⬆
sacul şi poeticul. unde este poezia azi?
Poezia e pe mîini bune
Românul s-a născut poet, aşa cum unii se nasc albi, negri, galbeni, albaştri. Un loc comun atît de călduţ, încît ai fi în stare să-l crezi, în timp ce reciţi pe de rost primele 20 de strofe din „Luceafărul“. Din fericire, lucrurile nu stau chiar aşa, dar stau bine.
Bildungsroman
Ajungi tînăr poet după ce scrii acasă cîţiva ani, după ce poeziile tale sînt refuzate în mod repetat de ziarul local, pentru simplul fapt că sînt „prea decadente“, după ce ajungi la o sursă şi înveţi să scrii poezie, după ce ajungi la sursa sursei şi înveţi şi mai multă poezie, după ce înţelegi că nici sursa sursei nu te poate învăţa totul.
Scurt ghid de orientare turistică prin poezia ultimilor ani
Am întrebat trei critici din trei generaţii diferite care sînt, în opinia lor, cele mai bune volume de poezie apărute la noi în ultimii doi-trei ani. Răspunsurile lor pot funcţiona drept recomandări pentru cineva care-ar vrea să citească nişte poezie bună şi nouă, dar nu ştie de unde să înceapă.
Maratoniştii
Un scurt istoric al cenaclurilor şi atelierelor de literatură contemporană din Bucureştiul ultimului deceniu începe obligatoriu cu Cenaclul „Euridice“, pornit de către Marin Mincu, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, în primăvara lui 2002. Cenaclul avea sprijinul suplimentului Ziua literară, în care au publicat la început mai toţi tinerii autori.
Un cititor necitit
Dacă aţi fi avut nevoie doar de opinia unui profesionist, fără îndoială că n-aţi fi apelat la mine, pentru că uneltele mele aparţin mai degrabă intuiţiei decît judecăţilor de valoare. Îmi iau din pornire această măsură de precauţie deoarece am fost mustrat de cîteva ori că acord unor tineri autori note mai mari decît cele pe care aceştia le merită.
De ce citesc poezie
E infinit mai bine să citeşti poezie decît să scrii orice. Ca să încep direct cu sfîrşitul. Şi, de fapt, poezia e singurul „de citit“ cînd n-ai nici timp, nici nervi şi eşti în pană (sau avalanşă) de emoţii. Adică, în cazul meu, de dimineaţa pînă seara. De pildă azi, gîndindu-mă la ce să scriu pentru dosarul din Dilema veche, am petrecut ore întregi pe lîngă aragaz.
Cui nu-i pasă?
Cel mai mult mi-a rămas în memoria de 15 ani de profesorat o teză la un examen de clasa a VIII-a; potrivit unor indicii din lucrare trebuie să fi fost a unei fetiţe de la ţară. Li se ceruse să facă un comentariu al semnificaţiilor poeziei „Nici nu-i pasă“ de Tudor Arghezi.
Un poem bun îţi deşurubează capul
De fiecare dată cînd mă văd pus în situaţia de a vorbi despre antologia Cele mai frumoase poeme din 2010 în absenţa lui Claudiu Komartin mă încearcă un sentiment de stînjeneală, dacă nu de impostură de-a binelea – ca pe un licean care-şi asumă de unul singur o temă făcută la comun cu bunul lui prieten din banca vecină.
E obligatoriu să spui pohezie şi să rîzi
Am ajuns un om fără trecut. Nu mai ştiu ce făceam acum şapte ani, de pildă. Şi uneori aş vrea să ştiu. Dar îmi amintesc ce cărţi citeam. Aş putea spune: poezia e trecutul meu, sau că trecutul meu s-a transformat, pe nesimţite, într-un soi de bibliotecă în care cărţile sînt compuse din stări, din imagini reconstituite, deci mincinoase.
Despărţirea de Cheloo
Am auzit prima oară Paraziţii pe FM, pe la începutul celui de-al doilea lustru al anilor ’90. În cercurile intelectual-umanist-petrecăreţe, în care-mi trăiam veacul, tocmai fusese descoperită B.U.G. Mafia. Mereu dornic să răspund la hip cu hip et demi, am fost servit: cînd cineva spunea „B.U.G.“, replicam „Paraziţii..."
Poezia e în stradă
„Te iubesc!“, zice el. „Ah, spune-mi-o cu pietre din pavaj...“, îi cere ea. E un fragment de dialog înregistrat pe zidurile Parisului în luna mai a anului 1968. Adevărata dragoste era atunci revoluţionară, iar fetele îi adorau pe băieţii care ştiau să lupte. Pe 15 ianuarie 2012, s-a consumat multă iubire şi în Bucureşti, strigată cu pietre din pavajul Centrului Istoric.
Lupii cei blînzi. O antologie
Începeam să citesc din ce în ce mai multă poezie românească contemporană şi mă întrebam de ce nu s-a tradus mai mult în America. Am aplicat pentru o bursă Fulbright avînd această întrebare în minte, în speranţa că voi afla mai multe despre poezia contemporană românească şi, de asemenea, despre dialogul dintre acea poezie şi cultura americană.
Trei cazuri de cetăţeni care conţin poezie
Cică un tînăr era să fie bătut pentru o metaforă. Aşa, simplu: a început omul să-şi recite poezia în Piaţa Universităţii, unii n-au înţeles şi au sărit pe el. Doi manifestanţi dezbat acum cazul în troleibuz, între Armenească şi Calea Moşilor. Unul susţine că „dacă nu înţelegi o metaforă, degeaba trăieşti“.
Bacovia poate să-ţi taie gîtul cu un vers - interviu cu Andrei Robin PROCA
Robin and the Backstabbers e una dintre trupele de la noi care merită urmărite. Nu doar pentru că muzica ei îţi provoacă isterii şi melancolii la fel de puternice, ci şi pentru că versurile sînt brici, ironice, deştepte, memorabile, poetice, scrise (aproape toate) în română de Andrei Robin Proca.
Un poem alterat îmbolnăvește 13 persoane de melancolie
Cel puțin 13 oameni s-au intoxicat weekendul trecut după ce au participat la lectura publică a unui poem alterat, după sursele de la Institutul Catalan de Sănătate (ICS). Din cei 13 afectați cu „tulburare vitală, durere de suflet si o dragoste dezlanțuită pentru o persoană nedeterminată, poate un ideal”.