La mineri

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Din lumea bizară jpeg

Pe ea n-o oprise nimeni pînă la primul etaj unde avea examenul și intrase, aproape în transă, în sala 120, pe stînga. Bătuse la ușă, poate chiar asta o salvase – întotdeauna e bine cînd ai un examen greu, pentru care nu te-ai pregătit deloc, să bați la ușă. Intrase cumva lateral, fără să privească drept în față, cu o oboseală reală în mișcări și se blocase văzînd la masa mare, unde uneori se țineau ședințele de catedră, cîțiva bărbați la fel de obosiți ca ea, în haine groase de postav – păreau muncitori de pe șantier, dacă n-ar fi avut niște chipie neobișnuite, cele mai multe aruncate pe masă. Unul își ținea picioarele pe un scaun, ceilalți ședeau cu coatele pe genunchi, rupți de oboseală și cu siguranță – lucru pe care Maia încă nu-l știa – extenuați de bătaia cruntă pe care-o aplicaseră studenților găsiți în Facultatea de Litere la primele ore ale dimineții. Erau epuizați și satisfăcuți, ca o haită care tîrîse prada, o sfîșiase și linsese ultima picătură de sînge. Se aflau în pragul siestei cînd Maia bătuse corect la ușă și intrase lateral, cu privirea plecată. N-avea de unde ști în acel moment precis al dimineții de 14 iunie 1990 că președintele, guvernul și serviciile care își continuau restaurația tocmai porniseră cea mai sîngeroasă mineriadă dintre toate, n-avea de unde ști nici ce va urma, nici cine erau bărbații în haine ponosite care își refăceau forțele în sala ei de examen. Nu era acolo nici un prof, era clar, nici un student din mica grupă de spaniolă: Vic, cea cu care desena uneori copacii gramaticii generative spaniole, era deja la Jilava, călcată în picioare și sigură că nu-și va putea reveni vreodată. Asta însă urma să afle peste cîteva zile, cînd minerii plecaseră și asupra Bucureștilor coborîse din nou nebuloasa aceea inconfundabilă, scurt întreruptă, în decembrie 1989, de o altă diversiune numită mai tîrziu Rețeaua R.

*

Ar fi trebuit, de fapt, să se numească RRR – Rețeaua-Rezistență-România – pentru că, în tot acest război al tuturor împotriva tuturor, era singurul lucru care dăinuise. Asta era odioasa moștenire și singurul țesut încă viu. Pe asta se baza istoria postdecembristă care tocmai începuse, o istorie de gherilă, de război subteran, de tranzacție și complezență. Era o armată? Nici măcar. Era o adunătură de șobolani strategic plantați în ganglionii puterii, ai oricărei puteri viitoare – de dreapta sau de stînga, conservatoare sau progresistă, ideologică sau de afaceri. Nici nu erau prea mulți: dacă armata recrutase 10-15 oameni dintr-un singur județ în fiecare an – din ’68, după invazia Cehoslovaciei, și pînă în 1989 –, cîți se adunaseră? Cel mult 10.000 de oameni. Era clar cum au reușit ei să omoare în 1989 o mie de amețiți care credeau că fac Revoluția. Era clar cine aducea periodic minerii în sud, la soare. Ce nu era clar însă era cît timp de-acum încolo va rezista RRR. Pînă la moartea de bătrînețe a ultimului recrut care în ’89 nu putea avea mai mult de 20 de ani? Pînă la deratizarea totală? Pînă la sfîrșitul lumii cunoscute? Anumite trese și distincții nu se smulg niciodată, ci se transmit din tată-n fiu, prin angajament ferm și prelucrare la foc mic. În iunie ’90, Maia nu știa însă decît că existase o lege pentru această rețea – avusese un profesor de istorie în primul an de facultate care se gîndea de pe atunci la o „istorie sinceră“ și le povestea, cu sinceritate, subterane ale istoriei recente, iar el le povestise despre preparativele acelei legi care revizuia Legea Apărării Naționale – o lege pentru războiul tuturor împotriva tuturor. Prin urmare, oricine putea fi dușmanul.

*

A făcut cîțiva pași, bărbații s-au ridicat în picioare, iar ea a înaintat pînă în fața catedrei și, fără s-o invite cineva, s-a așezat pe scaunul de examen gol. Și-atunci i s-a întîmplat un lucru care i se mai întîmplase și avea să i se mai întîmple doar de cîteva ori în viață, întotdeauna în situații de pericol iminent, indiferent dacă ea știa sau nu acest lucru. A reușit să comunice rapid și bazal cu haita obosită; ăsta a fost și norocul: erau obosiți, iar hainele lor vechi, deșirate la mîneci și descusute pe la încheieturi, cu cîte-un buzunar atîrnînd și cîte-un cot cîrpit, arătau că erau într-adevăr mineri; cei 10-12 bărbați nerași, duhnind a ceva indiscernabil, erau chiar mineri din Valea Jiului, nu provocatori sau diversioniști, oameni care chiar munceau nesfîrșite ore pe zi în mină, după care cădeau frînți, bînd orice alcool avea peste patru grade, într-o prostrație întreruptă de vreun ghiont al nevestei sau de deșteptătorul de a doua zi. Și-așa – nu se știe exact cum – a aflat ea, de la ei, felul în care au ajuns de la Petroșani la București, cine i-a adus de la Gara de Nord la Universitate, cum au luat la tăbăceală trădătorii care se drogau în corturi și pe ăia din subsol, cum i-au aruncat pe unii în fîntîna de la Arhitectură, iar pe alții i-au cărat la dube. La Litere doar mîncau – și Maia a văzut abia atunci pe masa din sala 120 cîteva franzele albe, pufoase, a simțit mirosul de pateu de porc și parizer – și așteptau să-i cheme.

