Cînd e bine să ne dăm aere

Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

Prima dată cînd am auzit de aer condiționat am rămas buimac. Condiționat de cine? Condiționat de ce? Denumirea „aer condiționat” mi se pare, în continuare, nefericită. Apoi am auzit de climă la mașini. Eu știam de climă tropicală, climă temperată, așa că nicicum nu-mi puteam închipui o mașină cu climă. Dar acum știu că există și tare bună mai este, mai ales la drumuri lungi, cînd „Soarele s-a topit și a curs pe pămînt”.    

În Spania am văzut primul aparat de aer condiționat. Mi s-a părut hidos și cred și acum că este ilustrarea perfectă a expresiei „ca nuca în perete”. Dar zumzetul lui s-a dovedit a fi de neprețuit. Locuiam într-o rulotă, eram paznic de noapte și, după ce șefii mei plecau, mă tîram, leoarcă de sudoare, în birou și porneam aerul condiționat. Stăteam în bătaia lui pînă mi se învinețeau buzele de frig. Nu voiam altceva decît să îngheț. În arșița nopții, aparatul acela era o adevărată binecuvîntare. 

În ultimul timp am avut norocul să petrec cîteva nopți în hoteluri moderne, în camere din care măgăoaia aceea prinsă de perete a dispărut și aerul condiționat vine prin niște fante, așa cum în nopțile de iarnă aerul rece intră pe sub ușă. Îmi place să mă întind în patul de hotel și să ascult fîșîitul acela răcoritor care mă duce cu gîndul la desfășurarea unui sul de mătase.

De-a lungul vieții mele am schimbat cîteva locuințe și în nici una dintre ele nu am avut aer condiționat. Mă descurc fără. În două rînduri, am apelat la un ventilator. Am rezistat, ani întregi, fără aer condiționat, într-un apartament de la etajul nouă din București. Nici în mașină nu am aer condiționat. Merg cu toate geamurile deschise, chiar dacă pe autostradă arăt ca un drogalău turbat cu părul învîrtejit și îmi asum durerile de cap, de dinți și de urechi. Încerc să conduc numai cînd este răcoare. În oraș, de cîte ori pot, las mașina acasă și merg pe la umbră sau iau mijloace de transport în comun. Acolo, din nou, aerul condiționat mi se pare o binecuvîntare. Așadar, aerul condiționat este pentru mine așa ca muzica pe care o auzi într-un local, dar pe care nu ai asculta-o niciodată acasă. 

Niciodată nu m-am gîndit să-mi cumpăr un aparat de aer condiționat. Chiar dacă suport frigul mai bine decît căldura. Chiar dacă sînt zile de vară în care mă mișc în reluare sau îmi țin picioarele într-un lighean cu apă rece, sub masa de lucru, și reușesc cu greu să mă concentrez la ce am de făcut. Cumva, îmi place senzația aceea de sfîrșeală, de moleșeală soporifică pe care mi-o induce dogoarea soarelui. Cînd sînt acasă, nu visez să am aer condiționat, îmi place mai mult să visez la ploaie, să tot cercetez cerul în speranța că voi vedea niște nori amenințători. Și uite-așa trece vara și fără aer condiționat. 

Anul trecut am vrut să-mi cumpăr un ventilator, dar pînă la urmă am renunnțat la idee, chiar dacă am fost prin cîteva magazine ca să mă uit la aparatele de învîrtit aerul. Partea frumoasă este că imediat după ce am renunțat la ventilator, căldura a scăzut și au urmat zile de vară frumoase și pline de răcoare. 

Pînă una-alta, pot spune că mă descurc fără aer condiționat, supraviețuiesc caniculei și cumva reușesc să funcționez. Dar în camerele de hotel, vara, îl pornesc întotdeauna și mă simt ca un nabab cu instalație de evantaie. Îmi amintesc de reclama unei firme mexicane care spunea cam așa: e trist să iubești fără să fii iubit, dar și mai trist este să dormi fără aer condiționat. Mărturisesc că între aer condiționat și tristețe, aleg tristețea. Relația mea de love and hate cu aerul condiționat continuă. E o relație turbulentă, de amanți, cum zicea Juan Carlos Onetti despre relația lui cu literatura. 

Vă jur că, de cînd am început să scriu textul acesta, norii se adună pe cer. Va ploua, veți vedea.

Marin Mălaicu-Hondrari este scriitor și traducător.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu peste 2.000 de euro în România, dar nepopular printre tineri. „Ai și pauze de țigară și cafea, dar nu abuza”
Românii sunt cei mai săraci europeni, conform Eurostat, iar la salarii suntem penultimii. Există totuși și locuri de muncă bine remunerate, dar uneori oamenii nu se prea înghesuie din cauză că nu vor să facă munci grele.
image
Este considerată o delicatesă, însă te poate ucide. Cea mai periculoasă brânză din lume se fabrică în Europa
Sezonul vacanţelor se apropie şi, odată cu el, şi şansele de a călători şi de a experimenta cultura şi produsele culinare ale altor ţări în toată splendoarea lor.
image
Un medic, triatlonist la 83 de ani, împărtășește reţeta sănătăţii sale: patru principii-cheie ale dietei
Un medic și triatlonist în vârstă de 83 de ani, care la 40 de ani a luat decizia să-şi schimbe regimul de viaţă, a împărtășit principiile unei diete despre care crede că l-au ajutat să trăiască o viață lungă și sănătoasă.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.