Naţiune, diversitate şi emancipare

Camil-Alexandru PÂRVU
Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Naţiune, diversitate şi emancipare jpeg

Unul dintre elementele care au marcat cel mai profund tranziția de după 1989 a fost transformarea radicală a problemei diversității, așa cum era aceasta prezentă istoric în România: anume, de la centralitatea „problemei naționale“ (compatibilitatea diferitelor etnii conlocuitoare cu construcția statului-națiune) la complexitatea identitară (acceptarea principiului non-discriminării pe baze de gen, vîrstă, dizabilitate, orientare sexuală etc.). Imaginarul politic încă centrat pe imperativul unității naționale și atotprezența unui vocabular istorizant și etnicizant au făcut această tranziție nu doar dificil de înțeles, ci și dificil de gestionat. 

Deja de dinainte de 1918, problema principală în mintea celor care construiau statul modern român era cea a diversității etnice. Alte diferențe erau subsumate în mare parte chestiunii etnice, iar statul român a continuat să-și gîndească propriile comunități în termenii unor blocuri unitare etnic și omogene lingvistic și religios. Diversitatea acestor categorii etnice rămînea o problemă centrală pentru definirea națiunii române, ce oscila mereu între o definiție etnică a purității simplificatoare (poporul român, adică etnicii românii) și una civică dificil de concretizat (cetățenii români, indiferent de naționalitate). Regimul comunist își propunea de altfel să dezvolte „relațiile de înfrățire între oamenii muncii români, maghiari, germani și de alte naționalități“, recunoscînd persistența distincției etnice acolo unde diferența de clasă fusese deja eliminată.

Ideea că România era un stat multietnic era, cu alte cuvinte, faptul politic major al construcției statale dificile. În ultimii ani, însă, diversitatea a căpătat cu totul alte chipuri. Etnia este acum un element mai degrabă secundar în raport cu revendicările mult mai puternice legate de gen sau orientare sexuală. Cu toate acestea, instituțiile românești încă sînt gîndite în paradigma gestionării diversității etnice, și prea puțin a noilor forme ale diferenței. Există reprezentare în Parlament pentru minoritățile naționale, dar nu există (încă) paritate de gen. Societatea românească, laolaltă cu instituțiile ce o structurează, își arată perplexitatea în fața acestor noi figuri ale diferenței, cu atît mai mult cînd e vorba de complicațiile intersecționalității. Cum arată această perplexitate?

Cel mai bine se vede această schimbare în faptul că, potrivit unui Eurobarometru din 2015, toleranța față de alegerea unei persoane din alt grup etnic în cea mai înaltă poziție în stat a progresat între 2012 și 2015 considerabil (+20%). 50% erau în 2015 total confortabili cu o asemenea alegere, 20% moderat confortabili, iar alți 14% erau indiferenți. Doar 22% încă se pronunțau total împotrivă, în scădere cu 6% față de 2012. De altfel, această modificare în rîndul opiniei publice s-a văzut reflectată și în alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte.

Schimbarea de paradigmă o vedem însă imediat ce ieșim din considerațiile generice privind etnia și religia, și ajungem la diferențele concrete. Potrivit aceluiași barometru, doar 69% din români se simt confortabili să lucreze alături de… un ateu. Este procentul cel mai mic în Europa (media europeană este 87%). Ne menținem cu procentele cele mai scăzute și cînd e vorba de a lucra alături de evrei, musulmani, budiști. Mai puțin de jumătate din români ar accepta ca fiii și fiicele lor să aibă o relație amoroasă cu aceștia, și doar 51% ar accepta relația copiilor cu o persoană atee.

În fine, în privința persoanelor LGBT, românii sînt cel mai puțin convinși că acestea ar trebui să beneficieze de drepturi egale cu persoanele heterosexuale. Tot cele mai scăzute procente sînt de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Contrastul aici față de media europeană, nu doar față de țările cu cele mai mari procente, este considerabil (peste 40 de puncte procentuale). Nu în ultimul rînd, în 2015 românii se opuneau cel mai tare din Europa (59%) la ideea de a avea un președinte LGBT, precum și la ideea de a avea colegi de muncă din comunitatea LGBT (44%, față de 13% media europeană). 66% din români refuză ideea ca fiul sau fiica lor să fie într-o relație cu o persoană de același sex.

România a ratat echivalentul unui mai ’68 – nu doar din cauza faptului că regimul comunist privilegia indistincția socială ca principiu de structurare politică, ci mai ales pentru că anii ’70 ’80 sînt exact anii revenirii în forță a imaginarului politic naționalist stimulat și exacerbat de regimul lui Ceaușescu. Asta face ca, după 1990, societatea românească să rămînă, pe de o parte, profund mobilizată într-un discurs etnicizant al construcției naționale, iar pe de altă parte, total nepregătită față de accelerarea revendicărilor identitare ce nu fac apel la limbă și la etnie. Nu e însă cazul să fim pesimiști: pînă acum nici unul dintre salturile modernizatoare ale societății românești nu a fost scutit de contratimpi și perplexități majore. 

Camil-Alexandru Pârvu este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Iahtul oligarhului rus Dimitri Pumpianski FOTO Profimedia
Gibraltar a vândut iahtul unui oligarh rus cu 37,5 milioane de dolari
Iahtul oligarhului rus Dimitri Pumpianski, vizat de sancţiuni occidentale, a fost vândut cu 37,5 milioane de dolari de Gibraltar, unde fusese sechestrat în martie.
Foto Fb politia Romana
BMW-urile lui Klaus Iohannis. Cum şi-a cumpărat Lucian Bode şefia PNL
Criza economică bate tot mai puternic la uşă, însă la Palatul Cotroceni este linişte şi pace.
O aplicatie pe telefonul mobil ajuta la evaluarea starii de sanatate a copilului FOTO Faceb Spitalul Virtual pentru copii jpg
Dr. Mihai Craiu, despre semnul unei răceli grave: „Numărați mișcările abdomenului, timp de un minut. Trebuie să fie sub 50“
Numărul mare de maladii respiratorii îi alarmează pe părinți, indiferent de anotimp, dar mai ales în sezonul rece. Pediatrul Mihai Craiu ne arată care este semnul că răceala copilului este severă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.