Pentru un portret în mişcare

Anca VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Pentru un portret în mişcare jpeg

De o inteligenţă scînteietoare precum diamantul – comparaţia aparţine unui intelectual francez care l-a întîlnit pe Andrei Scrima în anii 1970 –, omul nu predica exerciţiul inteligenţei în virtutea cunoaşterii, ci dreapta măsură între claritate şi curaj, balansul perpetuu între introspecţie şi detaşare de sine, asumarea limitelor trăirii fără a contraria necesităţile vitale, şi o subtilă dialectică între afecţiune şi asceză interioară în raportul cu semenii. Alegerea călugăriei este însă intelectuală, în cazul lui Scrima, chiar dacă idealul lui nu era strict intelectual. Or, fascinaţia exercitată în rîndul intelectualilor, în paralel cu parţiala neînţelegere stîrnită în mediul ecleziastic ortodox, vin poate de aici. Felul lui Scrima de a trăi monastic nu putea fi decît deconcertant, pentru că el nu corespunde imaginii pe care o astfel de vocaţie o are într-o lume în care credinţa în Dumnezeu e mai degrabă pasională şi dominată de virtutea supremă a ascultării, în vreme ce luciditatea e diabolică pentru că împarte lumea şi stîrneşte opoziții acolo unde puterea instituţională impune unitatea mai presus de individ. Scrima e însă perfect coerent cu vocaţia sa monastică. El nu se va fixa niciodată comunitar şi alveolar, ci va cultiva acea formă a elanului solitar care l-a mobilizat din primul moment şi care-l va conduce către un militantism de o cu totul altă natură. Unitatea este pentru el universală, iar comunitatea pe care o realizează această unitate se situează într-o lume non-mundană, o lume dincolo-de-lume care se dezvăluie însă prin semne şi urme lăsate aici şi acum.

Deşi fondator al unei mănăstiri în munţii Libanului şi părinte spiritual al comunităţii, Scrima nu a practicat decît o formă non-comunitară a monahismului: cea a pelerinajului, a unei itineranţe care în cazul lui a avut deopotrivă aspectul dezlînat şi ţinta precisă a unei Odisei. Între Ulise şi Pelerinul rus, Scrima a ales deci calea ca expresie a unei căutări prin care trebuia să împlinească ceea ce el ştia deja: că urmează Celui care i-a deschis calea, că păşeşte pe urmele Lui precum Ulise şi Telemah păşeau pe urmele zeiţei lor, şi că drumul arată de fapt singurul mod adevărat de a fi. De ce ? A fi, pentru Scrima, însemna a fi spiritual, or nu poţi fi astfel decît asemuindu-te cu Duhul în toată fiinţa ta. Această asemănare pune omul în mişcare, căci Duhul e viaţă şi viaţa e principiul şi sursa mişcării universale. Urmînd acest model, omul devine liber de orice constrîngere, chiar şi de aceea a pregătirii de plecare. Condiţia pelerinajului este şi aceea de a deveni cîteodată brusc nevăzut. Scrima ştia însă că a fi în mişcare perpetuă, a se face nevăzut sau, dimpotrivă, a apărea tot atît de brusc în faţa cuiva este desigur o formă de libertate, dar nu este o libertate oarecare. E vorba de un dar, şi acest dar e greu de purtat. Libertatea pură de orice determinaţie, spunea el, este atunci cînd nu mai urmezi voinţa proprie, ci laşi frîul fiinţei tale în mîinile unei puteri de altă natură decît puterea lumii. Cu alte cuvinte, libertatea asumată de Scrima era pentru el actul conştient al dăruirii totale, şi deci consecinţa firească a credinţei ultime că nimic nu este o întîmplare, un accident din senin, ci totul este un eveniment la care trebuie să reacţionezi atemporal şi non-mundan deşi, inevitabil, îl percepi cu simţuri pămînteşti. Libertatea adevărată nu se măsoară cu excelenţa virtuţilor exterioare, utile desigur pînă la un anumit punct, ci se cucereşte prin virtuţile intime, cele care ţin de cultura sufletului: victoria, niciodată definitivă, asupra vanităţii, a orgoliului, a emoţiilor şi a tentaţiei neantului. A urma Duhului, pe calea deschisă de acesta, presupune a cultiva virtuţile sufletului, or sufletul are logosul în el, dar nu ascultă de literă, ci caută, întotdeauna şi pretutindeni, Duhul. Condiţia împlinirii sufletului ţine deci de capacitatea de a surprinde prezenţa Duhului în semnele şi cuvintele lumii, precum şi de posibilitatea de a interpreta, cu siguranţă de atlet şi cu precizie de geometru, formele de manifestare ale acestuia.

Pe lîngă libertatea de a fi în permanenţă pe drum şi focalizat asupra virtuţilor interioare care îi permiteau să dejoace întotdeauna şiretlicurile vanităţii acestei lumi, Scrima cultiva cu precădere discreţia şi modestia. Prin definiţie, discreţia şi modestia nu se arată; ele acţionează ascuns, sub o aură de taină, căci totul nu poate fi spus, dezvăluit, destăinuit fără riscul smintelii. El accepta neliniştea fecundă ca pe o încercare a stăpînirii de sine, arăta o nesfîrşită bucurie în mijlocul tulburărilor şi al tristeţilor, vedea ca pe o împlinire posibilitatea de a aştepta ceva mult mai mare, mai grav şi mai puternic decît tot ce se împlinise deja. Scrima repeta adesea că lumea e tulburată şi că acesta este semnul prezenţei Duhului, aşa cum un înger cobora să tulbure apa scăldătorii Bethesda atunci cînd se producea minunea unei vindecări (Ioan, 5, 4). Mai puternic decît cel care învie morţii e, spunea el, cel care descoperă şi vindecă păcatul neputinţei. Ultima sa plecare a fost la fel de bruscă precum toate cele cunoscute de cei cu care era în contact. S-a făcut dintr-o dată nevăzut, lăsînd deschisă calea.

Anca Vasiliu este istoric al filosofiei antice in cadrul Centrului Léon-Robin, CNRS-Sorbonne Université.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.