Ce lasă aici cei care pleacă „dincolo“

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Ce lasă aici cei care pleacă „dincolo“ jpeg

În urmă cu cîțiva ani, o amică a fost călcată pe trecerea de pietoni, în București, și a murit pe loc. Era de aceeași vîrstă cu mine, de azi în cîteva luni ar fi împlinit 29 de ani. Îi împrumutasem două enciclopedii de film pe care n-am mai apucat să le recuperez. N-am mai apucat să recuperez nici numeroasele ieșiri la povești care nu s-au produs din lipsă de timp sau alte motive triviale. De curînd, am dat din nou de ea pe Facebook. Profilul ei s-a conservat temporal, atins pe ici-colo de cîte o intruziune din prezent, vreun comentariu nostalgic al unei cunoștințe. Mi s-a părut stranie imaginea unei pagini Facebook încremenite în timp, cu imagini vechi de cîțiva ani, puține poze de profil, iar cea mai recentă, captată în miezul paginii ca o insectă în chihlimbar. În frenezia deseori halucinantă a activității rețelei de socializare, paginile celor care își accesează rar profilurile par a se șterge din memoria colectivă. Dar paginile celor care au murit rămîn în mediul virtual ca niște cripte din pixeli în care defunctul și-a lăsat lucrurile la vedere, conform ritmului personal, fără preparative de plecare, la fel cum încăperile părăsite dezvăluie un muc de țigară într-o scrumieră, o pată de cafea pe masă, un semn de carte căzut sub pat.

Ceea ce m-a frapat cu adevărat a fost faptul că, la celălalt capăt al canalului, emisia a fost întreruptă pentru totdeauna. Opțiunea de chat este încă activă, dar orice mesaj s-ar propaga în gol, fără nici un ecou, aproape ca o profanare a unei tăceri sacre. Faptul că poți citi întregul istoric al conversațiilor cu fostul proprietar al respectivului profil, că îi poți scrie unei persoane decedate, dar care nu îți va mai răspunde, mă tulbură într-un mod indescriptibil. La fel de tare mă tulbură și gîndul că, pe măsură ce va trece timpul, lista foștilor utilizatori de Facebook va crește, fără ca respectivele pagini să dispară, și că printre ei se vor număra tot mai mulți prieteni apropiați, colegi și foști colegi de studii sau de muncă, rude, și, finalmente, cei care contabilizează în mod involuntar toate aceste dispariții.

La cererea unei rude apropiate a defunctului, Facebook poate șterge pagina acestuia (procedură, totuși, destul de complicată) sau o poate transforma într-una memorială. Amica mea călcată de mașină are o astfel de pagină, dar un alt prieten, de două ori mai în vîrstă decît mine la momentul prematurului său deces în urmă cu doi ani, are în continuare una obișnuită, cu foarte puțini prieteni, vizitată de cîte un îndurerat atunci cînd rețeaua de socializare anunță ziua de naștere a respectivului. Acel moment mi se pare cel mai ironic și cel mai tragic în același timp, dar îmi dau seama că întreruperea maschează o continuitate, fiindcă cei care au părăsit această lume nu încetează să populeze planeta mică, stranie și deseori de neînțeles care este propriul nostru suflet.

Citeam de curînd un articol descoperit de o prietenă, în care autorul povestea cum tatăl lui, cînd îmbătrînise și îl lăsaseră puterile, fusese cazat de către familie, în pofida protestelor, într-un așezămînt pentru vîrstnici. Bătrînul n-a făcut față dorului mistuitor de casă, pe care a iubit-o și în curtea din fața căreia își petrecea cea mai mare și mai plăcută parte a timpului, și s-a stins la cîteva luni după ce-a fost extras din elementul său. Casa a fost scoasă la vînzare și, la scurt timp, autorul articolului a fost atenționat de fratele său că pe link-ul cu Google Street View atașat ofertei imobiliare se putea vedea clar tatăl lor dispărut, capturat cu acuratețe în fața casei sale dragi, în hainele sale obișnuite, suspendat într-un prezent continuu. Descoperirea a emoționat puternic rudele bătrînului decedat, care l-au mai putut vedea o vreme pe fostul lor tată și bunic ducînd o efemeră și statică existență virtuală, dar una cu atît mai prețuită.

M-am gîndit atunci la agenda telefonică în care figurează numerele unor persoane, mai mult sau mai puțin dragi sau apropiate, care au trecut la cele veșnice, și mi-am dat seama că senzația e aceeași. Parcă mi-a și fost teamă să mă ating de respectivele numere și le-am lăsat să dispară de la sine, așa cum o fac cele din telefoanele schimbate sau care se pierd sau se fură. Am simțit că, formînd numărul respectiv, nu voi auzi un sunet în gol sau tonul telefonului închis sau al numărului suspendat, ci că voi trage indiscret cu urechea în lumea de dincolo și voi fi penalizat pentru ireverență.

