„Antisemitismul ca drept fundamental“

Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
„Antisemitismul ca drept fundamental“ jpeg

„În România, antisemitismul e un drept fundamental al omului.“ Fiți pe pace, acest articol nu e scris de un antisemit. Citatul de mai sus aparține fostului meu coleg de origine evreiască de la BBC, Dorian Galbinski, care la începutul anilor ’90 a dat această replică unui tînăr jurnalist din România care îi spusese franc: „Eu sînt foarte antisemit“. 

Au trecut de atunci peste 25 de ani și, deși evreii aproape au dispărut din România, antisemitismul e în continuare prezent. Apariția și cvasi-generalizarea Internetului au perpetuat și uneori au potențat acest fenomen: dacă-ți arunci privirea pe comentariile la articole care ating chestiunea evreiască (iar uneori nici măcar nu o ating) te îngrozești de antisemitismul violent pe care acestea îl promovează. La o simplă căutare pe Facebook cu „moarte jidanilor“ obții sute de rezultate. Este foarte probabil că majoritatea celor care fac comentariile n-au cunoscut în persoană nici un evreu în viața lor. De unde și binecunoscutul antisemitism fără evrei, care se insinuează și în viața publică.

„Antisemitismul în România a devenit un produs de larg consum. Comercializat de politicieni ca un ingredient al naționalismului, antisemitismul se scurge și curge în sistemul de canalizare al politicii românești… într-o țară în care trăiesc mai puțin de 3000 de evrei, majoritatea lor fiind persoane în vîrstă, poate pentru unii este surprinzător că eu afirm că în România există antisemitism…“, spune președintele fondator al Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, Marco Maximilian Katz. „Această stare de fapt este o dovadă vie că existența antisemitismului în era noastră nu mai necesită prezența evreilor… așijderea unui virus, este nevoie numai de o mică adiere pentru ca antisemitismul să devină virulent…“, adaugă el.

Perspectiva integrării României în NATO a determinat autoritățile să treacă la acțiune: guvernul condus de Adrian Năstase a adoptat, în 2002, Ordonanța de Urgență 31, care incrimina mișcările și propaganda fasciste, precum și negarea Holocaustului și cultul unor persoane condamnate pentru crime împotriva omenirii, de pildă Ion Antonescu. Efectul a fost practic nul, chiar și după amendarea ordonanței prin Legea 217/2015, care incrimina în mod explicit propaganda legionară și negarea Holocaustului din România.

Publicarea în 2004 a Raportului Comisiei „Wiesel“ prin care statul român recunoștea, în sfîrșit, responsabilitatea regimului Antonescu în moartea a 280.000-380.000 de evrei și a 11.000 de romi în perioada 1940-1944 ar fi trebuit să reprezinte un moment de cotitură în combaterea antisemitismului. Numai că acest act oficial, bazat în mare parte pe documente din arhivele românești, a rămas puțin cunoscut publicului, iar dintre cei care-l cunosc, o bună parte îl contestă ca fiind „un act dușmănos al evreilor împotriva poporului român“ impus și acceptat de România în chiar anul în care Uniunea Europeană a decis acceptarea de principiu a aderării țării, produsă la 1 ianuarie 2007.

A fost înființat Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, instituție publică sub egida Guvernului României, care are ca rol „identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea, publicarea documentelor şi rezolvarea unor probleme ştiinţifice referitoare la Holocaust, elaborarea şi implementarea de programe educaţionale şi culturale privind acest fenomen istoric“. Văzut de antisemiți ca un „instrument al evreilor“, Institutul „Wiesel“ s-a făcut adeseori impopular în aceste medii prin atitudinea intransigentă față de renașterea în diferite forme a legionarismului și de manifestările de negare a Holocaustului.

„Din perspectiva noastră, promovarea simbolurilor Mișcării legionare, a memoriei eroizante a elitei legionare sau a unor persoane condamnate pentru crime de război reprezintă o modalitate insidioasă de a minimaliza memoria Holocaustului și poate fi deci considerată ca o manifestare de antisemitism“, afirmă directorul Institutului „Elie Wiesel“, Alexandru Florian, care acuză autoritățile de pasivitate în fața acestui fenomen. „Faptul că uneori administrația locală încurajează memoria «rea» a Holocaustului sau că OUG 31/2002 modificată prin Legea 217/2015 nu produce efecte credem ca poate fi încadrat la rubrica «Ce nu fac autoritățile pentru a combate antisemitismul». Aș aminti aici refuzul Primăriei Cluj de a schimba denumirea străzii Radu Gyr, fruntaș al Mișcării Legionare, sau nefinalizarea anchetei penale timp de ani de zile în privința unor cazuri posibil de încadrat în OUG 31/2002 (salutul nazist în fața Institutului «Elie Wiesel», respectiv negarea în public a Holocaustului)“, afirmă directorul Alexandru Florian.

Un recent sondaj de opinie comandat de Institutul „Elie Wiesel“ arăta că evreii au o imagine mai bună (sau mai puțin proastă) decît cea a altor minorități, cum ar fi maghiarii sau romii, dar și faptul că doar o treime dintre cei chestionați consideră că în România ar fi avut loc un Holocaust.

E o creștere cu 5% față de sondajul similar realizat în 2015, dar care nu schimbă esențial datele problemei în ceea ce privește antisemitismul din România. 

Petru Clej este jurnalist, corespondent la Londra al Radio France Internationale – România.

Foto: sinagoga din Cluj

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.