⬆

cum ne amintim ce-am trăit

Amintirile sînt, poate, umbrele întîmplărilor din viețile noastre. Un „anxiolitic” natural, care face ca timpul să devină mai suportabil.

Scrisul aranjează amintirile, în funcție de starea scriitorului din acel moment.

Omul nu rezistă emoțiilor care-l fac om – e cel mai grav viciu de construcție al nostru.

Psihologia jungiană face o distincție între inconștientul personal și inconștientul colectiv.

Memoria, gîdilată de imagini, a început să-mi restituie hălci de biografie pe care le îngropasem de mult.

Zece cărți de memorialistică ce problematizează, intrigă, frustrează, delectează, amuză, documentează, portretizează și psihologizează.

Din aceste materiale literare, vocale şi afective deopotrivă am creat diverse texturi sonore.

Memoria e ca o membrană care mă apără şi mă ajută să trăiesc senin.

La mineri

Bătuse la ușă, poate chiar asta o salvase – întotdeauna e bine cînd ai un examen greu, pentru care nu te-ai pregătit deloc, să bați la ușă.

Flashback-ul ca redare a amintirilor unui personaj şi ca mijloc de adăugare a noi straturi narative poate fi întîlnit încă din perioada filmului mut.