e negru de supărare, dar rezistent ca o cireadă întreagă de bivoli.

Am mutat iar florile pe pervaz. Ce zi superbă! Adineauri l-am auzit coborînd. Am pus ciorba de perișoare la încălzit. Am aranjat încă o dată fața de masă. Unde-am greșit? Ce-aș putea face să mă liniștesc, să mă împac cu mine însămi? Nefericirea lui: asta n-o să mi-o pot ierta niciodată.

Dan Coman este scriitor.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Handbal jpg
Dinamo, răpusă de nemți pe teren propriu. Speră într-o minune pentru calificare
Dinamo a pierdut la patru goluri diferență în fața nemților.
Cum a slăbit Constantin Enceanu! Artistul a ajuns la 87 de kilograme. Ce treburi gospodărești îl relaxează când e acasă!
Cum a slăbit Constantin Enceanu! Artistul a ajuns la 87 de kilograme: „Post nu țin” Cu ce treburi gospodărești se ocupă, atunci când timpul îi permite?
Constantin Enceanu (61 de ani) și-a propus să slăbească la începutul acestui an pentru că luase proporții serioase după sărbătorile de iarnă.
4 baza biserica poza flacari jpg
O biserică din 1746 a ars ca o torţă. Ce a mai rămas din monument
Biserica din lemn din Topla, care în prezent se află la Muzeul Satului Bănăţean Timişoara, a ars complet într-un incendiu care a izbucnit în noaptea de marţi spre miercuri, informează
486679276 1091683662997959 5707782038191946020 n jpg
Data exactă când se va deschide Cazinoul din Constanța. Imagini din interior
S-a făcut un nou pas spre redeschiderea Cazinoului din Constanţa. Ieri, el a fost luat în primire de administraţia locală.
Scriitoare Doina Jela foto fb  jpg
Scriitoarea Doina Jela s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani. „Un reper esențial pentru ceea ce a însemnat totalitarismul comunist”
Scriitoarea, jurnalista și traducătoarea Doina Jela, cunoscută pentru contribuția sa la aducerea la lumină a represiunii comuniste după 1989, a încetat din viață la vârsta de 74 de ani.
Coperta carte Vasile png
90. Nostalgia iluziilor pierdute
Textul de față este o scurtă reflecție pe tema lucrării „Generația canibală” scrisă de Vasile Ernu.
Muzeul National de Istorie a Romaniei jpg
Program de vizitare modificat la Muzeul Național de Istorie a României
Programul de vizitare a Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) se modifică în urma trecerii la ora de vară, urmând să fie deschis în intervalul orar 10:00 - 18:00, de miercuri până duminică.
baza mihail kogalniceanu 02 foto Facebook Baza 57 Aeriana Mihail Kogalniceanu jpg
Americanii investesc masiv în baza NATO de la Kogălniceanu: ar urma să devină cea mai mare din Europa
Statele Unite au demarat un proiect major de modernizare a bazei militare Mihail Kogălniceanu, din județul Constanța. La final, va deveni cea mai mare bază NATO de pe continentul european.
banner bani jpg
Cât a ajuns darul de nuntă în 2025. „La petrecerile cu ștaif, lumea dă și câte 1.000 de euro”
Câţiva artişti cunoscuţi, invitaţi frecvent să întreţină atmosfera de bună-dispoziţie la nunţi, au dezvăluit că, dacă e vorba despre un eveniment cu ştaif, „dacă eşti sărac, mai bine stai acasă”, pentru că darul de nuntă te-ar putea lăsa cu portofelul gol.