⬆
Tema săptămînii
Pagina 31
Numere și nume care se petrec între ele
Eu cred că Borges este inventator de limbă, deci e modern, iar Nabokov spune așa: „Freud, acel șarlatan medieval”, deci și Nabokov știe să numească, fără să înjosească numind.
Limite schimbătoare
Poate una dintre cele mai importante libertăți e chiar cea de mișcare, de călătorie.
Despre granițe și epidemia de SARS-CoV-2
Granițele fizice au devenit tot mai vizibile și constrîngătoare și ne-au împins tot mai mult spre lumea virtuală cea fără granițe.
Ambivalența frontierelor
Fără frontiere devin „cetățean al lumii”, entitate anonimă lipsită de apartenență „frontalieră“.
Link-uri moarte, granițe întredeschise
Informațiile trunchiate sau inexistente, zvonurile și știrile false nasc monștri și cînd e vorba de călătorii peste hotare, mai ales în timp de pandemie.
Great Romanian Wall
Celor dinafară le trezește o poftă insațiabilă de Înăuntru, iar celor dinăuntru le trezește o poftă tot insațiabilă de Afară.
Gardul pe care nu l-am dorit
Sîntem suspicioși și de aceea înălțăm garduri din materiale grele.
Pe ultimul loc: ambițiile cultural-artistice
Graniţele nu te ţin pe tine captiv, ci îi împiedică pe nedoriţi să-ţi încalce teritoriul – fizic sau mental.
Cel mai frumos baladist
Posteritatea celui fără imboldul și ideile căruia poate n-ar fi existat gruparea literară cunoscută astăzi drept Cercul Literar de la Sibiu se prezintă satisfăcător.
Arta ca un furaj axiologic
Tînărul lider al Cercului a îndreptat discret gafa lor de a fi adresat „Manifestul” numai lui E. Lovinescu, fără să sufle o vorbă despre Blaga.
Frumusețea ca salvare
Mai întîi, poezia lui e în mod evident impură, din punct de vedere liric.
La dispoziția dumneavoastră
Poezia lui se dovedește un ansamblu neașteptat de coerent, dispensat de acea presupusă cezură temperamentală pe care pare să o instituie agravarea bolii.
Momentul „reteatralizării”
Stanca elaborează o definiţie a regiei ca fenomen integrator şi esenţializator totodată, în drumul spre identificarea teatralităţii.
Ifigenia, în căutarea unui autor
În 1990, proaspăt redactor-șef, Petru Creția publică, cu o prezentare, în Manuscriptum, o Ifigenie inedită, cu care, spune el, „se îmbogățește acum (...) cu încă o piesă” dramaturgia lui Radu Stanca.
Un dulap alb
Amintirile sînt, poate, umbrele întîmplărilor din viețile noastre. Un „anxiolitic” natural, care face ca timpul să devină mai suportabil.
„Ne vom aminti faptele care au un impact emoțional semnificativ” - interviu cu Bogdan O. POPESCU
Scrisul aranjează amintirile, în funcție de starea scriitorului din acel moment.
Literatura e memoria în flăcări
Omul nu rezistă emoțiilor care-l fac om – e cel mai grav viciu de construcție al nostru.
Memorie și uitare
Psihologia jungiană face o distincție între inconștientul personal și inconștientul colectiv.
Ce-am lăsat în urmă
Memoria, gîdilată de imagini, a început să-mi restituie hălci de biografie pe care le îngropasem de mult.
Best of: memorialistica literară românească
Zece cărți de memorialistică ce problematizează, intrigă, frustrează, delectează, amuză, documentează, portretizează și psihologizează.
Intimitatea arhivelor
Din aceste materiale literare, vocale şi afective deopotrivă am creat diverse texturi sonore.
„Ubliologia sau știința uitării” - interviu cu Adriana BABEȚI
Memoria e ca o membrană care mă apără şi mă ajută să trăiesc senin.