E limpede că tehnologia multiplică variantele de legături interumane și lasă tot atîtea urme și moșteniri emoționale. În același timp, superficializează unele legături pînă cînd moartea interlocutorului virtual ar coincide cu sistarea activității unei poze de profil cu un anumit număr de reacții și comentarii, atașată unui istoric de imagine și conținut intangibil. Dar pentru alții, aceste nume de profil vor fi avut o istorie fizică și vor fi lăsat în urmă copii, nepoți și strănepoți, proiecte neterminate, planuri neîncepute, obiecte, locuri de muncă, camere părăsite, pahare pe jumătate golite și, poate, jurnale fără punct la urmă.

Am fost norocos pînă în prezent și nu am adunat în lista de Facebook prea multe nume cărora viața le-a dat ignore. Nu am în memoria telefonului mobil prea multe numere la care să nu mai răspundă nimeni. Nu am avut de-a face cu testamente, cu moșteniri, cu bunuri abandonate fără preaviz de către foști proprietari, cu oameni dragi a căror invocare să se mute iremediabil la timpul trecut.

Nu vreau să devin excesiv de sentimental, deși am o înclinație incomodă, dar irepresibilă spre patetism. Știu că va veni pentru fiecare în parte acel moment în care viața îi va da unfriend. Speranța mea e că există ceva după acel moment, și că așa-zisa viață după moarte nu ne va da block. Pînă atunci, ar fi înțelept să ne dăm like la fiecare zi a vieții noastre și să îi iubim pe cei care ne sînt alături. Și poate că atunci, după ce va veni și momentul lor să plece, dacă le vom scrie un mesaj sau îi vom apela, vom vedea literele compunînd treptat un răspuns sau o voce conturîndu-se la celălalt capăt, și ne vor anunța că dincolo nu e chiar așa de rău – nu e rău, de fapt, deloc. 

Andrei Vornicu este jurnalist cultural.

Foto: flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Silvio Grattini oncologul italian de 96 de ani care nu a luat antibiotice de 40 de ani și consumă desert la cină Foto YouTube
Oncologul de 96 de ani care sfidează bătrânețea: „Nu iau medicamente, sar peste prânz, dar niciodată peste desert”
Longevitatea nu înseamnă doar a trăi mai mult, ci și a trăi mai bine. Secretul unei vieți lungi și sănătoase pare să stea într-o combinație de alimentație echilibrată, mișcare și o viață socială activă.
zat de cafea jpg
Nu aruncați zațul de cafea. 5 moduri ingenioase de a le reutiliza
Știai că zațul de cafea poate deveni noul tău ajutor organic favorit? În loc să-l arunci fără să stai pe gânduri, îl poți folosi în cel puțin cinci moduri ingenioase – de la grădină până la baie.
fericire pixabay jpg
„Slow Living”: Secretul fericirii autentice. Cum să ieși din ritmul nebun al vieții moderne și să recâștigi echilibrul
Mișcarea „slow living” oferă o perspectivă diferită asupra ritmului alert al vieții moderne, propunând încetinirea și recâștigarea echilibrului interior.
image png
Orașul din România fondat de sași. S-a întâmplat în urmă cu 800 de ani
Sibiul, unul dintre cele mai vechi și importante orașe din România, are o istorie fascinantă care se întinde pe mai bine de 800 de ani.
calarasi branza piata FOTO I.S.
Lapte și brânză de la țărani sau din supermarket? Mituri demontate și riscuri crescute
Laptele și produsele lactate sunt o categorie de alimente care oferă o mulțime de beneficii nutriționale, însă pot veni, în anumite condiții, la pachet cu riscuri grave pentru sănătate. Uneori problemele se pot instala fără semne.
medicamente jpg
Drama unei mame care nu își poate trata copilul de epilepsie: „Faceți ceva! Clobazam ne ține copilul în viață”
Clobazam, unul dintre medicamentele esențiale pentru tratamentul epilepsiei, lipsește din nou de pe piață. Motivul? Producătorul nu mai este interesat să-l aducă în România deoarece este obligat să-l vândă foarte ieftin.
via appia colaj captura video jpg
Drumul care leagă două orașe. E de pe vremea romanilor și se poate traversa și în zilele noastre
Via Appia, sau Drumul Appian, este unul dintre cele mai importante drumuri ale Romei antice. Conecta orașul Roma de Brundisium (în prezent Brindisi), unul dintre cele mai importante porturi din Italia antică. Drumul a rezistat timpului și conflictelor, nu doar cele ale Romei, ci și cele ale întregii
triburi foto razvan calcan jpg
Aventurile unor români alături de oamenii junglei din triburile Mentawai. „Am căutat și mâncat viermi”
O familie a trăit aventura vieții, alături de triburile Mentawai, supranumiți „ultimii oameni ai junglei”. Românii au povestit întreaga experiență pe rețelele de socializare.
Donald Trump FOTO Profimedia
Cum ar trebui să gestioneze UE relația economică cu SUA| ANALIZA
Doi experți au vorbit, pentru „Adevărul”, despre evoluția economiei americane, despre impactul politicilor economice ale SUA asupra României și despre cum ar trebui să gestionăm relația cu America.