Flori de cîmp

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Flori de cîmp jpeg

S-a întors acum două zile, slab ca un ogar și rupt de oboseală. Mi-a adus, ca întotdeauna, un buchet de flori culese de la marginea liniei ferate. Aveam macaroane cu varză rămase de ieri, i le-am încălzit cît a făcut duș, dar n-a mai mîncat: s-a dus direct sus, în camera lui, și a adormit.

Mă doare sufletul cînd îl văd așa. Dar mă bucur de fiecare dată cînd se întoarce. Deși nu scoate o vorbă, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. De parcă n-ar fi dispărut iar, acum opt luni, cu tot cu cele două lănțișoare de aur și cu cardul meu.

Îi fac ciorbă de perișoare, preferata lui. Aranjez florile în vaza îngustă de pe pervaz. Pun la cuptor crema de zahăr ars. De la magazinul din spatele casei îi cumpăr două pachete de țigări și o sticlă de Coca-Cola. Bine că s-a întors.

Doarme în camera de sus. Noaptea îl aud tușind pe balcon – de n-ar mai fuma atît!

Ce-ai făcut cu lănțișoarele? Dar cu cardul? Dar cu ghiulul de aur rămas de la taică-tău? Joci la păcănele? Te droghezi? Ce faci cu banii?

Dacă l-aș întreba, n-ar răspunde. Și-ar arunca pe umeri rucsacul ăla spălăcit și ar pleca imediat, trîntind rînd pe rînd ușa de la cameră, ușa dublă de la intrare, portița.

Bine că s-a întors. O să vorbesc cu cumnată-mea, poate îmi trimite ea ceva bani. O să-i ascund, ca de obicei, printre hainele mele din dormitor, dacă are de gînd să dispară iar. Măcar să nu plece ca de la casă pustie.

Oricum, din pensia mea nu aș fi reușit niciodată să-i plătesc datoriile. În ultimul an n-a fost zi să nu mă întîlnesc prin sat cu unul, cu altul: fiul dumitale are de-mi da 10.000. 500 de euro. De șase luni îl tot amîn. 1.000 de dolari. Eu îl dau la poliție, să știți. Am luat credit de la pensionari, i-am plătit datoriile, i-am trimis fostei neveste pensia alimentară pe ultimul an. Ea, săraca, l-a iertat pentru toate escapadele lui amoroase, dar nu l-a putut ierta cînd cei de la bancă i-au luat mașina pentru credite de care ea habar nu avea.

Ce face cu banii? Prea mulți bani pînă și pentru păcănele, iar de drogat nu pare niciodată drogat. Și-atunci?

După divorț m-a sunat ea: o vreme poți să ierți. Te doare, dar ierți. În numele copiilor, în numele Domnului. Încerci să înțelegi. În numele rațiunii, că oameni sîntem toți. Accepți toate explicațiile. În numele iubirii – deși aici doare cel mai tare. Tot florile alea urîte de la marginea liniei ferate le culege înainte să se întoarcă? Copilul a crescut fără el, așa că de ce să-l mai vadă? Băiatul nostru nu are tată – pentru asta nu pot să-l iert. Te înțeleg perfect, i-am spus. Apoi am vorbit tot mai rar. Pe băiat nu l-a mai adus deloc aici.

După divorț, părea că s-a mai liniștit. A stat cu mine, o vreme. Am renovat camera de sus, am reușit transferul de la liceu la școala generală din sat. Era un profesor iubit de copii. Pînă ce a adunat bani pentru tabăra de schi și a dispărut iar.

Cumnată-mea zice: ar trebui să-l lași să se descurce singur. Are 40 de ani. Nu-i mai plăti datoriile: să-l dea oamenii pe mîna poliției, să simtă pe pielea lui că poate să o încurce rău de tot. Ce dacă face pușcărie? Poate așa se învață minte.

Dac-aș deschide subiectul, ar dispărea imediat. Am încercat de atîtea ori. Mai bine să tac, să-i fac o prăjitură cu măr și scorțișoară.

Am mutat vaza cu flori de pe pervaz pe masă. Dintre toate, păpădiile rezistă cel mai puțin, aproape că s-au ofilit deja. Am făcut cafea, am pus față de masă nouă, am aranjat farfuriile și acum aștept să se trezească.

Dacă n-ar fi murit taică-său. Dacă ar fi apucat să vorbească unul cu celălalt, să se împace. Încăpățînați amîndoi ca niște catîri. În cele din urmă, omul meu a cedat. Știam că așa avea să se întîmple: sufletul lui a fost mereu mult mai puternic decît mintea. În definitiv, asta înseamnă să ierți: sufletul și mintea se iau la trîntă și chiar dacă mintea are din start un mic avantaj (raționamentele ei sînt întotdeauna mai ușor de înțeles, de folosit și de acceptat), sufletul are o rezistență mai mare. Să ierți nu e o luptă scurtă – aici e punctul slab al minții. Rezistența ei lasă mereu de dorit. E adevărat, sufletul n-are tehnică, gesturile lui în bătălie sînt aproape primitive, însă rezistența lui e o rezistență de bivol. Da, sufletul lui taică-său a cîștigat. Dar fiu-său nu a putut să-l ierte niciodată. Nici măcar la înmormîntare nu a venit. La cîteva săptămîni după aceea, am aflat pentru prima dată că a dispărut.

Cafeaua s-a răcit. Am urcat scările și am ascultat la ușă: sforăie. Bine că s-a întors.

M-a sunat omul care vrea să cumpere pămîntul nostru de după rîpă. Sînt bani frumoși: cu siguranță îi acoperă datoriile, pensia alimentară pentru următorul an, cheltuielile necesare pînă și-ar găsi și el ceva de lucru. Numai să vrea. Numai să poată. Eu nu știu cum să-l opresc. Cel puțin nu acum. Am însă suficientă răbdare: sufletul meu e negru de supărare, dar rezistent ca o cireadă întreagă de bivoli.

Am mutat iar florile pe pervaz. Ce zi superbă! Adineauri l-am auzit coborînd. Am pus ciorba de perișoare la încălzit. Am aranjat încă o dată fața de masă. Unde-am greșit? Ce-aș putea face să mă liniștesc, să mă împac cu mine însămi? Nefericirea lui: asta n-o să mi-o pot ierta niciodată.

Dan Coman este scriitor.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.