Foarte scurtă istorie a chemării românilor la plebiscite şi referendumuri

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Foarte scurtă istorie a chemării românilor la plebiscite şi referendumuri jpeg

Primul a fost Cuza. În primăvara lui 1864, domnitorul a intrat în conflict cu Adunarea. Deputații îl destituiseră pe prim-ministru, un anume Kogălniceanu, care voia să treacă legea agrară. Pe 2 mai, Cuza a dizolvat Camera și i-a chemat pe dorobanți să-i evacueze pe deputați. Peste o săptămînă, circa 684.000 de alegători veneau la urne ca să spună dacă sînt de acord cu Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris. Prin acest text cu valoare constituțională, Cuza inventa Senatul, ca și o lege electorală care dădea întîietate alegătorilor din orașe. Doar 1307 cetățeni i s-au opus, numele lor fiind înscrise pe o listă separată.

După aproape doi ani, în martie 1866, un corp de votanți de aceleași dimensiuni era chemat să spună dacă voia desemnarea lui Carol I ca „principe suveran al Principatelor Unite“. Decizia venea după ce, la debarcarea lui Cuza, deputații și funcționarii statului juraseră credință lui Filip de Flandra, care n-a acceptat, însă, să preia puterea de la București. Rezultatul consultării a fost clar: 224 de români au zis nu, 685.969 – da. Așa debuta domnia regilor de Hohenzollern, despre care ne vorbește acum cu mult talent dl Duda.

Vreme de șapte decenii, poporul a fost lăsat în pace, fiind invitat doar la alegeri. În februarie 1938, Carol al II-lea a propus țării o nouă Constituție. Făcea asta după ce hotărîse să nu mai convoace Parlamentul ales în decembrie 1937 și numise membrii unui guvern tehnocrat, avîndu-l în frunte pe patriarh. Votul la plebiscit era obligatoriu și a durat de la 8 dimineața la 5 după-masă. Înainte de scrutin, s-au ținut slujbe, iar pe străzi au defilat, zicea o gazetă, „școli, străjeri și premilitari cu muzici“. Aproape 4,3 milioane de cetățeni au fost de partea domnitorului și doar 5483 figurează ca potrivnici. Constituția astfel aprobată a fost în vigoare doi ani și șapte luni.

Cel care a suspendat-o, Ion Antonescu, a organizat și el nu un plebiscit, ci două. Cetățeanul a fost chemat să se pronunțe despre unul și același lucru, adică „aprobarea chipului cum mareșalul Antonescu a condus Țara de la 6 septembrie 1940“. Prima consultare s-a ținut în 2-5 martie 1941, a doua trebuia să dureze din 9 pînă în 12 noiembrie, dar a fost prelungită cu trei zile, cînd dictatorul a văzut că mobilizarea era slabă. A avut, pînă la urmă, de partea lui 3,4 milioane de cetățeni, după ce adunase – cu o jumătate de an mai devreme – 2,9 milioane de sufragii. A fost singura dată în istoria noastră cînd alegătorii au fost chemați la urne în ordine alfabetică: cei de la A la L au mers dimineața, iar cei de la M la Z după-masa. Numărul celor care s-au împotrivit a fost, în martie, de 2996, iar în noiembrie – de 68. „Unanimitatea țării s-a așezat alături de mareșalul Antonescu“, nota un cronicar al acelor vremuri.

Recordul acesta a fost bătut în vremea lui Ceaușescu, cînd nici măcar o singură voce nu a mai fost împotrivă. Se întîmpla în toamna lui 1986. Secretarul general al PCR a modificat mai întîi Constituția, fiindcă ea nu prevedea organizarea de referendumuri. Tema supusă aprobării populare era formulată așa: „reducerea cu 5% a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare ale României“. Țara era pe atunci membră a Pactului de la Varșovia, alianță îndreptată împotriva NATO. În orașe se făcuseră deja mitinguri pentru pace, dar dictatorul a vrut cu tot dinadinsul să arate că are parte de o susținere totală, așa că a chemat la urne – cu drept de vot consultativ – și tinerii de 14-18 ani. Statisticile sînt șocante: doar 4 adolescenți și 233 de adulți ar fi lipsit de la apel. 17.650.974 de români au zis „da“. Peste trei ani, Ceaușescu era împușcat la Tîrgoviște.

