Maratoniştii
Un scurt istoric al cenaclurilor şi atelierelor de literatură contemporană din Bucureştiul ultimului deceniu începe obligatoriu cu Cenaclul „Euridice“, pornit de către Marin Mincu, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, în primăvara lui 2002. Cenaclul avea sprijinul suplimentului Ziua literară, în care au publicat la început mai toţi tinerii autori ce aveau să se afirme în anii 2000. Am mai scris despre importanţa acestei serii de întîlniri (al căror şir l-am şi pierdut la un moment dat), atît pentru mine, care am avut acolo prima lectură publică, înainte să împlinesc 19 ani, cît şi pentru un mare număr de poeţi şi prozatori tineri din toată ţara, care l-au frecventat în anii ce au urmat. După mutarea cenaclului la Muzeul Literaturii Române, apoi la Biblioteca Metropolitană (unde are loc astăzi, destul de haotic şi numai pentru o mînă de oameni, cenaclul ce poartă, în memoria criticului fondator, numele lui Marin Mincu), „Euridice“ şi-a pierdut treptat relevanţa – deşi cred că prin 2006 încă mai era un loc frecventabil. Prim-planul în termeni de notorietate şi influenţă l-a luat, de la mijlocul deceniului, „Poeticile cotidianului“, seria fondată de Răzvan Ţupa în Club A devenind, din 2005, cel mai interesant şi mai atractiv eveniment literar al Bucureştiului. „Poeticile cotidianului“ (ajunse în 2010 la ediţia 150) s-au transformat în „Atelierelaţionale“, una dintre cele mai îndrăzneţe şi mai experimentale formule de promovare a poeziei ca interacţiune şi dialog continuu, însă „Atelierele“ nu au mai continuat multă vreme, Ţupa închizînd seria după aproape şase ani.
Clubul de lectură „Institutul Blecher“, pe care l-am pornit împreună cu graficiana Ana Toma, în septembrie 2009, a încercat să îmbine experienţa inaugurală a cenaclului în care mă formasem cu spiritul mai deschis şi lipsit de morgă al literaturii contemporane. În sfîrşit nu mai era cazul să vorbim despre 2000-ism vs 80-ism sau despre lupte de impunere, ci doar despre literatura făcută sub ochii noştri: la „Blecher“ au citit, din 2009 pînă astăzi, peste 100 de scriitori din toate generaţiile (ba chiar şi scriitori suedezi, maghiari şi bulgari), de-a lungul a 52 de ediţii în care ne-am format un public şi în care au citit, înainte să debuteze, cei mai buni tineri poeţi ai ultimilor ani. De la Nora Iuga, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop, Ionel Ciupureanu sau regretatul Ion Zubaşcu pînă la Sorin Despot, Andrei Dósa, Matei Hutopila sau Alexandru Văsieş, la „Blecher“ au fost cîteva zeci de întîlniri memorabile, iar cîţiva poeţi influenţi, care se arată însă rar în public, au putut fi văzuţi în carne şi oase, auziţi şi cunoscuţi dintr-un unghi care ştiu bine cît contează pentru un poet mai tînăr, la început de drum. Genul acesta de schimb, de interacţiune (împreună cu cărţile care circulă în cercul acesta al devoratorilor de poezie) poate conta foarte mult în perioada formării, a descoperirii propriului potenţial.
Clubul „El Primer Comandante“ este acum, duminica după-amiaza, gazda „Institutului Blecher“, şi ne bucurăm să vedem de fiecare dată chipuri noi în public, oameni de toate vîrstele care iau pulsul literaturii celei mai noi. În sfîrşit, apartenenţa la o generaţie sau alta nu mai are nici o relevanţă, nu contează decît poezia şi proza citite, comentariile pe care le stîrnesc şi impulsul generat de asemenea întîlniri pentru continuitate şi evoluţie. Pe institutulblecher.blogspot.com, actualizat după fiecare ediţie, s-a strîns deja, în doi ani şi jumătate, o arhivă de texte, fotografii, cronici şi afişe din care îţi poţi face o idee în legătură cu direcţiile şi orientările actuale, cu discursurile cele mai influente şi varietatea principiilor poetice din literatura română de la începutul secolului XXI.
Ar fi nedrept să nu amintesc aici întîlnirile sporadice, dar bine conduse de Andrei Ruse în „Shift“, dar şi recent înfiinţatul cenaclu tineresc condus de Cosmin Ciotloş, în legendarul Club A, „Vorba vine“, de la care mă aştept să devină un pol de interes, punîndu-i în mişcare pe studenţii de la Litere. Au mai existat şi alte evenimente în aceşti ani, cum ar fi Cenaclul Agonia, strîns legat de site-ul poezie.ro, guvernat de diletantism şi de un spirit sectar destul de întristător. Unul dintre cele mai interesante şi mai atractive evenimente avînd în centru poezia de azi este „Cercul poeţilor apăruţi“, organizat de Svetlana Cârstean la Institutul Francez din Bucureşti. În februarie a avut loc ediţia a 14-a, în care a citit excelentul poet craiovean Ionel Ciupureanu. Loc ar fi pentru mai multe astfel de evenimente, publicul poate fi mobilizat, dar trebuie să ai şi ce să-i oferi. Dacă mă întrebaţi pe mine, totul se joacă pe echilibrul discret dintre o atmosferă prietenească şi jovială şi sentimentul că ai de-a face cu scriitori profesionişti dispuşi să pună la bătaie tot ce au mai bun. O pendulare între ataşant şi bine făcut, fără jumătăţi de măsură, între solidaritatea pe care autorii, mai tineri sau mai vîrstnici, ar fi bine să o aibă, şi spiritul competitiv între toţi aceşti maratonişti ai literaturii fără de care, din experienţa mea, îmi vine greu să cred că poţi cu adevărat să înaintezi.
Claudiu Komartin este poet, redactor-şef al publicaţiei trimestriale Poesis International. Din 2009 conduce Clubul de lectură „Institutul Blecher“. Îl găsiţi la http://unanotimpinberceni.blogspot.com.
Foto: Marius Chivu
