⬆
Tema săptămînii
Pagina 30
Cîndva, am ascultat o voce
Cititul e întîlnire. Și întîlnirea asta e uneori atît de tulburătoare încît iei din ea emoții care te sparg în mii de bucăți.
Geografie
În vara-n care am împlinit 10 ani am fost pentru prima dată fericit într-un vis.
Într-o vară, o bibliotecă din Mozambic
Pe cît de complicate au fost multe dintre relațiile mele, pe atît de simplă și clară cred că a fost (și este) relația mea cu cărțile.
„Cînd am plecat, nu am avut voie să iau nimic scris” - interviu cu Riri Sylvia MANOR
Am o iubire senzuală față de cărți, îmi place pînă și mirosul lor.
Cărțile altora
Sînt cărți vii, cum caut uneori prin anticariate, care pentru cineva au fost mai mult decît niște obiecte, îmi place și acum să dau peste notații, fișe, flori presate, bilete de tramvai, decupaje de ziar, fotografii, e uimitor cîte lucruri se pot găsi între paginile unei cărți.
„Cărțile nu pot fi înlocuite ca un banal televizor” - interviu cu Amilin-Teodora MITU
Cărțile nu sînt doar niște obiecte din hîrtie, și ele trăiesc și respiră prin personaje.
Confuzie și adaptare
Nu există încă date și evaluari despre ce a însemnat școala online de anul acesta, care au fost rezultatele, dacă au existat vreunele.
„Decizii bazate pe dovezi, nu pe impresii sau pe comandă politică” - un dialog cu Șerban IOSIFESCU
Datele arată că „învățarea” și „siguranța” sînt forțe cu „sens opus”.
Să ungem colțurile școlii cu slănină. Sau nu
Școala online a fost provocatoare, o soluție de criză, dar energofagă, atît pentru profesori, cît și pentru elevi, fiindcă nici unii, nici ceilalți nu erau pregătiți pentru o asemenea mutație într-un timp atît de scurt.
Cum a fost, cum o să fie educația-n pandemie?
Pandemia a izbit în punctul cel mai vulnerabil al educației autohtone: evaluarea.
Şcoala online. Cîmpurile cu maci şi crinii de apă
Impresionismul va fi pretextul pentru deschiderea de orizonturi.
Acasă, în mediul virtual
Lumile digitale sînt, într-un mod fără precedent, medii disruptive, adînc transformatoare.
Pe proprie răspundere
Și fără pandemie, copiii oricum pe proprie răspundere mergeau la școală.
Avakin School
Ușurința cu care aceste fetițe de nouă-zece ani se pricep se reconcilieze întîlnirea dintre real și virtual nu ține de vreun talent special.
O posteritate providențială
Părintele Arhimandrit André Scrima a fost, neîndoielnic, o personalitate formidabilă a ortodoxiei veacului XX, fiind excepțional înzestrat duhovnicește și intelectualmente.
Andrei Scrima, monahul
Diferența dintre felul în care un monah este recunoscut în mod convențional și ceea ce este el în taina vocației sale a fost mereu tulburătoare.
Un ortodox la Vatican II
Sensul acestui imprevizibil divin, al prezenței lui Dumnezeu în istorie, capabilă să înnoiască, să convertească, să schimbe radical situații încremenite, îl captiva și-i traversa întreaga mărturie.
Povest(ir)e minunată
Experiența spirituală n-are nimic de-a face cu „subțirimea de spirit”, ci cu Spiritul (Duhul) Sfînt Însuși.
Pentru un portret în mişcare
Libertatea asumată de Scrima era pentru el actul conştient al dăruirii totale, şi deci consecinţa firească a credinţei ultime că nimic nu este o întîmplare, un accident din senin, ci totul este un eveniment la care trebuie să reacţionezi atemporal şi non-mundan deşi, inevitabil, îl percepi cu simţuri pămînteşti.
Părintele André Scrima și atmosfera Mănăstirii Antim
Andrei Scrima a ajuns la Mănăstirea Antim în anul 1946, călăuzit de Marcel Avramescu, viitorul Părinte Mihail.
Mircea Eliade și Andrei Scrima. Întîlnire în metodă
În două scrisori din 1962, Mircea Eliade îi propune lui André Scrima să publice în Journal of Religion şi să ţină cursuri la Divinity School.
„Părintele André precum Petru...“ - interviu cu Părintele Arhimandrit Hrisostom Rădășanu de la Sihăstria Putnei
Afirmația că „Întruparea e mai tare decît Învierea” străbate ca un fir roșu întreaga experiență a Bisericii dintotdeauna.
