Prin necunoscut, am ajuns să mă cunosc

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Prin necunoscut, am ajuns să mă cunosc jpeg

Mi-aș fi dorit să îmi fi spus cineva că ce contează, de fapt, în viață este să fii fericit. Deși poate mi s a spus și nu am ascultat… Ce-i drept, trebuie să se insiste pe „amănuntul“ asta – începînd cu școală primară pînă în liceu, de la mama și bunici – pînă la mătușa pe care o vezi o dată pe an și nu-ți place să te pupe la revederi că miroase a ceva ce nu poți defini (e departe de izul de parfum de frezii). 

În schimb, noi producem pe bandă rulantă avocați, doctori, ingineri și informaticieni – nu că ar fi ceva în neregulă cu asta, dar îndoctrinarea îi va face pe mulți dintre ei să își tragă două palme în oglindă la 40 de ani și să o dea pe metafizică, să facă un „click“ momentan, pentru ca apoi să se întoarcă la treburile lor: trebuie să hrănească copiii și să plătească meditații la matematică pentru ca odraselele lor să ajungă, la rîndul lor, în sfera succesului promovat de societate.

Eu prin necunoscut am avut norocul de a mă cunoaște pe mine. Ironic, înainte de a citi despre supraomul lui Nietzsche și sindromul moralității sclavilor și moralității creștine, anumite lecturi m-au ajutat doar să înțeleg că acel conflict interior pe care îl simțeam are o bază și că trebuie să mă ascult pe mine și să scap din ce fac acum. Și nu mă cred vreun supraom și nu cred că voi ajunge să fiu așa vreodată, dar cred că e ceva mai mult acolo și mă așteaptă – doar că îmi trebuie curaj să fac pasul de a ieși de pe drumul ăsta pe care am virat cîndva pe la 7 ani.

Dar, practic, eu chiar nu fac ceva ce poate fi catalogat „greșit“, ba chiar sînt relativ aproape de apogeul succesului, așa cum e descris de societate – bunicii mei și mama mă laudă peste tot și toate rubedeniile mă dau de exemplu plozilor ce vor urma să ajungă pe o cale asemănător de înălțătoare. Elevă olimpică și de nota 10, trecută printr-un liceu de prestigiu, acum studentă la Drept în Anglia, indepedentă financiar, momentan făcînd practică într una din cele mai mari organizații din lume, remunerată fiind fabulos pentru o puștoaică de 20 de ani. 

Și totuși, nici un „amor fati“ pentru viața pe care o trăiesc. Nu mă regăsesc în ceea ce fac și simt uneori nevoia să urlu despre cît de fără înțeles și noimă e cam tot ce se întîmplă în viața mea de zi cu zi. Colegii de vîrsta mea de la locul de muncă, alți studenți „de succes“ care au reușit să ajungă unde sîntem acum – ei –, englezi, și după obicei englezesc, trăiesc viața și clipa cu shot-ul de tequila. Și-am încercat și eu, dar nu mă împac deloc cu mahmureala și, cu cît beau mai mult, cu atît devine totul mai amar.

Așadar, în viața mea, care parcurge traseul succesului așa cum poate fi idealizat la fiecare categorie de vîrstă, mi-am dat seama că: unu, sînt diferită cumva – ceea ce poate fi rău, dar poate fi și bine; și, doi, că trebuie să fac ceva în legătură cu asta și să mă opresc din a o trata ca pe o slăbiciune. Nu sînt ina-daptată social, am prieteni cît să-mi fie aproape și nu prea mulți. Cei mai dragi din toate națiile cu care am interacționat îmi vor rămîne grecii, oamenii cei mai -calzi într un loc așa de rece – mi-i și imaginez acum pe Katerina și pe Andreas mereu fericiți și plini de bună dispoziție, cu un ouzo pregătit pentru orice ocazie. Totuși, sînt proaspăt inadaptată „ideologic“.

Da, necunoscutul a reușit să mă facă să înțeleg cine sînt eu. Mai întîi, din punct de vedere cultural și istoric, am înțeles ce înseamnă să fii român numai atunci cînd am plecat de acasă. Numai după ce ai părăsit orașul realizezi că turnuri se înalță deasupra caselor. Și tot în legătură cu conștientizarea identității, am înțeles ce înseamnă ura și xenofobia cînd mi s-a urlat de pe trotuarul de vizavi, în dimineața după Brexit, „Marș înapoi în Polonia!“, sau cînd două bătrînici în stația de autobuz, cu care inițial conversam despre vreme, mi-au trîntit-o că eu am venit în Anglia să le fur bărbații. Nu am știut să apreciez educația pe care o primește o majoritate mai mare decît majoritățile educate ale altor meleaguri: pe acei tineri cu plete care sînt puși la tuns, citind și fremă-tînd pentru viitorul lor și al nostru, „bună ziua“, „mulțumesc“, domni ținîndu-ți ușa și multe alte fragmente. Dar acum, cînd mă întorc acasă, văd lucrurile acestea în prietenii mei, în locurile frumoase pe care le vizitez, în cărțile românești pe care le citesc, pe blog-uri și în unele ziare – și îi mulțumesc necunoscutului că m-a făcut să deschid ochii și să le vad.

Apoi, din punct de vedere al valorilor impuse de societate, am realizat că eu nu trebuie să urmez respectivele date și că ce e important e să duc o viață care să nu mă facă să urlu zi de zi. Am realizat că e datoria mea, ca om care a citit cîteva cărți și a gîndit pentru el (chiar și numai o dată), că trebuie să aduc o contribuție, să fac ceva ce contează – nu doar pentru mine și doar pentru cei doi plozi ai mei din viitor. Îi mulțumesc Necunoscutului că mi-a dat două palme acum, cînd am 20 de ani, și nu la 40 – atunci ar fi, poate, prea tîrziu. Mama o să spună că am înnebunit. Bunicilor nici nu le voi putea spune ce am făcut fără să scape ceva pe jos în mod dramatic. 

Dar eu îmi dau demisia mîine și plec voluntară în Nepal – să văd lumea și pe alții – și o să aștept împăcată ca necunoscutul să îmi deschidă ochii și mai larg. 

Şi apoi, mie mereu mi-au plăcut filmele și să scriu… 

Căci omul nu va trăi numai cu pîine. 

Mălina Amortoaie are 20 de ani și studiază Dreptul în Marea Britanie.

Foto: flickr

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.