Un ortodox la Vatican II

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Un ortodox la Vatican II jpeg

De-a lungul vieții sale itinerante, Andrei Scrima a avut întîlniri și prilejuri care i-au pus în valoare înzestrările excepționale și discernămîntul spiritual – virtute și probă supremă a unei vieți consacrate. După episodul indian, adevărată poartă a destinului, tînărul Scrima avea să-l cunoască pe Patriarhul ecumenic Athenagoras – figură profetică a dialogului ecumenic – și să-i devină unul dintre cei mai apropiați colaboratori. Îl va reprezenta ca observator la Conciliul Vatican II cu o eficacitate și o suplețe admirate unanim de interlocutorii din epocă și va continua să fie, în diverse medii ecleziale și intelectuale, vocea în sintonie cu „solitarul din Fanar”: „În persoana părintelui Scrima – scria în 1969 Olivier Clément – tradiția spirituală cea mai înaltă a Ortodoxiei venea în sprijinul lucrării Patriarhului”. De altfel, discreția inerentă celui care construia punți improbabile cu doar cîțiva ani înainte era balansată de rolul său public de „reprezentant personal” care oferea interviuri, ținea conferințe, formula puncte de vedere esențiale în dinamica de atunci a Bisericilor. Dacă privim lista publicațiilor părintelui Scrima, vom observa că cele apărute în deceniul al șaselea reprezintă mai mult de jumătate din tot ce a încredințat tiparului pînă la sfîrșitul vieții. E doar o măsură exterioară a intensității unui timp pentru care părea să se fi pregătit dintotdeauna.

Ceea ce distinge prezența lui Andrei Scrima în acei ani în care aproape totul părea să fie cu putință în relațiile dintre Biserica ortodoxă și cea catolică este calitatea mărturiei sale. Roluri în promovarea unei schimbări „în duhul Evangheliei” între cele două lumi creștine ale Europei, separate de nouă secole de schismă și de geopolitica postbelică, au avut și alte figuri ortodoxe de anvergură, dacă ar fi să ne amintim doar de mitropolitul Meliton al Patriarhiei Ecumenice, căruia Papa Paul VI avea să-i sărute picioarele sub privirile consternate sau entuziaste ale confraților. Însă părintele Scrima, în preajma vîrstei de patruzeci de ani, avea o acuitate, o respirație, o perspectivă care reușeau să formuleze prezentul, la care participa direct, cu tot cu semnificațiile sale viitoare. Știa foarte bine ce își doreau părțile să spună și să audă, dar nu făcea din aceasta mesajul său principal. Chiar și atunci cînd oferea răspunsuri jurnaliștilor, dornici să se orienteze în imediat, miza sa era de a-i face să privească mai în adînc și mai sus, dincolo de carnea evenimentului. Într-un interviu amplu pentru cotidianul La Croix, imediat după întîlnirea istorică de la Ierusalim între Paul VI și Athenagoras, la care fusese părtaș, Andrei Scrima insista asupra „transparenței” celor două persoane care nu anexau evenimentul, ci exprimau cu desăvîrșită naturalețe „planul imprevizibil al lui Dumnezeu” ce se actualiza astfel. Sensul acestui imprevizibil divin, al prezenței lui Dumnezeu în istorie, capabilă să înnoiască, să convertească, să schimbe radical situații încremenite, îl captiva și-i traversa întreaga mărturie.

Căci ce altceva este reflecția sa teologică, pledoaria sa pentru dialog, efortul de a face posibile întîlniri și de a transmite chipul lăuntric al Ortodoxiei în lumea care-l ignora, decît o mărturie a celui care ascultă planul lui Dumnezeu? Viața tînărului Scrima fusese o suită de momente imprevizibile, în care chemarea „din polul plus” s-a manifestat cu neputință de tăgăduit. Convertirea, binecuvîntarea lui Ioan cel Străin, plecarea în India, comunitatea de la Deir-el-Harf, încrederea lui Athenagoras – toate convergeau nu spre consolidarea unei certitudini de sine, ci spre acordarea propriei vieți cu ritmurile Providenței. Iată de ce părintele, ca purtător al unei binecuvîntări speciale, era convins că rostul său – și al oamenilor Bisericii în general – este de a deveni transparențe ale planului lui Dumnezeu, receptacole ale imprevizibilului divin. Ce s-a petrecut în jurul Conciliului Vatican II, prin răsturnarea zidurilor indiferenței și ale polemicii, avea toate semnalmentele unei „epifanii”: Răsăritul și Apusul se regăseau recunoscîndu-și originile comune, tradiția care izvora din ele, fraternitatea pe care secolele de separație nu o stinseseră. Pentru părintele Scrima era esențial ca realitățile teologice și instituționale să se racordeze la „realitatea teologală”, adică la experiența vie a Bisericii, în care Dumnezeu însuși vorbește cu o libertate înnoitoare. „Asceza dialogului, a întîlnirii – nota undeva în marginea participării la Conciliu – [înseamnă] a muri pentru celălalt pentru a renaște împreună cu el; a deveni celălalt, a nu mai avea teamă de el, a nu mai fi neîncrezător”. Regăsirea fratelui separat nu putea fi decît o „suferință creatoare” spre tărîmul făgăduinței pascale, căci „nu mai este posibil să fii creștin rămînînd la tine acasă, în Egiptul fiecăruia”.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

