Cărțile altora

Andreea RĂSUCEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
„Vorbește cu Angela”, „Pîine şi Mîine”, „Piese pentru Zîmbete” jpeg

Niciodată cărțile n-au fost suficiente. În prima copilărie, era un teanc așezat pe lada unui studio de lemn întunecat, cărți pentru copii, cu ilustrații bogate, cu text puțin. Apoi cele cîteva rafturi de beletristică încorporate în șifonierul masiv din dormitorul bunicilor mei și dintr-o comodă mai mică pe care stătea televizorul. Cărțile din „vitrină“ unde nu prea aveam voie să umblu erau cărți „pentru oameni mari“. Biblioteca alor mei, la ale cărei ultime rafturi nu ajungeam decît escaladînd periculos partea de jos, formată din sertare, pe care mă urcam sfidînd pericolul ca întreaga etajeră să cadă peste mine. Și cea mai interesantă, pentru că erau acolo tot felul de lucruri interzise, peste care am dat imediat și pe care le-am citit înainte să realizeze cineva că ordinea și așezarea volumelor era schimbată. Raftul de deasupra patului, alcătuit din BPT-uri mici și colorate, în continuare pentru mine cărțile cu cel mai prietenos format. Cărți pe care am scris, pe care am vărsat apă sau cafea cu lapte, cerneală, pe care am desenat cu pixul sau am notat numere de telefon, adrese, mesaje pentru unul dintre cei de-ai casei, mai ales pentru mama, care era avocat. Uneori, gînduri răzlețe, îmi făcusem un obicei din a nota ceva la o pagină oarecare, doar ca să dau peste ce scrisesem acolo cine știe cînd, după cîțiva ani, și să-mi aduc aminte acel moment. Sînt cărți vii, cum caut uneori prin anticariate, care pentru cineva au fost mai mult decît niște obiecte, îmi place și acum să dau peste notații, fișe, flori presate, bilete de tramvai, decupaje de ziar, fotografii, e uimitor cîte lucruri se pot găsi între paginile unei cărți.

Dar nimic nu s-a comparat vreodată cu cărțile altora. Mirajul infinit, grădina interzisă, obiectul celor mai dureroase dorințe, asociate cu sentimentul neputinței și al zădărniciei, cred că atunci mi-am format instinctul proprietății, dorința de a poseda lucruri, pentru că nici un obiect de pe lumea asta nu mă făcuse să-mi doresc să-l păstrez așa cum au făcut-o cărțile. În copilăria mea, petrecută pe jumătate într-un cartier bucureștean, pe jumătate la marginea Bucureștiului, într-o comună limitrofă, am avut mereu vecini, prieteni care mi-au împrumutat cărți. Mai erau și bibliotecile, unde sursa frustrării venea din numărul limitat de cărți care se puteau împrumuta, trei, indiferent cît de bine te cunoștea doamna Sanda, bibliotecara. Ani de zile am visat să fiu ca ea, stăpîna rafturilor ticsite cu volume colorate, a cărei unică preocupare era să strecoare fișele de carton în buzunarul lipit de coperta interioară a cărților și să le așeze apoi în teancuri. Au fost două astfel de locuri, între care s-au desfășurat cele mai intense reverii livrești ale copilăriei, biblioteca de cartier, de pe bulevardul Banu Manta, și cea a școlii numărul 3, al cărei miros mi-l amintesc și acum.

