„Părintele André precum Petru...“ - interviu cu Părintele Arhimandrit Hrisostom Rădășanu de la Sihăstria Putnei

Pr. Hrisostom Rădășanu
Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
„Părintele André precum Petru   “   interviu cu Părintele Arhimandrit Hrisostom Rădășanu de la Sihăstria Putnei jpeg

Părintele Arhimandrit André Scrima era o figură cu totul neobișnuită pentru peisajul monahismului românesc. Dar tot mă întreb dacă reticența mediului monahal în a-l asimila drept unul de-al cinului, drept un frate deplin se datorează biografiei sale cu totul ieșite din comun sau deschiderilor sale ecumenice.

Răspunsul stă în distanță. Distanța geografică a dus la distanțe lăuntrice greu de recuperat: neînțelegeri, suspiciuni, judecăți aspre. De aceea el este perceput în mediile monastice ca un fiu rispitor încă neîntors. Adevărul însă este că el face figură de Daniil în țara Babilonului: un bărbat înțelept și plin de har deopotrivă, fidel Tradiției strămoșilor, însă slujind lui Darius Medul, ca să-l ajute și să-l întărească (Daniil, 11, 1), tîlcuindu-i păgînului Belșațar vedeniile minunate, dar judecînd aspru pe bătrînii poporului său prinși în fapt asupra Suzanei. De aceea cred că, odată întors acasă, Părintele Scrima va fi, cum și este, redescoperit și înțeles cum se cuvine de cei care sînt casnicii săi. Pentru că mi se pare ciudat să-i reproșezi deschiderile ecumenice unui exilat care nu putea supraviețui lăuntric și nu numai fără interacțiunile cu străinii. Să ne reamintim că plecarea lui, în fapt o expulzare grațioasă, e una din marile neghiobii ale neamului său. Și că, în ceea ce-l privește, se cade ca mai degrabă să-i cerem iertare decît să-l judecăm. Doar prin pocăință putem cu adevărat depăși orice distanță.

Părintele avea o întreagă teorie despre rolul fundamental al experienței străinului pentru un creștin și, în același timp, spunea că monahul este străinul prin excelență, căci înstrăinarea de lume este regula lui fundamentală. Găsesc că e interesant să-l vedem pe Pr. Scrima însuși, ucenic al legendarului monah Ioan cel Străin, făcînd figură de străin printre monahii noștri. În ce măsură îl simțiți dumneavoastră personal ca pe un străin și în ce măsură îl simțiți ca pe un frate?

În Agrapha puse pe seama Domnului Iisus Hristos se regăsește un cuvînt care se potrivește de minune părintelui André Scrima: nici un om înțelept nu-și zidește casa pe punte. Străinul este cel care nu-și zidește casă în lumea aceasta și prin modelul său de viețuire ne arată și nouă care este calea. Și nu este vorba doar de o înstrăinare față de lume și de cele ale ei. Înstrăinarea monahului surprinde și un moment de înstrăinare față de obștea care l-a născut și crescut duhovnicește. Momentele de singurătate cu Domnul sînt mai prețuite decît legiuitele întîlniri cu frații sau participarea la ritmurile comunitare specifice. Așa că, dincolo de învelișul tare al istoriei, văd voia lui Dumnezeu arătată în momentul plecării Părintelui André în străinătate. El a trăit astfel o înstrăinare și de neamul său, dar și de comunitatea monastică în sînul căreia a răsărit. E foarte comod să stai printre ai tăi chiar și cînd te cerți cu ei: te cerți într-o limbă comună și pentru lucruri comune. Părintele André însă s-a aruncat în mare precum Petru odinioară după Înviere: gol și lăsînd în urmă corabia cu frații săi. Și prin aceasta el, fratele, s-a făcut părinte. Și așa îl simt acum, ca pe un părinte.

Nu de puține ori mi se pare că Părintele Andrei Scrima scrie nu doar ca un intelectual ortodox de înaltă calitate, nu doar ca un teolog rafinat, ci chiar ca un mistic. Afirmații precum „Întruparea e mai tare decît Învierea” (aceasta se poate găsi undeva în „Comentariile la Evanghelia după Ioan”) nu pot fi în nici un fel demonstrate teologic, ci doar susținute mistic. Iar Părintele face afirmații de genul acesta, presărîndu-le în discursul teologic altfel fără cusur. Îmi spun că asemenea intuiții sînt imposibile fără o profundă experiență mistică, fără un exercițiu monastic bine asimilat. Mă înșel?