bolojan pensii speciale FOTO INQUAM PHOTOS 2025 07 29 7429 jpg
Pilonul II de pensii: Bolojan explică ce se întâmplă cu banii românilor: „Proiectul nu e abandonat, promovarea a fost neinspirată”
Prim-ministrul a recunoscut că promovarea proiectului a fost neinspirată, ceea ce a generat percepția că Guvernul „confiscă” banii din pensii.
Titus Livius, statuie din secolul al XIX-lea, amplasată în fața Parlamentului austriac, în Viena (© Acediscovery / Wikimedia Commons)
Istoricul Titus Livius și adevărata cauză a prăbușirii Romei imperiale
Orașul celor șapte coline a început să se formeze prin secolul al VIII-lea înainte de Hristos și nu părea să fie ceva cu o istorie de viitor. Era doar o unire a unor comunități rurale pentru a înfrunta pericolele din epocă.
bataie bacau captura video jpg
Un campion european la box a bătut un alt sportiv minor în plină stradă. Conflictul ar fi pornit de la o fată și a fost filmat
Un campion european la box este acuzat că a atacat un minor, sportiv de performanță, lovindu-l brutal în plină stradă. Băiatul de 16 ani a ajuns la spital unde a fost operat în cursul zilei.
iepuri 824x469 png
Iepuri mutanți cu tentacule îngrozesc America. Un virus transformă animalele în creaturi de coșmar. „Nu îi atingeți”
Un virus misterios, observat în SUA, transformă iepurii obișnuiți în creaturi bizare, cu excrescențe negre asemănătoare unor tentacule ce ies din cap. Fenomenul, raportat inițial în 2024 în Fort Collins, Colorado, devine tot mai frecvent, iar experții avertizează populația să nu atingă animalele.
primarii l au convins pe bolojan sa nu elimine functia de viceprimar in localitatile mici vor fi facute concedieri in primarii 994382 webp
De ce întârzie măsurile promise de Bolojan: „Fără pachetul doi, România riscă o fundătură economică”
Premierul Ilie Bolojan a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că pachetul doi de măsuri „este o continuare a primului pachet”.
Nicolae Cristescu Facebook jpg
Imaginea virală cu excentricul afacerist Nicolae Cristescu: „Vito Corleone, made în China. De pus în muzeul kitsch-ului”
Câteva imagini cu afaceristul Nicolae Cristescu, aflat în centrul unui scandal legat de ocuparea ilegală a Pieței 16 Februarie din Capitală, au devenit virale pe rețelele de socializare, datorită stilului de viață extravagant afișat de acesta.
media 175377927161994500 jpg
Mii de primari cer Guvernului să retragă proiectele care „pun în pericol serviciile publice esențiale pentru milioane de români”
Mii de primari din întreaga țară lansează un apel urgent către Guvern, cerând retragerea proiectelor legislative care, spun ei, ar submina administrația locală și ar paraliza serviciile publice esențiale pentru milioane de români.
image png
Bianca Dan, iubita lui Marian Grozavu, mărturisește că s-a îndrăgostit de una dintre ispite: „Cred că te cer de bărbat”
Bianca Dan, iubita lui Marian Grozavu, recunoaște că începe să aibă sentimente față de ispita Mattia. Apropierea lor nu a fost văzută cu ochi buni de restul concurenților emisiunii Insula Iubirii, mai ales că unii dintre ei au pus-o la zid pe brunetă.
Banner Mihai Albu
Mihai Albu răsuflă ușurat, la un an de la operația de cancer. A primit rezultatul analizelor: „Pot pleca liniștit în luna de miere” De ce Mikaela nu mai locuiește cu el?
Mihai Albu nu pleacă în luna de miere fără fiica Mikaela: „Plecăm cu toții!” Cum se simte la un an după operația de la cancer: „Am emoții”