Sîntem cum ne vede „Celălalt”?

Publicat în Dilema Veche nr. 853 din 13 - 19 august 2020
E cool să postești jpeg

În Ființa și neantul, Sartre definea rușinea ca un „fenomen al acceptării” provocat de un catalizator – un „Celălalt”, prin ochii căruia te regăsești, simultan, în dublă ipostază: judecător și condamnat.

„Tocmai ce am făcut un gest stîngaci sau vulgar: dar nu-l judec și nici nu-l blamez, de vreme ce acest gest face parte din mine, îl trăiesc pur și simplu și-l fac într-un mod natural. Dar îmi ridic privirea: cineva a fost acolo și m-a văzut. Brusc, realizez vulgaritatea gestului meu și mi se face rușine. Celălalt a devenit mediatorul dintre mine și eu însumi: mi-e rușine de mine în felul cum am apărut în ochii Celuilalt. Și, prin însăși apariția Celuilalt, sînt în măsură să mă judec așa cum judeci un obiect – pentru că Celuilalt îi apari ca un obiect. Bineînțeles, m-aș putea revolta contra acestei percepții, care astfel nu m-ar putea atinge. Aș putea să mă simt agasat, enervat, ca în fața unui portret prost în care cineva mi-ar fi pictat trăsături urîte și josnice, trăsături pe care nu le am; dar n-aș pătrunde esența lucrurilor: căci, prin natura ei, rușinea este acceptare. Accept faptul că sînt cum mă vede celălalt.”

Făcînd o transgresie de la filosofia lui Sartre spre firul ierbii, două episoade îmi vin în minte.

Primul s-a petrecut cînd eram în clasa a IX-a. Sora unei colege de liceu, venită din SUA, se apucase să ne dăscălească întru educația sexuală, în maniera dezinvoltă și la obiect a cuiva care își însușise mentalitatea americană. Este corpul tău, n-are de ce să-ți fie rușine și, înainte de toate, trebuie să ai grijă de tine. Simțindu-ne, pe moment, eliberate de acest tabu, căci nimeni nu ne vorbise pînă atunci atît de deschis și firesc despre sexualitate, am decis cu colega mea să facem un act de curaj: primul control ginecologic. Cum pe atunci nu se discuta despre necesitatea acestui control și nici nu găseam informații despre cabinete de ginecolog, ne-am luat inima în dinți și ne-am hotărît să mergem – unde altundeva? – la o maternitate. Și am ales-o pe cea de la Giulești. De la intrare ne-a luat în primire o asistentă zdravănă, cu păr roșu, scurt și strident de creț: „Ce căutați aici?”. Simțindu-i tonul justițiar, care anunța un iminent reproș, i-am răspuns, cu ochii în pămînt, că vrem să facem un control. „Da’ ce? Sînteți gravide?” – i-a tunat vocea, ca o sentință fără judecată. În  secunda doi, colega mea a zbughit-o afară. Eu, ambalată de dezinvoltura americană, am înfruntat-o: „Vrem doar un control de rutină!”. Asistenta, chiar dacă n-a pus mîna pe o coadă de mătură, m-a alungat cu o tiradă de blamuri: „Rutină, ha? Vă stă gîndul numai la prostii! În loc să învățați, vreți controale de rutină la ginecolog!”.

Al doilea episod, care mi-a rămas în minte peste ani, s-a petrecut pe aleea de la blocul mamei, unde m-am întîlnit cu o vecină, o doamnă în vîrstă care abia mergea, cocoșată sub greutatea plaselor. Mulțumindu-mi că m-am oferit s-o ajut, a început să se plîngă de bătrînețe, de căldură, de lungul drum pe care trebuie să-l facă de acasă la piață, pentru cumpărături. Cum vizavi taman se deschisese un hipermarket, am întrebat-o, nițel uimită, de ce nu-și face cumpărăturile acolo, adăugînd, discret, că nu e mai scump ca la piață. Mi-a zîmbit timid și mi-a spus că ei îi e frică să intre „acolo”. Obișnuită toată viața să-și facă cumpărăturile la magazinele tradiționale, fără autoservire, sau la piață, la supermarket a intrat doar o singură dată, s-a simțit pierdută și n-a știut ce să facă. A ieșit rapid, pentru că îi era rușine și se temea ca nu cumva oamenii să înceapă să rîdă de ea.

Cele două amintiri fac parte dintr-un trecut destul de îndepărtat. Siajul lor se simte însă și azi. Pe de o parte, avem o societate închistată în tabuuri, acel „Celălalt” rigid, judecătorul care induce o rușine inexistentă, dar acceptată de mulți în virtutea unui tipar tradițional. Pe de alta, societatea ia forma unui „Celălalt” agresiv, un bully care, pentru a se simți superior, atacă fricile, nesiguranțele, timiditățile celui mai slab.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

termoficare bucuresti
Părerea unui expert despre soluția lui Nicușor Dan pentru ca bucureştenii să aibă căldură la iarnă
Primarul Capitalei a anunţat că a identificat unele soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului de termoficare și, în acest sens, a fost demarat un proiect prin care se propune instalarea a 20 de minicentrale.
Mireasa FOTO Shutterstock jpg
Valul de scumpiri a crescut darul de nuntă. Cât trebuie să pună în plic invitații pentru miri
După explozia prețurilor, organizarea unei nunţi costă anul acesta cu cel puţin 20% mai mult. Cel mai ieftin meniu se apropie de 100 de euro. Scumpirile sunt resimţite şi de invitaţi.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.