Marin MĂLAICU-HONDRARI

O, frumoasele zile de muncă! jpeg
O, frumoasele zile de muncă!
„Spre seară a avut loc întoarcerea prosoapelor la uscat / și a început fărîmițarea tuturor lucrurilor.”
„Căutăm înlocuitori“ – interviu cu scriitorii Dan COMAN și Marin MĂLAICU HONDRARI jpeg
„Căutăm înlocuitori“ – interviu cu scriitorii Dan COMAN și Marin MĂLAICU-HONDRARI
Ne întîlnim zilnic la cafea dimineața, ne împărțim sarcinile, povestim, e o anumită fervoare. Orașul capătă o aură pentru noi, deși stăm în aceleași cafenele. Cred că la a noua sau la a zecea ediție ne-am dat seama că la un moment dat
„Sper ca Parking să fie o poveste de dragoste nemuritoare“ – interviu cu Marin MĂLAICU HONDRARI jpeg
„Sper ca Parking să fie o poveste de dragoste nemuritoare“ – interviu cu Marin MĂLAICU-HONDRARI
A fost aproape schizofrenic. M-am întors ca scenarist în locurile în care am fost paznic de noapte, culegător de măsline, grădinar, șofer pentru o doamnă avocat. Locurile se schimbaseră foarte puțin, dar mie mi a fost greu să-l găsesc pe cel car
Poligamie sub vălul tabagic jpeg
Poligamie sub vălul tabagic
N-am trăit niciodată cu o femeie care nu fumează. Pot tolera multe la o femeie, dar să nu fumeze… no way! Și să fumeze nu numai țigara de după sau dinainte, ci și în timp ce. Fumătoare adevărate, despre ce vorbim. Mulțumesc lui Dumnezeu (care e fumător, evident!) că mi-a scos în cale astfel de femei minunate și că nu și-a bătut joc de mine făcîndu-mă să mă îndrăgostesc de vreo nefumătoare. Trista rasă a nefumătorilor! Cu obsesia lor pentru sănătate. Trista rasă a nefum
Aerul tare al realității jpeg
Aerul tare al realității
Mi-am păstrat bucuria de a citi și de a asculta muzică. Pot foarte bine să citesc zece cărți și să nu vorbesc cu nimeni despre ele, sau doar cu prietenii foarte apropiați. Cît despre muzică, încă mai am obiceiul dobîndit în adolescență de a asculta albume
Aerul tare al amintirilor jpeg
Aerul tare al amintirilor
o inimă mică și nefolosită ca un stick de memorie învechit. Îmi caut cordonul halatului. Îl desfac de la candelabru. Scot telefonul din congelator. În curînd fetița noastră va veni de la școală.
„Literatura nu e făcută din capodopere“ – interviu cu Marin MĂLAICU HONDRARI jpeg
„Literatura nu e făcută din capodopere“ – interviu cu Marin MĂLAICU-HONDRARI
Scriind, am lua­t-o cu cîțiva pași în fața vieții. Scriam ceva, apoi după un timp mi se întîmplau lucruri care apăreau în roman.
„Un public interesat şi poezie de calitate“ jpeg
„Un public interesat şi poezie de calitate“
"Cred că ediţiile anterioare ne îndreptăţesc pe noi, organizatorii, să sperăm că, şi în 2014, între 17 şi 20 iulie, poezia se va simţi în largul ei la Bistriţa. Dacă ai un public cu adevărat interesat, cum e cel bistriţean, şi se citeşte poezie de calitate, atunci lucrurile nu au cum să iasă prost."
Mîine, pe vremea asta jpeg
Mîine, pe vremea asta
„să mergem într-un loc frumos să găsim ceva curat"
Poezia e la Bistriţa jpeg
Poezia e la Bistriţa
"Anul acesta sînt invitaţi 18 poeţi, dintre care cinci străini, plus prozatorul, plus un bonus: fotograful Cosmin Bumbuţ, care îşi va lansa, în premieră, la Bistriţa, albumul de fotografii Bumbata, realizat cu imagini de la închisoarea din Aiud."
Obsedantul deceniu jpeg
Obsedantul deceniu
Jorge Luis Borges spune că nu putem avea amintiri exacte, că nu facem altceva decît să reluăm ultima imagine a amintirilor la care ne-am gîndit. Dar nu mă interesează exactitatea şi nici măcar veridicitatea cînd vine vorba despre amintirile mele. Ele mă fac să cred că am un trecut şi asta îmi dă o curioasă încredere că lucrurile au sens, că nu sînt singur cu desăvîrşire.
E obligatoriu să spui pohezie şi să rîzi jpeg
E obligatoriu să spui pohezie şi să rîzi
Am ajuns un om fără trecut. Nu mai ştiu ce făceam acum şapte ani, de pildă. Şi uneori aş vrea să ştiu. Dar îmi amintesc ce cărţi citeam. Aş putea spune: poezia e trecutul meu, sau că trecutul meu s-a transformat, pe nesimţite, într-un soi de bibliotecă în care cărţile sînt compuse din stări, din imagini reconstituite, deci mincinoase.
„Scrie, nu lăsa cerneala să îngheţe“ jpeg
„Scrie, nu lăsa cerneala să îngheţe“
Întîmplarea a făcut ca iarna asta să călătoresc mult cu trenul. Ffff mult şi, mai ales, noaptea. Atît de mult încît nu mai ştiam dacă ajungeam sau plecam. Citeam, ascultam muzică, aţipeam. Cineva îmi scria mesaje, mă încuraja, mă numea Wilbur. Apoi a nins. Am continuat să călătoresc. Contemplam întinderile de zăpadă, îmi aminteam de Melancholia.
Naufragiul jpeg
Naufragiul
mă chemai în Groenlanda acolo noaptea ţine patru luni şi trupurile sînt lipsite de grabă.
Refugiu pentru cai şi oameni jpeg
Refugiu pentru cai şi oameni
Acolo unde cu opt ani în urmă se întindeau cinci hectare de ciulini şi scaieţi, astăzi se află Refugiul „Caii lupilor“. Un loc pe care Simion Crăciun l-a ridicat cu propriile mîini. Şi a făcut totul din pasiune pentru cai. Pentru că, după cum povesteşte, a trăit între cai din copilărie, pe cînd părinţii lui munceau la herghelia din Beclean.
Ce am sperat mi s a îndeplinit jpeg
Ce am sperat mi s-a îndeplinit
Mi s-a întîmplat într-o după-amiază, cînd mă întorceam acasă. Pe stradă trecea un BMW, rula foarte încet şi printr-o portavoce se anunţa că, în curtea liceului, urma să aibă loc un concert de muzică creştină susţinut de grupul vocal-instrumental Speranţa.