Geografie

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Geografie jpeg

Grui

Aveam opt ani cînd am furat prima dată o carte. Eugène Sue – Paiața, primul volum. Cartea era în biroul tatei, în bibliotecă, acolo unde nu intram decît foarte rar și doar pentru a o ajuta pe mama să șteargă praful. Am furat cartea pentru o fată din clasa a VIII-a, în schimbul unui poster cu Gheorghe Hagi în tricoul Sportului Studențesc. Al doilea volum l-am luat fără nici o emoție și fără să stau pe gînduri – nimeni nu observase lipsa primei cărți. În plus, fata îmi spusese că dacă i-l dau ei, îmi arată ce are sub tricou. Nu mi-a arătat, dar nu mi-a părut rău: nici cărțile, nici fetele nu mă interesau pe atunci absolut deloc. 

Rebrișoara

În vara-n care am împlinit 10 ani am fost pentru prima dată fericit într-un vis: eram în casa bunicilor, în camera dinspre grădină, doar eu și mătușă-mea, întinși pe pat, dezbrăcați. Stăteam lungiți unul lîngă altul, în lumina caldă de vară – mătușa mea, ca de obicei, citea. O priveam: vedeam de foarte aproape obrajii ei fini, pistruii, pielea albă a brațelor, coperțile lucioase, literele subțiri. Mătușă-mea era perfectă, așa cum mi-o imaginasem de sute de ori, pîndind-o în timp ce citea la rîu sau stînd întinsă pe pătură în grădină sau rîzînd în vreme ce-și acoperea fața cu cartea, ori ghemuită în fotoliu, citind la lumina lămpii, în cămașa de noapte transparentă, în vreme ce toți ceilalți dormeau. Stăteam întins lîngă ea și o priveam citind. O senzație violentă de plăcere, absorbită direct prin piele: corpul meu lîngă corpul ei, în lumina aurie a după-amiezii, așteptînd să se termine rîndurile, să foșnească paginile, să-i aud din nou vocea. În sfîrșit, dorința mea cea mai arzătoare mi se îndeplinise: eram căsătoriți, iar căsătoria, așa cum îmi imaginasem mereu, era atunci cînd stăteam în camera dinspre grădină, doar noi doi, întinși unul lîngă altul, dezbrăcați, și mătușă-mea citea cu voce tare și eu, ascultînd-o, îi priveam pielea albă a brațelor, pistruii, obrajii fini.

La finalul acelei veri mătușă-mea avea să se căsătorească de-adevăratelea și tot atunci, cu nici două săptămîni înainte de nuntă, aveam să primesc de la ea, pentru prima dată, o carte cadou. Cartea aceea, pe care m-am chinuit să o citesc doar de dragul ei, a fost prima mea mare dezamăgire legată de citit. Și a fost pentru prima dată cînd, violent, am simțit dezamăgirea pe care-o provoacă realitatea imediat ce ieși din vis.

Dobodea

La 13 ani am făcut singur clătite. Rémi așteptase în zadar clătitele cu unt în Singur pe lume. Începusem să citesc, dar înțelegeam distorsionat: am făcut patru clătite, le-am umplut cu unt și le-am rulat – pînă și acum gustul acesta e madlena mea. Abia după 20 de ani, recitind cartea lui Hector Malot, am înțeles că, de fapt, untul ar fi trebuit pus în tigaie, în loc de ulei. Ceea ce n-am mai făcut niciodată.

Gersa

Evenimentul verii era sosirea în sat a unchiului Valeriu de la Cluj. Era singurul moment din an în care se strîngeau împreună toate neamurile, de obicei la noi acasă, și sărbătoreau prezența acestuia. Aveam cu toții, pusă la loc de cinste, în vitrina cu porțelanuri, Colina Zorilor, cartea unchiului Valeriu pe care eu, în fiecare vară, cu cîteva ceasuri înainte de sosirea lui, încercam să o citesc. Nu înțelegeam nimic, așa că renunțam repede, deși stăteam cu cartea în mîini, în camera răcoroasă din spate, gata s-o deschid dacă se vedea pe drum, apropiindu-se, mașina cu numere de Cluj. 

Năsăud

Fotografia unui bărbat superb ținînd o ceașcă de cafea în mînă, pe ultima copertă. Fata care mi-a arătat cartea era îndrăgostită de autor. Într-o bună zi, mi-a spus, o să-l întîlnesc și-i voi cere autograf. Începusem liceul, descoperisem tiraniile corpului, învățasem pe de rost o poezie din Nichita Stănescu. I-am spus-o și fata a zîmbit. A fost de acord să îmi împrumute cartea – un pretext bun, m-am gîndit, pentru a ne vedea din nou. Apoi ne-am plimbat ceasuri în șir pe străzile pustii ale Năsăudului, am băut ness cu Coca-Cola pe o bancă, în parc. Cînd ne-am sărutat, fata a luat cartea dintre noi și a întors-o cu fotografia în jos.

Beclean-pe-Someș

RockBar, strada Gării. Garrone Bianco și o barmaniță indiferentă care ne lăsa să ne servim singuri, stînd ghemuită în spatele barului și citind poezie. Exclusiv poezie. Uneori se apleca deasupra unui caiet și scria. Am stat nopți în șir, după ora închiderii, și-am ascultat-o. Își citea poeziile doar dacă îi făceam cinste – beam cel puțin o sticlă de Garrone pînă cînd termina. Un an de zile, de la 17 la 18 ani, noapte de noapte, am fost, fără să vreau, elevul ei. Cît locul era încă plin de clienți, mă retrăgeam lîngă ea, în spatele barului, și citeam din cărțile pătate cu cafea. Virgil Mazilescu, Frank O’Hara, Hart Crane, Georg Trakl, Cristian Popescu, M. Ivănescu. Uneori, mult după miezul nopții, mergeam pe malul Someșului. Făceam dragoste doar dacă ghiceam autorul a cel puțin unui poem din cele cinci pe care mi le recita. Nu ceda niciodată, așa că m-am pus pe citit.

Sîngeorz-Băi

Eram trei și eram nedespărțiți și eram îndrăgostiți de Blimunda. Urmau examenele, urma să ne căsătorim și să avem copii, urma să ne scriem cărțile. Nu a contat. Ne întîlneam din ce în ce mai des doar ca să vorbim despre ea. În definitiv, asta facem și azi. Blimunda și încrederea noastră oarbă în apariția ei printre noi, aici, la Sîngeorz. 

Gersa

Stau la fereastră, cu o carte deschisă pe genunchi. Am 45 de ani. Din cînd în cînd se aude zgomotul Mașinii apropiindu-se și atunci deschid repede cartea și mă prefac că citesc.

Dan Coman este scriitor.

Foto: Ion Barbu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.