Despărţirea de Cheloo

Sorin GHERGUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Despărţirea de Cheloo jpeg

Am auzit prima oară Paraziţii pe FM, pe la începutul celui de-al doilea lustru al anilor ’90. În cercurile intelectual-umanist-petrecăreţe, în care-mi trăiam veacul, tocmai fusese descoperită B.U.G. Mafia. Mereu dornic să răspund la hip cu hip et demi, am fost servit: cînd cineva spunea „B.U.G.“, replicam „Paraziţii...“ De un talent indiscutabil, Tataee şi ai lui se luau (prea) în serios. Aprecierea estetică, altfel meritată, era precedată de o curiozitate antropologică, iar ceea ce gustam din piesele lor ţinea, într-o măsură, de expresivitatea involuntară. Dincolo, la Paraziţii, ironia se insinua deja în inflexiunile vocii lui Cheloo şi continua, în piesele de pe Suta, în versurile simple (precum „dă-te bătut / dacă nu ştii barbut“). O ironie emergentă din combinaţia voce-text-muzică, îndeajuns de subtilă încît să te facă să te îndoieşti, o clipă, că e reală. Lumea celor de la B.U.G. era, în mod asumat, „cartierul“. „Cartierul“ Paraziţilor era lumea.

Mai tîrziu, pe albumul Nici o problemă, Paraziţii aveau să dezvolte un filon al ultimei transgresivităţi (lexico-)lirice cu putinţă. Un argument în discuţiile despre prezenţa obscenităţii în artă se referă la „justificarea“ ei estetică. Cuvîntul cu „p“ şi cel cu „f“, altfel mai degrabă nerecomandabile, ar fi admisibile într-un context care le „justifică“. Pe albumul scos în 1999, Paraziţii par obsceni de dragul obscenităţii, iar rezultatul e unul artistic (poate şi pentru că, de fapt, e vorba acolo mai mult despre libertate decît despre obscenitate).

Cheloo ar putea fi – îmi spuneam pe-atunci – un Georges Brassens al hip-hop-ului (aşa cum Busta Rhymes mi se pare un Hendrix al genului). Pe lîngă poezia desăvîrşită (prezentă la Cheloo într-o duzină de piese, iar la francez – în una de albume), există şi cîteva rudimente de apropiere tematică şi ideologică. Anarhist declarat, Brassens este autorul unui album intitulat Le Pornographe şi e un reputat maestru al licenţiozităţii. Are o minunată interpretare a celebrei Balade a doamnelor de altădată a lui François Villon. Probabil că şi Blesteme a lui Arghezi ar suna bine cîntată de Cheloo.

So much despre paralele, arcuri peste timp şi contrafactualitate. Deja pe Nici o problemă, în piesa „Omu’ din liftul tău“, una dintre cele mai reuşite de pe album, refrenul „pe muzica mea poţi să-ţi baţi nevasta“ mă făcea să ridic o sprînceană. Tema violenţei domestice era însă integrată într-un context de cinism burlesc şi autoironie, propriu momentelor celor mai bune ale trupei şi ale fondatorului ei. Momente care au continuat să apară, cu o frecvenţă de una-două piese cap-coadă şi alte cinci-şase distihuri răzleţe pe fiecare album. „Jihadul interior“ (în care Cheloo pare un agent cel puţin dublu) avea să lase, însă, tot mai mult locul unei critici sociale mai sărace în expresivitate, dar nu lipsite, pe alocuri, de autenticitate şi de forţă. Deranjul e în altă parte.

Cred că doze homeopatice de incorectitudine politică sînt salutare (în ambe sensuri). Domesticirea demonilor lăuntrici, nu fără riscuri, poate fi o strategie mai eficace decît încercarea de a-i extermina. La Cheloo, însă, undeva pe parcurs, chipul se dizolvă în mască. „Agentul zero, zero, zero“ al „degeneraţiei următoare“ se declară, la maturitate, „mîndru că e alb“. Cum e cu putinţă ca un spirit anarhist, individualist şi mai degrabă dionisiac să ajungă la manifestări misogine, rasiste, homofobe, şovine? Contradicţia (dialectică?) între contestarea intervenţiei autorităţii în zona unor drepturi individuale (precum consumul de cannabis şi libertatea de exprimare) şi stigmatizarea unor categorii (de gen, de orientare sexuală, etnice) este frapantă. O explicaţie, parţială, ar fi perceperea discursului „corect politic“ ca discurs oficial, emanat de autoritate, deci opresiv. Instinctul de rebeliune (alimentat şi de realităţi neidilice din teren) ar împinge la îmbrăţişarea unei ideologii opuse celei liberale resimţite ca dominantă. Pe un fond cinic-individualist, predispus, în plus, la vehemenţă, radicalizarea la dreapta a fost mai la îndemînă decît adoptarea unui umanism universalist.

Atins de aripa muzei, Cheloo are, periodic, tendinţa să i-o rupă.

Microantologie

„Dacă eram chirurg uitam în tine / ceasul meu cu cuc, patentul şi-un cuţit de pîine (…) Dacă eram învăţător la unu-patru, săracu’ / copilu’ tău fuma şi bea de-i sărea capu’“

„Po’ să mori în parc în timp ce plimbi un cîine / el vine, te miroase (mf mf) şi se pişă pe tine (...) Cazi de pe scaun cînd pui globuri în pom. (Cît [...] mea spuneai că valorează-o viaţă de om?)“

Sorin Gherguţ este poet. Cel mai recent volum publicat: Orice. Uverturi & reziduuri, Editura Pandora M, 2011.

Foto: Marius Chivu

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.