Un poem bun îţi deşurubează capul

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Un poem bun îţi deşurubează capul jpeg

De fiecare dată cînd mă văd pus în situaţia de a vorbi despre antologia Cele mai frumoase poeme din 2010 în absenţa lui Claudiu Komartin mă încearcă un sentiment de stînjeneală, dacă nu de impostură de-a binelea – ca pe un licean care-şi asumă de unul singur o temă făcută la comun cu bunul lui prieten din banca vecină. Aşa încît v-aş ruga să ţineţi minte că tot ceea ce urmează e spus de un impostor. Prin urmare, să lămurim întîi de toate titlul – am fost întrebaţi frecvent, atît eu, cît şi Claudiu, de ce „cele mai frumoase“ şi nu „cele mai bune“; eu am răspuns mereu că un poem bun e întotdeauna un poem frumos şi adevărat, şi viceversa. În cazul poeziei, triada platonică e întotdeauna completă. Şi apoi, nu poate să nu-ţi dea de gîndit că şi cel mai bun om de pe toate continentele literare tot frumosul îl vede drept calitate esenţială: nu spune Mîşkin că „frumuseţea va mîntui lumea“? Iar dacă frumuseţea poate face o asemenea grozăvie, atunci n-o încurcă prea mult să facă, pe lîngă asta, şi ceva atît de banal încît să coaguleze o biată antologie de poezie.

Cît priveşte criteriile practice – cum stabileşti că unele sînt mai frumoase decît altele –, nimic mai simplu: oricît de neatent ai fi, îţi semnalează ele singure. O mare poetă americană spunea că, atunci cînd citeşte un poem bun, simte că i se deşurubează capul. Iar un alt poet american, de asemenea mare, spune că o imagine adevărată îţi dă senzaţia unei creşteri subite („a sudden growth“, adică). E vorba, aşadar, de reacţia fizică – un criteriu mai simplu şi mai eficient nici că se putea. Toate criteriile teoretice nu fac nici o ceapă degerată în faţa evidenţei empirice a textului care te face să caşti ochii şi să reciteşti încă o dată pasajul care-ţi deşurubează creierul. Restul criteriilor aşa-zicînd ideologice am încercat să le suspend – tocmai pentru că nu e vorba despre o antologie ideologică, militantă ori generaţionistă; şi am făcut bine că am gîndit-o astfel (Claudiu şi cu mine, vreau să spun), pentru că în toate cronicile pe care le-a avut antologia, a fost felicitată înainte de toate pentru natura ei ecumenică, transgeneraţionistă. S-au adunat astfel, şi anul trecut, şi anul acesta, în jur de cincizeci de cărţi remarcabile – ceea ce poate părea mult (şi de fapt şi este), dar este o fracţiune infimă din totalul cărţilor de poezie apărute în fiecare an. Claudiu şi cu mine, circulînd destul de mult, putem recupera cumva handicapul proastei distribuţii a cărţii de poezie şi ajungem să vedem aproape toate cărţile demne de luat în calcul. Însă prea puţini cititori pot urmări astfel, aproape detectivistic, apariţiile, iar antologia vine să compenseze pe cît posibil deficitul acesta al vizibilităţii cărţii de poezie. Cititorul interesat poate avea o imagine la scară a întregii poezii active. Antologia e, din punctul ăsta de vedere, o panoramă într-o coajă de nucă.

E drept, în ultima vreme editurile de poezie s-au profesionalizat (sau sînt în curs de); sînt în librării, sînt pe net, fac lansări în oraşele semnificative din ţară, au stand la tîrgurile de carte, organizează tîrguri naţionale de poezie şi concursuri de debut, concurează pentru premiile importante cot la cot cu marile edituri generaliste. Mă refer, bineînţeles, la Charmides, Tracus Arte, Casa de Pariuri Literare, Casa de Editură Max Blecher. Ceea ce nu face antologia mai puţin utilă – în fond, conceptul ei a fost creat în ţări precum Statele Unite şi Marea Britanie, unde circulaţia cărţii de poezie e cît se poate de OK. Aşadar, scopul nostru nu e numai unul compensatoriu, de a suplini o hibă într-un sistem; încercăm un lucru mai ambiţios de atît – anume să desenăm o hartă a unui fenomen în mişcare. Dacă ne imaginăm întreaga poezie română ca pe un imens creier, atunci fiecare antologie e un fel de tomografie descriind suma activităţilor lui la un moment dat. Şi, ca şi în cazul tomografiilor, prin suprapunerea a zece-cincisprezece astfel de decupaje parţiale se obţine o imagine completă a activităţii creierului. Tot astfel, după zece-cincisprezece antologii se va putea vedea o imagine integrală a felului în care a gîndit poezia română de-a lungul unui deceniu şi ceva. (Cam cum se vede gîndirea poeziei americane cînd răsfoieşti colecţia pe un deceniu şi jumătate a Best American Poetry of..., să zicem. Sau colecţia L’année poétique, apărută din 2005 încoace la Editions Seghers. Ş.a.m.d.) Să poţi vedea, aşadar, poezia română gîndind: cine, pe-un astfel de vis, n-ar da viaţa lui toată? :) 

Radu Vancu este poet şi traducător, lector la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu, coautorul antologiei Cele mai frumoase poeme din 2010 (Editura Tracus Arte, 2011). Cea mai recentă carte publicată este Eminescu. Trei eseuri, InfoArt Media/Argonaut, 2011. Pregăteşte o traducere mult aşteptată din John Berryman.

Foto: Marius Chivu

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Printul Andrew Foto profimedia 0488617786 jpg
Prințul Andrew, fiul renegat al Reginei Elisabeta a II-a, numit „idiot și răsfățat“ într-un documentar despre cazul Epstein
Un documentar despre legăturile prințului Andrew cu milionarul și proxenetul Jeffrey Epstein îl „desființează“ pe fiul regretatei regine.
Soldati recent mobilizati protesteaza in regiunea Belgorod Captura YouTube jpg
Soldați recent mobilizați recent în Rusia denunță condițiile inumane și lipsa instruirii VIDEO
Soldați ruși recent mobilizați au publicat un filmuleț în care denunță situația lor, criticând lipsa armelor și relele tratamente aplicate de ofițeri.
Spatiul Schengen FOTO Shutterstock
Vot pentru intrarea României în Schengen, în luna decembrie. Sprijin de la cel mai înalt nivel
Guvernele statelor UE vor vota în decembrie dacă vor acorda sau nu aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen, după mai bine de zece ani de amânare, potrivit Euractiv.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.