 – Cine să vă cheme? a zis Maia cu voce tare, dar nu i-a răspuns nici unul. Iar ei au aflat de la ea că lucrase o (prea) lungă perioadă în sala de operații a spitalului din Deva unde erau aduse și marile urgențe din Valea Jiului, cîte un miner strivit căruia nu mai puteai decît să-i ții lumînarea, cîte un copil de șaișpe ani atras în mină de salariile bunicele la încărcarea vagoneților și care ajungea la spital cu gîtul rupt și întreba toată noaptea unde e maică-sa.

O scosese dintre mineri – șocat, făcînd un gest straniu, repetat, ca și cum ar fi mînuit un levier – profesorul Lupu, cu care ar fi trebuit să dea examenul de lingvistică spaniolă. O luase de după umeri, cu privirea plecată amîndoi, și o scosese tot pe unde intrase, pe la Facultatea de Geologie, după care el se întorsese la Litere, chiar ca un lup, să vadă dacă mai rămăsese vreun cachorro printre hiene.

(fragment din romanul Complezență, în curs de apariție la Editura Polirom)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

inundatii Spania foto x jpeg
Furtuni violente în Spania, în zone unde locuiesc mulți români. Sunt două persoane dispărute, iar oamenii sunt evacuați
Zeci de răniți, oameni evacuați și două persoane date dispărute în urma ploilor torențiale din nord-estul Spaniei. Premierul face apel la prudență extremă.
TRAGERI LOTO LOTERIA ROMANA
Numerele câștigătoare la Loto duminică, 13 iulie. Report de peste 2,48 milioane de euro la Loto 6/49 și de 4,89 milioane euro la Joker
Reportul la Loto 6/49 la categoria I este de peste 12,61 milioane de lei (peste 2,48 milioane de euro), iar la Joker, la categoria I, a ajuns la peste 24,82 milioane de lei (peste 4,89 milioane de euro), informează Loteria Română.
droguri depistate slatina   colaj foto IJJ Olt jpeg
Surprinși cu droguri pe stradă, în Slatina, în acțiuni de patrulare. Este al doilea caz făcut public de jandarmi, în trei zile
Jandarmii din cadrul IJP Olt au raportat, duminică, 13 iulie 2025, un nou caz de tineri surprinși cu droguri asupra lor. Este al doilea caz în doar trei zile. Jandarmii se aflau în patrulare.
Noua Caledonie FOTO Getty Images
Acord istoric. Noua Caledonie va fi declarată stat, dar va rămâne franceză
Franța a anunțat un acord „istoric” cu Noua Caledonie în care teritoriul de peste mări, zguduit anul trecut de violențe separatiste, va rămâne francez, dar va fi declarat ca un nou stat.
image png
Cine este Elena Simina Tănăsescu, noul președinte al CCR, fost consilier al președintelui Klaus Iohannis
Elena-Simina Tănăsescu a fost aleasă, la 13 iulie 2025, de Plenul Curţii Constituţionale a României, preşedintă a acestui for.
netflix  jpg
Serialul care a cucerit publicul de pe Netflix. Deși s-a lansat în 2023, a revenit în topul preferințelor din țară
Este un serial care s-a lansat cu ceva timp în urmă, însă care în ultimul timp a redevenit extrem de popular pe platforma de streaming Netflix. Atât criticii cât și fanii obișnuiți din întreaga lume s-au îndrăgostit de personajele acestei producții de succes.
575302124023416139984130915188503265381205646 ploi canicula foot pexels com realitatea net jpg
Val de caniculă și furtuni de vară în toată țara. Temperaturi de până la 38 de grade
În următoarea săptămână, România va fi bântuită de temperaturi extreme, care vor atinge 38 de grade, dar și de perioade de instabilitate atmosferică cu ploi torențiale, descărcări electrice și grindină.
Doland Trump imediat dupa tentativa de asasinat FOTO AFP jpg
Un an de la tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. Șase întrebări tulburătoare rămân fără răspuns
Pe 13 iulie 2024, Donald Trump a fost la un pas de moarte în timpul unui miting electoral desfășurat la Butler, Pennsylvania.
Terasaă la mare pe litoral  Foto Freepik com jpg
„Experimentul Litoral”: Strategia României comuniste pentru a concura cu celebrele riviere europene
„Experimentul Litoral” a fost conceput ca un proiect politic ambițios, menit să promoveze turismul de masă în România și să ofere o alternativă socialistă la faimoasele destinații de pe țărmurile Franței, Spaniei și Italiei.