Ce lasă aici cei care pleacă „dincolo“

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Ce lasă aici cei care pleacă „dincolo“ jpeg

În urmă cu cîțiva ani, o amică a fost călcată pe trecerea de pietoni, în București, și a murit pe loc. Era de aceeași vîrstă cu mine, de azi în cîteva luni ar fi împlinit 29 de ani. Îi împrumutasem două enciclopedii de film pe care n-am mai apucat să le recuperez. N-am mai apucat să recuperez nici numeroasele ieșiri la povești care nu s-au produs din lipsă de timp sau alte motive triviale. De curînd, am dat din nou de ea pe Facebook. Profilul ei s-a conservat temporal, atins pe ici-colo de cîte o intruziune din prezent, vreun comentariu nostalgic al unei cunoștințe. Mi s-a părut stranie imaginea unei pagini Facebook încremenite în timp, cu imagini vechi de cîțiva ani, puține poze de profil, iar cea mai recentă, captată în miezul paginii ca o insectă în chihlimbar. În frenezia deseori halucinantă a activității rețelei de socializare, paginile celor care își accesează rar profilurile par a se șterge din memoria colectivă. Dar paginile celor care au murit rămîn în mediul virtual ca niște cripte din pixeli în care defunctul și-a lăsat lucrurile la vedere, conform ritmului personal, fără preparative de plecare, la fel cum încăperile părăsite dezvăluie un muc de țigară într-o scrumieră, o pată de cafea pe masă, un semn de carte căzut sub pat.

Ceea ce m-a frapat cu adevărat a fost faptul că, la celălalt capăt al canalului, emisia a fost întreruptă pentru totdeauna. Opțiunea de chat este încă activă, dar orice mesaj s-ar propaga în gol, fără nici un ecou, aproape ca o profanare a unei tăceri sacre. Faptul că poți citi întregul istoric al conversațiilor cu fostul proprietar al respectivului profil, că îi poți scrie unei persoane decedate, dar care nu îți va mai răspunde, mă tulbură într-un mod indescriptibil. La fel de tare mă tulbură și gîndul că, pe măsură ce va trece timpul, lista foștilor utilizatori de Facebook va crește, fără ca respectivele pagini să dispară, și că printre ei se vor număra tot mai mulți prieteni apropiați, colegi și foști colegi de studii sau de muncă, rude, și, finalmente, cei care contabilizează în mod involuntar toate aceste dispariții.

La cererea unei rude apropiate a defunctului, Facebook poate șterge pagina acestuia (procedură, totuși, destul de complicată) sau o poate transforma într-una memorială. Amica mea călcată de mașină are o astfel de pagină, dar un alt prieten, de două ori mai în vîrstă decît mine la momentul prematurului său deces în urmă cu doi ani, are în continuare una obișnuită, cu foarte puțini prieteni, vizitată de cîte un îndurerat atunci cînd rețeaua de socializare anunță ziua de naștere a respectivului. Acel moment mi se pare cel mai ironic și cel mai tragic în același timp, dar îmi dau seama că întreruperea maschează o continuitate, fiindcă cei care au părăsit această lume nu încetează să populeze planeta mică, stranie și deseori de neînțeles care este propriul nostru suflet.

Citeam de curînd un articol descoperit de o prietenă, în care autorul povestea cum tatăl lui, cînd îmbătrînise și îl lăsaseră puterile, fusese cazat de către familie, în pofida protestelor, într-un așezămînt pentru vîrstnici. Bătrînul n-a făcut față dorului mistuitor de casă, pe care a iubit-o și în curtea din fața căreia își petrecea cea mai mare și mai plăcută parte a timpului, și s-a stins la cîteva luni după ce-a fost extras din elementul său. Casa a fost scoasă la vînzare și, la scurt timp, autorul articolului a fost atenționat de fratele său că pe link-ul cu Google Street View atașat ofertei imobiliare se putea vedea clar tatăl lor dispărut, capturat cu acuratețe în fața casei sale dragi, în hainele sale obișnuite, suspendat într-un prezent continuu. Descoperirea a emoționat puternic rudele bătrînului decedat, care l-au mai putut vedea o vreme pe fostul lor tată și bunic ducînd o efemeră și statică existență virtuală, dar una cu atît mai prețuită.

M-am gîndit atunci la agenda telefonică în care figurează numerele unor persoane, mai mult sau mai puțin dragi sau apropiate, care au trecut la cele veșnice, și mi-am dat seama că senzația e aceeași. Parcă mi-a și fost teamă să mă ating de respectivele numere și le-am lăsat să dispară de la sine, așa cum o fac cele din telefoanele schimbate sau care se pierd sau se fură. Am simțit că, formînd numărul respectiv, nu voi auzi un sunet în gol sau tonul telefonului închis sau al numărului suspendat, ci că voi trage indiscret cu urechea în lumea de dincolo și voi fi penalizat pentru ireverență.

E limpede că tehnologia multiplică variantele de legături interumane și lasă tot atîtea urme și moșteniri emoționale. În același timp, superficializează unele legături pînă cînd moartea interlocutorului virtual ar coincide cu sistarea activității unei poze de profil cu un anumit număr de reacții și comentarii, atașată unui istoric de imagine și conținut intangibil. Dar pentru alții, aceste nume de profil vor fi avut o istorie fizică și vor fi lăsat în urmă copii, nepoți și strănepoți, proiecte neterminate, planuri neîncepute, obiecte, locuri de muncă, camere părăsite, pahare pe jumătate golite și, poate, jurnale fără punct la urmă.

Am fost norocos pînă în prezent și nu am adunat în lista de Facebook prea multe nume cărora viața le-a dat ignore. Nu am în memoria telefonului mobil prea multe numere la care să nu mai răspundă nimeni. Nu am avut de-a face cu testamente, cu moșteniri, cu bunuri abandonate fără preaviz de către foști proprietari, cu oameni dragi a căror invocare să se mute iremediabil la timpul trecut.

Nu vreau să devin excesiv de sentimental, deși am o înclinație incomodă, dar irepresibilă spre patetism. Știu că va veni pentru fiecare în parte acel moment în care viața îi va da unfriend. Speranța mea e că există ceva după acel moment, și că așa-zisa viață după moarte nu ne va da block. Pînă atunci, ar fi înțelept să ne dăm like la fiecare zi a vieții noastre și să îi iubim pe cei care ne sînt alături. Și poate că atunci, după ce va veni și momentul lor să plece, dacă le vom scrie un mesaj sau îi vom apela, vom vedea literele compunînd treptat un răspuns sau o voce conturîndu-se la celălalt capăt, și ne vor anunța că dincolo nu e chiar așa de rău – nu e rău, de fapt, deloc. 

Andrei Vornicu este jurnalist cultural.

Foto: flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.