Afirmația că „Întruparea e mai tare decît Învierea” străbate ca un fir roșu întreaga experiență a Bisericii dintotdeauna. Ea pleacă din ioaneicul „Și Cuvîntul s-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” și-și regăsește în fiecare generație, dar și loc geografic o anumită expresie culturală. Întruparea este premisa Învierii, o spune Sfîntul Ioan Damaschin. O spune mai întîi Domnul lui Nicodim: „Și nimeni nu s-a suit la cer, decît Cel ce s-a pogorît din cer, Fiul Omului care este în cer” (Ioan, 3, 13). Și nu trebuie să fii mistic pentru a te regăsi în această afirmație atît de puternică. Dar cred că părintele André este un mistic nu doar pentru că a presărat astfel de nestemate în discursul său, ci pentru că a neguțătorit cu negoțul cel bun și a vîndut toate pentru cumpărarea Nestematei de mare preț. Un om silit să trăiască în contexte diferite, din India pînă în Vatican, Statele Unite sau Liban, un om capabil să mistuie lăuntric pe Rumi și pe Sfîntul Maxim Mărturisitorul, un om pentru care și Athenagoras, și Ioan al XXIII-lea pot fi interlocutori și prieteni, ei bine, acest om trăiește ceva din frumusețea Întrupării Logosului. E drept că la plinirea vremii acest Logos s-a sălășluit într-un mediu semitic, dar gloria credinței creștine a fost cununia cu helenismul. E adevărat că s-a născut dintr-o evreică, dar acest lucru nu-i oprește pe coreeni s-o reprezinte cu ochi migdalați sau pe indieni să și-o închipuie purtînd un sari. Părintelui Andrei i-a plăcut enorm de mult să adulmece aceste adieri ale Logosului în culturile pe care le-a cunoscut și prețuit. Or, misticul este acela care, dincolo de toate învelișurile de carne, de timp, de spațiu, vede mereu pe Cel ce este nevăzut, simte atingerea Celui neatins și trăiește binecuvîntînd pe Domnul în tot locul stăpînirii Lui.

Părintele Scrima spunea că monahul este cel care e anume făcut ca să aibă experiența adevărului deplin, adică a unei cunoașteri simultane cu inima și cu rațiunea. Nu e o tensiune între această idee și atașamentul adesea afirmat și dovedit al aceluiași Părinte Scrima la isihasm?

Poate că nu am înțeles eu bine întrebarea, dar isihasmul presupune tocmai unirea minții cu inima și închinarea acestei cununii lăuntrice lui Dumnezeu. Sfîntul Grigorie Palamas însuși era un om de o cultură înaltă și nu a făcut din asta un punct slab al biografiei sale. Sfîntul Maxim a reușit să păstreze cîrma Ortodoxiei dreaptă și datorită abilităților sale dialectice, iar Sfîntul Grigorie de Nyssa recomandă creștinului pe de-a dreptul modelul lui Moise care s-a făcut fiul fiicei lui Faraon, fiul înțelepciunii lumii acesteia după tîlcuirea lui. Pentru isihaști este la fel de periculoasă o situație în care mintea este despărțită de inimă, dar și una în care inima trăiește fără paza minții. Iar în istoria Bisericii a fost osîndit atît mesalianismul, cît și raționalismul. E drept că e greu de păstrat tocmai acest echilibru între rațiune și inimă, dar să nu uităm că aceasta nu e doar operă omenească și că, de asemenea, în lumea aceasta doar ne exersăm în această lucrare. Sîntem încă în sala de antrenamente, iar orice exces este, din păcate, încă posibil.

Într-un sens, Părintele Scrima a fost produsul de lux al Rugului Aprins. Credeți că mai e posibilă o experiență a legăturii atît de profunde dintre intelectualii creștini laici și călugări precum cea a Rugului Aprins?

Desigur că este posibil. Cînd intelectualii creștini devin călugări este cel mai ușor... Nu știu însă dacă acest lucru este posibil la nivel de program asumat de o anumită instituție. Să ne reamintim că experiența Rugului Aprins a fost mai degrabă un dar al lui Dumnezeu, o irumpere a harului în viața unei Biserici ce se pregătea să dea piept cu hula comunistă. Pentru ca acest lucru să se întîmple e nevoie de rugăciune pentru că din pricina ei l-au căutat cei din Rugul Aprins pe Ioan cel Străin. Rugăciunea a fost aceea care l-a mijlocit pe Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu, tuturor celor care l-au căutat acolo, în acest loc și timp. Apoi eu cred că astfel de întîlniri, desigur nu de intensitatea celor de atunci, au mai avut loc și încă vor mai avea loc. Îmi vine în minte întîlnirea Părintelui Paisie cu Horia-Roman Patapievici sau cea a lui Ioan Alexandru cu Părintele Cleopa. Atîta vreme cît slujește Celui Întrupat, Biserica va găsi căi și metode să-L vestească în orice loc și oricărui om. Și o va face cu delicatețea acelui rug aprins care, deși ardea de prezența Celui ce este foc mistuitor, nu consuma distrugînd materia, ci o înfrumuseța și îi dădea perspectiva veșniciei.

interviu de Sever VOINESCU

Explicație foto: Tînărul monah Andrei Scrima, la Mănăstirea Sihăstria (primul din dreapta, așezat). Printre călugării de lîngă el se pot recunoaște trăsături ale Pr. Petroniu Tănase (primul din stînga, în picioare) și Pr. Cleopa (al treilea din stînga, așezat), 1956

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.