Dacă de la 1864 la 1989 au fost organizate șase plebiscite sau referendumuri, în epoca post-comunistă avem șapte asemenea consultări. Prima dintre ele a privit, din nou, o Constituție. E vorba despre cea discutată în primul Parlament ales după căderea regimului comunist, în care două treimi din deputați erau de la Frontul Salvării Naționale. Țărăniștii au cerut atunci boicotarea referendumului de aprobare, între altele fiindcă nu s a pus la vot forma de guvernămînt. N-au avut prea mult succes. Peste 8,4 milioane de alegători au fost de acord cu noul act fundamental, iar 2,2 milioane – contra.

În 2003 a avut loc un referendum de validare a unor modificări constituționale. Cea mai însemnată schimbare viza durata mandatului prezidențial, care a sporit de la 4 la 5 ani. Guvernul acelei perioade s-a dat peste cap ca să aducă la urne jumătate din corpul electoral, fiindcă acesta era pragul necesar pentru ca rezultatul să fie valid. Programată într-o sîmbătă, consultarea a fost prelungită și a doua zi, ca să se obțină miraculosul procent. Plecați la vînătoare de cetățeni, organizatorii au plimbat urnele prin cinematografe, bîlciuri și parcări. Numărul celor care s-au opus revizuirii a fost de zece ori mai mic decît al celor care au fost de acord.

În 2007, mașinăria s-a pus din nou în mișcare. De data asta, a fost vorba despre suspendarea președintelui. Procedura mai fusese lansată în 1994, împotriva lui Ion Iliescu, dar în acel an parlamentarii ascultaseră Curtea Constituțională, care a considerat că nu sînt motive pentru a l pedepsi pe șeful statului, așa că nu s-a ajuns la un vot popular, prevăzut ca mecanism de confirmare a deciziei luate în Camerele reunite. 13 ani mai tîrziu, CCR a zis că nu sînt motive să fie suspendat nici Băsescu, dar 322 de deputați și senatori au făcut-o totuși. La urne n-au venit decît 44,5% din alegători, așa că procedura a fost invalidată, fiindcă era nevoie de majoritatea absolută a celor înscriși pe listele electorale. Dintre cei prezenți, 75% s-au opus suspendării.

Cîteva luni mai tîrziu, președintele era cel care iniția o consultare populară. T. Băsescu a propus un nou mod de scrutin, mai precis i-a întrebat pe cetățeni dacă erau de acord ca „începînd cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi“. Guvernul era împotrivă, așa că a forțat demobilizarea, organizînd, de pildă, birouri de vot separate pentru referendum, deși în aceeași zi se țineau primele alegeri pentru Parlamentul European. Cum s-au pronunțat doar un sfert dintre cetățeni, consultarea n-a fost de nici un folos.

În noiembrie 2009, cînd avea loc scrutinul prezidențial, același Băsescu a inițiat nu unul, ci două referendumuri. Primul viza desființarea Senatului, iar al doilea propunea ca numărul maxim de aleși să fie de 300. Ambele propuneri au fost larg susținute: 72% voiau o Cameră, nu două, și 83% credeau că ne descurcăm mai bine cu 300 de deputați. Rezultatele au fost valide, fiindcă prezența a depășit pragul de 50% + 1, dar legiuitorii le-au ignorat.

În 2012, o nouă suspendare și același scenariu: CCR a zis nu, majoritatea anti-Băsescu a zis da, la urne au ajuns doar 46%. În proporție covîrșitoare, cei veniți, în ciuda boicotului cerut de Băsescu și de aliații săi, au votat pentru demitere. Nemulțumiți că nu le-a ieșit nici de data asta mașinațiunea, fiindcă pragul de validare n-a fost atins, adversarii președintelui au vrut să modifice listele electorale după ce consultarea se ținuse. Unic în lume! A fost un circ, ale cărui ecouri nu s-au stins nici azi.

Actualul președinte a fost și el amenințat, de cîteva ori, cu suspendarea. Deocamdată, a fost scutit de o așa emoție. A propus, în schimb, la începutul lui 2017, un referendum despre lupta anticorupție. Parlamentul a avizat propunerea, dar Iohannis a amînat organizarea lui, deși unele grupuri care au mobilizat strada recent i-au cerut să cheme lumea la urne. Asta e ceva nou, de obicei s-a trecut repede la fapte, cînd a venit vorba să fie întrebat poporul.

Concluzii? Una singură. Referendumul a fost legat mai mereu de capul statului. Care a ieșit tot timpul învingător. Dar, după aceea, a mai păstrat puterea foarte puțin. 

Cristian Preda este din 1992 profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti. Din 2009 este parlamentar european. Printre cărțile publicate: Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 pînă în prezent, Editura Polirom, 2011.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.