Revoluţie şi restauraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Revoluţie şi restauraţie jpeg

Nenumărate secole și milenii, oamenii au privit noul cu suspiciune, ba chiar cu teamă. Inovația – în obiceiuri, în unelte, în îmbrăcăminte, în arte etc. – părea destabilizatoare și periculoasă; așa că numai ceea ce capătase confirmarea timpului și a generațiilor trecute era văzut drept sigur și benefic. Încă pentru greci, un popor care s-a dovedit atît de inovator, cuvîntul neoterismos (adică „inovație“) avea o conotație destul de negativă, mai ales în politică; iar expresia latină corespunzătoare, res novae, însemna de-a dreptul „rebeliune“ și „revoltă“, atentat la ordinea moștenită. Ce să mai spunem despre alte popoare ale Antichității? În dialogul Timaios al lui Platon, aflăm că un preot egiptean i ar fi zis lui Solon, legislatorul Atenei, în chip de reproș, că „grecii sînt mereu copii, neexistînd grec bătrîn“. Astfel, grecii ar fi „tineri la suflet“, fiind lipsiți de o învățătură neclintită de milenii. Ceea ce era de preț, venerabilul, aparținea, deci, egiptenilor imobili în tradițiile lor, cel puțin așa cum apăreau ei înaintea grecilor lui Platon.

Inovația a fost, poate, de-a lungul istoriei o excepție în ordinea firii omenești și deloc regula: căci chiar grecii, după vreo trei-patru secole de invenții în toate domeniile (literatură, politică, artă, științe), renunță la elanul inovativ și se trag înapoi dinaintea unei ulterioare explorări a necunoscutului. Științele și artele devin repetitive, imitarea maeștrilor trecutului – a „clasicilor“ – e instituită drept dogmă. Grecii și romanii devin „egipteni“. Iar atunci cînd totuși apar inovații notabile, în mod curios ele sînt puse sub autoritatea celor vechi și prezentate drept explicări și clarificări ale textelor acestora. „Spusele acestea ale noastre“ – scria Plotin, altminteri un foarte original filozof – „nu sînt noi, nu au fost acum rostite, ci demult, dar nu au fost dezvoltate; iar afirmațiile de acum sînt explicitările acelor vechi teorii și ele confirmă, luînd scrierile lui Platon drept mărturie, că aceste doctrine sînt vechi.“ Alții procedau încă și mai radical: introduceau idei noi compunînd scrieri pe care le atribuiau vechilor înțelepți (așa-numitele „apocrife“). Numai astfel, acoperit de patina fasificată a vechiului, mai putea pătrunde noul în lume.

Mai ales începînd cu modernitatea timpurie, această combinație dintre teama de nou și dorința tot mai nestăvilită de el a condus, cu deosebire în viața social-politică, la ceea ce putem numi restaurația revoluționară: inovația, ba chiar revoluția sînt prezentate (poate chiar gîndite) drept ample restaurări ale unui trecut magnific (bineînțeles, în mare măsură reconstruit ad hoc), între timp, pesemne, uitat, obliterat, neglijat. Renașterea însăși se vede pe sine drept restaurația Antichității clasice în literatură și arte, după presupusul interludiu întunecat al Evului Mediu. În cadrul Reformei protestante, Luther pretinde că revine la creștinismul apostolic, după interludiul „păgînismului catolic“, iar protestanții englezi îl salută pe regele Eduard al VI-lea drept „noul Iosia“, regele regatului Iuda (care, la rîndul lui, restaurase legea lui Moise). Revoluționarii francezi vor să-i imite, pînă la maimuțăreală, pe vechii romani republicani, ori pe greci; spre exemplu, abatele Grégoire le lansează îndemnul deopotrivă revoluționar și restauraționist: „Să unim curajul Spartei cu geniul Atenei!“ Mai tîrziu, revoluționarii de la 1848 îi imită pe cei de la 1789 – așa cum observa și K. Marx –, iar în secolul următor, bolșevicii ruși vor gîndi încă în termenii istorici jalonați de Revoluția Franceză.

În Germania, apostolii „revoluţiilor naţionale“ – de la Fichte şi pînă la Paul de Lagarde şi Carl Schmitt – denunţau pe toate tonurile influenţa pretins corupătoare a civilizaţiilor franceză, engleză sau „iudaică“, opunîndu-le pe germanul ancestral, aşa cum fusese el descris odinioară – bineînțeles idealizat masiv – de Tacit în De Germania şi pentru a cărui „restaurare“ militau cu fanatism. Iar nazismul a încercat să slăbească creştinismul prin restaurarea unei presupuse religii vechi germanice sau ariene, subminată – credeau ei – între timp de „creştinismul semit“.

Tot din trecut și-au cules modelele şi revoluţionarii lui Castro din Cuba, deşi altminteri pariau pe viitor: se revendicau de la Revoluţi-a din Mexic, de la Cesar Augusto Sandino din Nicaragua şi de la republicanii din Războiul civil din Spania. Revoluţionarii sandinişti de mai tîrziu din Nicaragua au reînviat modelul Mexicului şi al Cubei. Iar pentru extrema dreaptă românească (N. Iorga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic) care preconiza totuși „revoluţia naţională“, referirea restauraţionistă se făcea la valorile imaginare tradiţionale ale satului ori ale ortodoxiei care ar fi fost „distorsionate“, chipurile, de invazia modernităţii şi de liberalism. Astfel, Nae Ionescu voia revoluția prin restaurarea ancestralului, propunînd „o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cît mai departe împinsă, în graniţele noastre; o luare în considerare a realităţilor românești; o scădere provizorie a standardului de viaţă la nivelul acestor realităţi; şi aşezarea temeiurilor unui stat românesc de structură ţărănească…“

Se pare însă că în ultimele decenii, în perioada pe care uneori o numim „postmodernism“, reticențele față de nou s-au redus considerabil. Mai mult, noul este promovat (în reclame, în media, în politică, în arte) ca un bine în sine, aproape indiferent de conținutul său substanțial. Noutatea cere să fie adoptată cu orice preț, numai pentru simplul motiv că este noutate (sau așa se pretinde). Invers decît în trecut, acum vechiul (ba chiar restaurația, cînd e cazul) a devenit cel care tinde să se ascundă, și anume sub veșmîntul noului: reacționarii și conservatorii, bineînțeles, n-au încetat să existe, dar pentru a se justifica în ochii altora, ba și ai lor proprii, clamează și ei „revoluția“. În orice caz, termeni precum „nou“, „revoluție“, „inovativ“, „creativ“ etc. și-au lărgit într-asemenea măsură sfera, încît s-au degradat și pot acoperi aproape orice măruntă realizare.

Multă vreme noul s-a strecurat timid în lume, aproape sufocat de vechi; azi, devenit impertinent, sufocă el vechiul. Dar nu cumva, degradîndu-se prin nelimitare, se va sufoca și pe sine însuși? 

Andrei Cornea este eseist, scriitor și publicist. Predă la Universitatea din București. Cea mai recentă carte publicată: romanul istoric Lanțul de aur, Humanitas, 2017.

Foto: flickr

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.