Ioan, Părintele cel Străin
Figura Părintelui Ioan nu se sustrage doar fixării istorice, chiar cronologice (după condamnare, Părintelui i se pierde urma în continentul concentraționar sovietic), ci și localizării într-o tradiție de spiritualitate ortodoxă cît de cît familiară, fapt care ar trebui să ne oblige la regîndirea cadrelor și termenilor în care sîntem obișnuiți să o conceptualizăm.
Rușinea de-acasă nu se potrivește cu cea din tîrg
Creștinismul e deopotrivă o religie a rușinii și una a nerușinării.
O viață cu Bătrînul Mării
Imaginea unui părinte vulnerabil nu e cea mai plăcută, dar măcar nu e o minciună.
Sîntem cum ne vede „Celălalt”?
Nimeni nu ne vorbise atît de deschis și firesc despre sexualitate.
Doamna Yang scrie un poem
Să nu iei în posesie, să-abia-atingi suprafața publică a epidermei sociale a Celuilalt, să te comporți după un ritual în care nu te rănești nerănindu-i pe alții.
Armata justițiarilor virtuali (ne)chemați la datorie
Dintre toate cuștile cu lei posibile, Facebook-ul e un spațiu aparte.
„Rușinea e o mare însingurare“ - interviu cu Vlad STROESCU, psihiatru
Cînd miza e acceptarea socială, mulți preferă să tacă.
Corectitudine sau politică?
Ce se întîmplă așadar într-o societate în care instrumentele corectitudinii politice, menite să țină în frîu extremismele, devin ele însele extremiste?
Antirasismul ca reglare de conturi
Discursul „progresist” de astăzi ne obligă să ne definim identitatea și repune – ce ironie! – în prim plan conceptul de rasă.
Mioritically Correct
Scriu despre probleme vii cu ajutorul unor exemple moarte.
„Ca să combați rasismul trebuie să-l înțelegi” - interviu cu sociologul Gelu DUMINICĂ
Nu căutăm soluții privind solidaritatea, ci țapi ispășitori.
Terenul identităților fragile
Disputele identitare ce despart azi societatea americană sînt însă deja radicale și contribuie la funcționarea din ce în ce mai instabilă a sistemului politic.
Rasismul oamenilor buni
Întreținem inconștient iluzia superiorității noastre morale.
Vocea victimelor
Paul Celan e cunoscut în România doar unui public literar restrîns.
Farmecul şi tristeţile unui amor definitiv
Scrisorile dintre cei doi nu au cum să nu lase loc pentru nostalgii unui cititor postdouămiist.
Legătura dintre dragoste și moarte
Încep să cred că noi doi am fi putut să ne împărțim împreună nașterea și moartea, fără să dorim cu orice preț să fim normali și cumsecade ca toți premianții lumii și poate că am fi avut și iubiri comune.
Trei momente cu Paul Celan
Paul Celan e de neocolit la Paris. Nu ai cum să nu îl întîlnești.
Trei sute de pași
Sînt mai bine de douăzeci de ani de cînd locuiesc cu Paul Celan în cap.
Ultimul poet
Faptul că istoria evreilor, tradiția evreiască și cultura hasidică impregnează opera poetică a lui Celan este evident, de la primul volum de versuri pînă la ultimele poeme cu motive din Ierusalim.
Poezia pe viață & pe moarte
Nu țipete, doar șoapte criptice sub tortură – asta sînt versurile lui Celan.
Sub semnul șiboletului. Paul Celan didactizat
Doar la secțiile de germanistică de la universitățile mari din România se predă Celan și, mai ales, se face cercetare despre Celan.
Semnele vizibile ale lucrurilor nevăzute
Inferența pornind de la evidențe, credința străveche că putem obține cunoaștere plecînd de la semne observabile, are rădăcini adînci în antichitatea greacă.
De dragul aparențelor
Aparențele pot, la un moment dat, înghiți totul, o întreagă lume poate fi clădită pe minciună.
Aspecte sensibile ale aparenței
Suspiciunea legată de aparențe se manifestă mai ales în urma analizei lucrurilor care umplu cîmpul nostru vizual și construiesc perspectiva spațială.
Teoriile conspirației sau mintea între evidentă și aparență
Nimic nu e ceea ce pare a fi, tot ce apare drept evident e de fapt aparent, adevărul fiind altul.
Fericit cel care ca Manole…
Pentru a-și recăpăta vigoarea, jurnalismul are nevoie de o masă critică de public educat media.