Prima carte pe care mi-am dorit‑o însă deznădăjduit, care mă face să asociez și acum orice eșec de a intra în posesia unui volum cu nemulțumirea profundă de atunci, e Cheița de aur sau minunatele pățanii ale lui Buratino, de Alexei Tolstoi, cu rafinatele desene ale lui A. Canevschi, apărută la Editura Tineretului în 1967. O carte verde, mare, cartonată, primită pentru cîteva zile de la o vecină farmacistă, al cărei fiu, deja adult, era student la Institutul de Arhitectură din București. Era o carte care venea din alt timp, la fel ca Aventurile lui Cepelică, sau basmele fraților Grimm, din copilăria altcuiva, care aparținea acum lumii adulților. Ilustrațiile au fost însă însă cele care m-au fascinat înaintea poveștii, pe care încă n-o puteam citi singură, liniile atipice, cu totul neobișnuite față de cele pe care le puteai găsi în cărțile anilor ’80, din care era făcută în mare parte biblioteca mea. Fine, retro, cum le-am numi astăzi, care nu spuneau totul dintr-odată, se cereau descifrate cu atenție, pline de umor, urmînd întru totul spiritul cărții. Îmi amintesc că am rîs cu lacrimi de cîte ori am ascultat începutul, cu bușteanul vorbitor care îi incită pe cei doi bătrâni morocănoși să se altoiască reciproc. Greierul Vorbitor, șobolanul Sușara, cel bătrîn și rău, Carabas-Barabas, vulpea Alisa și motanul Bazilio, Buha doftoroaie, care pune diagnostice precise precum „mai mult mort decît viu“, fetița cu părul albastru, Pierrot cel cu obrajii albi ca praful de dinți și poeziile lui întunecate, le știam partiturile pe dinafară – pînă a venit ziua nefericită a înapoierii cărții. Am sperat pînă în ultimul moment că proprietara de drept va uita de carte, în fond, cine ar mai fi deschis-o într-o casă în care nu mai erau copii, și poate așa s-ar fi și întîmplat, dar vigilența bunicilor, obsesia cuvîntului dat și a promisiunii care se ține indiferent de situație m-au dus în ziua hotărîtă la poarta vecinei farmaciste, care sînt convinsă că habar n-avea ce era în sufletul meu. Îmi amintesc și acum culoarea rochiei cu care era îmbrăcată, ochelarii cu ramă groasă, maronie, felul cum m-a mîngîiat pe cap cînd i-am înmînat cartea, întrebarea ei, dacă mi-a plăcut. Da, foarte mult, am răspuns repede cu speranța ascunsă că în ultimul moment se va întîmpla o minune și Cheița se va întoarce la mine. În fond, numai pe mine mă interesa ce se afla în dosul ușiței tainice... și numai eu știam ce se întîmpla cînd cheița de aur era întoarsă în ceasul zidit în turn.

Firește că asta nu s-a întîmplat, și curînd am văzut cartea îndepărtîndu-se pe aleea din spatele porții închise și, ca despărțirea să fie și mai amară, doamna farmacistă s-a întors și mi-a făcut un semn vesel cu ea, înainte de a intra în casă. Și acum cînd văd o copertă verde, cu o ilustrație rafinată, simt gustul dezamăgirii și neputinței de atunci și mă gîndesc că niciodată cărțile nu ar trebui să fie ale altora, ci întotdeauna ale tale.

Andreea Răsuceanu este scriitoare și coordonatoarea colecției de proză românească contemporană a Editurii Humanitas.

Foto: wikimedia commons

Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.
Cavalerismul desuet al războiului jpeg
Cavalerismul desuet al războiului
Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample.
În urma tehnologiei jpeg
În urma tehnologiei
Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.
Evoluție, involuție, organodinamism jpeg
Evoluție, involuție, organodinamism
Conspiraționismul nu e altceva decît întoarcerea la gîndirea magică paranoidă, în care forțe dincolo de controlul nostru ne controlează și ne manipulează.
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală jpeg
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală
Potopul, cutremure, războaie și alte evenimente majore duc la dispariția dramatică a unor civilizații și culturi, după care lumea reîncepe din nou.
Histria jpeg
Histria
Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.
Arhitectura: aveți puțintică răbdare! jpeg
Arhitectura: aveți puțintică răbdare!
Arhitectural vorbind, ai fi în stare să trimiţi mesaje în viitor.
Economia de război jpeg
Economia de război
Este destulă frică în lume, pentru că nimeni nu se aștepta să trăiască în același timp o pandemie și un război pe care un nebun se chinuie să-l transforme într-unul planetar.
Viețile netrăite jpeg
O după-amiază de vară
Neputința, anxietatea, moartea celor dragi, boala, deznădejdea, felul în care îi protejăm pe copii, despre toate au scris invitații mei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.