„Sper ca Parking să fie o poveste de dragoste nemuritoare“ – interviu cu Marin MĂLAICU-HONDRARI

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
„Sper ca Parking să fie o poveste de dragoste nemuritoare“ – interviu cu Marin MĂLAICU HONDRARI jpeg

Proiecția de deschidere a TIFF-ului, din Piața Unirii de anul acesta, va fi cu filmul Parking (regia Tudor Giurgiu), care are la bază romanul Apropierea, al scriitorului Marin Mălaicu-Hondrari, care e și co-autor al scenariului. Înainte de prima proiecție, am vorbit cu Marin Mălaicu-Hondrari despre carte și film, despre atmosfera textului și puterea marilor iubiri. 

Ce a însemnat procesul ecranizării propriului roman?

Multă muncă. Muncă, muncă și iar muncă. La început mi-a fost destul de greu, pentru că nu mă pricepeam deloc la scris scenarii – iar scrierea unui scenariu are foarte puțin de-a face cu literatura –, dar apoi, după ce am înțeles ce voia regizorul Tudor Giurgiu de la mine, și după ce și lui i-a fost clar ce film ar vrea să facem, lucrurile au mers mai bine. Problema mea nu era ecranizarea propriului text, ci că nu știam cum să fac așa ceva. Acum știu. Tudor Giurgiu m-a ajutat foarte mult, a avut multă răbdare cu mine. Vorbim despre un proiect care s-a întins de-a lungul a opt ani, despre nenumărate drafturi. Și cînd te gîndești că totul a pornit de la o cronică scrisă de Marius Chivu la Apropierea. Și mă bucur că Editura Polirom a scos o nouă ediție din Apropierea, o ediție limitată, dedicată filmului.

Apropierea e o carte despre puterea literaturii și felul în care te poate ea salva. Un scenariu de film e o rescriere a poveștii. Ce ați păstrat în Parking din aerul romanului?

Vreau să cred că am păstrat atmosfera. Mixul acela de mister, fragilitate și speranță care cred că mi-a ieșit în roman. Acesta e și motivul principal, cred, pentru care Tudor a ținut să scriu scenariul alături de el, tocmai pentru a prinde atmosfera din roman. Dar lucrurile s-au schimbat pe parcurs, Tudor a citit și alte texte de ale mele, am sfîrșit prin a le combina și aș zice că rezultatul e peste așteptări. Sigur că am păstrat povestea de dragoste dintre María și Adrian, sper să fie o poveste de dragoste nemuritoare, așa cum ar trebui să fie toate poveștile de dragoste. Cel puțin în filme.

Cum ați descrie transpunerea în imagine a narațiunii inițiale? Ce a fost greu?

Ne-am îndepărtat destul de mult de povestea inițială. La început totul a fost greu. Nu voiam să renunț la personaje, eram reticent la apariția unor personaje și scene noi, pînă cînd mi-am zis: care-i faza? Și de atunci încolo n-am mai avut nici un fel de greutăți.

Dacă ar fi să recomandați Parking, ce ați spune despre film?

Aș spune ceva ce rareori se poate spune despre un film (sau despre o carte): merită toți banii. Chiar cred că e un film onest, chiar cred că toată echipa de producție a făcut tot ce a putut, chiar cred că Mihai Smarandache face un rol mare. Cu toții am dat din noi ce am avut mai bun la momentul respectiv. Dacă nu a fost îndeajuns, asta e. Dar în sinea mea sînt convins că Parking e un film care merită nu numai văzut, ci și revăzut.

Toată aventura spaniolă a protagonistului a prins viață în filmul de acum. Cum a fost pentru dvs. „revizitarea“ acestei lumi, după niște ani?

A fost aproape schizofrenic. M-am întors ca scenarist în locurile în care am fost paznic de noapte, culegător de măsline, grădinar, șofer pentru o doamnă avocat. Locurile se schimbaseră foarte puțin, dar mie mi-a fost greu să-l găsesc pe cel care scria acolo, în urmă cu doisprezece ani, Cartea tuturor intențiilor, sau pe cel care spăla mașini ca să cîștige un ban în plus, sau pe cel care… Nu mi-e dor deloc de „situația“ acelui Marin MH, dar mi-e dor de forța, de energia lui, de tinerețea, de fericirea și de nefericirea lui. Mi-e dor de poveștile lui Rafael Ayuso Escobar, cel care mi-a arătat ce înseamnă Córdoba. Mi-e dor de niște măslini.

Cît de implicat ați fost în filmări? Unde ați filmat?

Cel mai mult s-a filmat în Córdoba. S-a mai filmat în Cándas, un mic port la Marea Cantabriei, în Sîngeorz-Băi. Chiar dacă am participat (vreo două săptămîni) la filmările din Córdoba, cel mai implicat am fost la cele din Sîngeorz-Băi, orașul meu natal. Acolo am avut figuranți de lux, de la bunul meu prieten Dan Coman la Dudu Cordoș, arhitectul implicat în proiectul de refacere a cetății Alba Carolina de la Alba Iulia, de la top-modele la Maga, cățelușa Anei Dragu.

Cum a fost cînd ați văzut filmul, în sfîrșit, după niște ani de lucrat la drafturi de scenariu?

Încă nu l-am văzut, am refuzat să-l văd pînă nu va fi proiectat într-o sală de cinema, pentru public. Pentru mine, adevărata proiecție va fi cea de la TIFF, din 31 mai. Oricum, Tudor Giurgiu mă avertizase că a fi scenarist e una dintre cele mai frustrante meserii. Poate dura ani pînă cînd filmul ajunge pe ecrane. N-am avut nici o grabă. Au trecut opt ani de la primul draft.

Parking va fi proiectat în premieră în deschiderea TIFF-ului de anul acesta, în Piața Uniiri. Aveți emoții?

Abia aștept să fiu acolo.

a consemnat Ana Maria SANDU

parking 02 1 jpg jpeg
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

politist local
„Cel mai zelos“ polițist local din România, reținut. Dădea amenzi pentru fapte inventate
Un polițist local din Dumbrăvița, județul Timiș (una dintre cele mai bogate comune din România), a fost reținut pentru 24 de ore, fiind acuzat că a aplicat zeci de amenzi pentru fapte inventate.
bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
Refufiati ucraineni FOTO EPA-EFE
România și alte state membre UE și NATO condamnă deportarea forțată a cetățenilor ucraineni în Rusia
Zece state membre UE și NATO, printre care și România au semnat o declarație comună prin care condamnă acțiunile Federtației Ruse privind deportarea cetățenilor ucraineni în Rusia.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.