La mineri
Bătuse la ușă, poate chiar asta o salvase – întotdeauna e bine cînd ai un examen greu, pentru care nu te-ai pregătit deloc, să bați la ușă.
Kino-memorie
Flashback-ul ca redare a amintirilor unui personaj şi ca mijloc de adăugare a noi straturi narative poate fi întîlnit încă din perioada filmului mut.
„Mitică”, în provincie
Orașul mai mic unde vipia de peste zi se potolea odată cu apusul soarelui, cînd se simțea mirosul de vinete coapte pe plită și totul era mai verde și mai proaspăt, mi se părea un paradis.
Atît de glorioase, atît de trecătoare - despre mărirea și decăderea capitalelor noastre
Tăria oricărui imperiu depinde de situația celor mai periferice provincii ale sale.
Provincii între centru și periferie
Un ardelean din secolul XXI, indiferent în ce oraș sau sat trăiește, rămîne cu un statut semi-periferic, așa cum a fost, de fapt, întotdeauna în istorie.
Ușa
Cei care mi-au deschis ușa și m-au găzduit trei zile, cît au ținut examenele, erau niște străini. Nu știu dacă azi ar mai fi posibile întîmplări ca asta.
„Provincială în România este politica culturală” - un dialog cu Adela GRECEANU
Nu știu dacă m-am adaptat, dar m-am așezat aici, mi-am revendicat partea mea din acest oraș complicat.
N-am plecat cu adevărat din Ardeal
Eu venisem cu gîndul să rămîn și să mă integrez, și acesta cred eu că a fost motorul care m-a făcut să trec peste greutăți, combustibilul fiind speranța.
Vina de a fi „Mitică”
Runda decisivă a dezbărării de vina inoculată a originii mele a venit în facultate.
Zona de trecere
Avem un trecut, un viitor, dar nu mai există nici o legătură între ele.
Și prezentul e o ficțiune
Ne putem îmbăta cu iluzia că vom fi alții, mai buni.
„Memoria orașului este esențială pentru dezvoltarea lui“ - interviu cu Edmond NICULUȘCĂ, fondator și președinte ARCEN
Cred că am fost suspendat într-un prezent interior.
Speranța din colțul regretului
Chiar și pe drumul fără întoarcere trebuie să existe măcar două-trei cotituri.
Cu ce am rămas din asta?
Să apreciem mai mult implicarea, grija, simplitatea.
Cum ne luăm la revedere
Încă mă bucur și mai fur din energia trecutului.
„Regretele și speranțele ne pot pune în contact cu binele interior“ - interviu cu Alina PLĂIȘEANU, consilier și psihoterapeut
Speranțele ne pot anima și stimula vitalitatea.
Acum, vă spunem povestea...
În acest imens context, mica revistă Dilema veche a trăit periculos.
O problemă de supraviețuire
Am petrecut singură Paștele pentru prima dată în viața mea și a fost destul de straniu, dar m-am îmbărbătat cu gîndul că măcar acest virus nu mi-a stricat Crăciunul.
7 motivaționale
Fiecare dintre noi și-a dezvoltat propriile strategii de supraviețuire. Iată cîteva lecții personale.
Frica noastră cea de toate zilele
Unii au suferit, au falimentat, alții au prosperat și s-au bucurat.
Piua!
Nu știu cum sînt alții, dar mie pandemia mi-a oferit timp și liniște.
Cum mi-am înfruntat Gorgona
Am tras o cortină de fier între rațiune și simțire.
COVID-u’ n-are ce căuta la țară
Aș descrie însă lucrurile mai degrabă firești pe care le-am observat, retras într-o zonă rurală.
O pandemie, o pisică și o casă în Auridon
Viața de acum e undeva suspendată, ai uneori sentimentul unei stări de avarie.
Paradisul nesustenabil
Izolarea a creat iluzia unei vieți cvasi-paradiziace, în afara timpului, și a făcut posibilă experiența suprareală a unui prezent continuu.
Un moment și nimic mai mult din destinul revistei
Dumneavoastră, celor care ne cumpărați și ne citiți, recunoștință.