Andrei VORNICU

Sînt convins că există posibilitatea să ne imunizăm la virus, dar niciodată nu ne vom imuniza la lipsa de tandrețe, de afecțiune și de atingere.

De proză mi-a fost mereu foarte frică. Nu mă imaginam scriind un roman, dar nici măcar proză scurtă, mi se părea foarte dificil. În urmă cu cîțiva ani am început să citesc tot mai multe nuvele sau povestiri, gîndindu-mă că poate aș putea să scriu, dar nu s-a legat nimic. Am încercat în ultima perioadă, de vreun an jumate, dar sînt niște forme de proiect d

E o mică dramă pe care o trăiește aproape orice fotograf care are căutări intense în zona fotografiei: cele mai bune fotografii sînt cele pe care le-ai văzut cu ochiul liber, dar n-ai reușit să le captezi vreodată. Pentru că însăși ducerea apar

Tentativa de a-l scoate din condiția de homeless mîndru pe care o afișa cu aplomb a venit din partea mamei. L-a abordat într-o dimineață și a vrut să îi dea ceva de mîncare, pe care omul a refuzat-o ferm, dar a acceptat niște bani după ce mama l-a asigurat că îi poate lua. I-a primit ca pe o concesie și asta a fost tot. Un asistent social cu care a vorbit maică-mea îl știa de ani buni drept „tipul cu pungile“, a zis că avea familie, dar că era un boschetar incorigibil pe care nu îl putea dezlipi

Oamenii receptează diferit filmele în funcție de vîrstă, de propriul nivel de educație, de propria lor biografie, de istorie. E foarte complicat. Filmele pe care le fac eu nu sînt neapărat pentru toată lumea. Eu n-am o problemă că cineva din sală se ridică și spune: „Dom’le, mă deranjează că se vorbește urît în film!“ Asta e părerea lor și eu nu am decît s-o respect.

Creierul uman s-a modificat și a evoluat din clipa în care un ins a scris, să-i zicem, prima poveste pe pereții peșterilor de la Lascaux și Altamira. Acolo e o poveste, astăzi i-am spune graphic novel sau bandă desenată. Nu sînt doar desene, ci narațiuni.

O plimbare prin cetatea-orășel (încă locuită) aduce aminte de Sighișoara prin atmosfera carnavalescă, puzderia de standuri cu mîncare și articole handmade, pantele abrupte și gangurile înguste. Orașul, în sine, exclude orice fel de opulență și pare încremenit în propriul ritm desprins de tiparele obișnuite.

Pe Google Street View se putea vedea clar tatăl lor dispărut, capturat cu acuratețe în fața casei sale dragi, în hainele sale obișnuite, suspendat într-un prezent continuu.

Jazzman-ul Miles Davis a fost în viața civilă ceea ce s-ar chema în termeni finuți o jigodie. Autobiografia sa onestă nu lasă loc de interpretări: o fire vicioasă, violentă, colerică și egoistă, care afișa mai mult interes față de droguri și alcool decît față de sentimentele celor din jur.

În lista care se reactualizează frecvent, a celor mai vizualizate articole, din zece, cel puțin jumătate au un conținut violent.

Se întîmplă să scriu cîteva propoziții frumoase și apoi să mă gîndesc: „O, futu-i, dă-i înainte cu povestea, chestia asta mă exasperează.“

Breaking News își desfide titlul și se arată mai curînd ca o expoziție de detalii, de fapte mărunte și drame cotidiene care compun, în fapt, viața noastră. Și tind să cred că ăsta e și marele atu al filmului.

Unora le place jazz-ul, altora le place teatrul, dar aproape tuturor le plac filmele. Cinematografia este, probabil, cea mai populară dintre arte după muzică, deși, conform părerii lui Alex. Leo Șerban, filmul deține supremația peste arte.

Există doar muzică bună sau mai puțin inspirată, indiferent că e compusă de Beethoven, Deep Purple sau Nicolae Guță. Fiecare cu talentul lui.

Copilul era captiv într-o lume de neînțeles atît pentru el însuși, cît și pentru ceilalți, și avea un comportament sălbatic.

Autostrăzile sînt aproape inexistente, dar și pe cele care sînt se produc drame stupide fiindcă cetățenii sînt obișnuiți să fenteze regulile elementare de circulație și nu se pot încadra într-o disciplină de bun-simț.

„Nu sînt doar coregraf, întotdeauna mi-am scris dansurile“ – interviu cu Gigi CĂCIULEANU

Scriind, am lua­t-o cu cîțiva pași în fața vieții. Scriam ceva, apoi după un timp mi se întîmplau lucruri care apăreau în roman.

Din cauza faptului că nu sînt tocmai o actriţă bună şi nu prea am legătură cu muzica, m-am refugiat între cele două şi a ieşit ce se vede. Mă joc. În acest joc, muzica nu e un scop, ci o consecinţă. Invit colegi actori şi muzicieni şi încercăm să conectăm cuvinte ale unor gînduri cu melodiile lor posibile.

Veneam dintr-o țară în care orice absurditate era posibilă, dar în acel moment am simțit că în Marea Britanie tocmai s-a produs o adevărată culminație a ignoranței și prostiei umane care, deși nu e infinită, cum spunea Einstein, pare a se concentra cu predilecție în anumite eșantioane umane.

Pe unele locuri le iubeşti cu o ardoare inexplicabilă. Poate nu de la început, dar presimţi atracţia şi o laşi să se dezvolte. În alte locuri nu te simţi confortabil din prima clipă, iar momentele ulterioare nu fac decît să amplifice această stare, în pofida tuturor eforturilor de a rezista.

Pe unele locuri le iubeşti cu o ardoare inexplicabilă. Poate nu de la început, dar presimţi atracţia şi o laşi să se dezvolte. În alte locuri nu te simţi confortabil din prima clipă, iar momentele ulterioare nu fac decît să amplifice această stare, în pofida tuturor eforturilor de a rezista.

Am venit aici la finele anului 2013, aşteptînd să se ridice restricţiile de muncă pentru români şi să îmi încep o nouă viaţă, într-o nouă societate, avînd la activ cîteva experienţe de viaţă şi profesionale, o valiză de mînă şi un vagon de planuri.