Intimitatea arhivelor

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Intimitatea arhivelor jpeg

Mi-am petrecut un timp bun digitalizînd înregistrări făcute de bunica mea maternă în anii ʼ70. Atunci a fost prima dată cînd am auzit vocile străbunicilor mei; cu cele cîteva secunde înregistrate, memoria mea a început să lucreze, rescriind poveştile neamului cu vocile pe care le descopeream pe banda de magnetofon. Spaţiul aproape mitologic al străbunicilor căpăta corporalitate, iar ei, în mod miraculos, deveneau parte din prezentul meu. Alături de ei, alte personaje ale neamului căpătau pentru mine un statut, o importanţă nouă, doar prin simplul fapt al prezenţei în înregistrare. Eram atentă la ei, banda odată ascultată readucea la lumină viaţa unei întregi familii, viaţa aşa cum era înainte de naşterea mea.

Aproape concomitent cu această iniţiativă personală, la invitaţia Svetlanei Cârstean şi cu sprijinul Editurii Casa Radio, am avut ocazia să încep să cunosc şi să integrez în practica mea artistică marea arhivă a vocilor literaturii române. Să-i ascult pe G. Călinescu, Mircea Horia Simionescu, George Bacovia, Ana Blandiana, Nina Cassian, Simona Popescu, Mariana Marin, Sadoveanu, Arghezi şi pe mulţi mulţi alţii, recitînd sau citind din textele proprii, a însemnat pentru mine formarea unui bagaj tîrziu de emoţie şi înţelegere culturală. Prin vocile lor se apropia de mine o lume pe care mult timp am crezut-o ermetică, mă întîlneam cu un fel de a vorbi familiar şi străin deopotrivă. Nu aveam amintiri cu vocile lor, dar felul lor de a spune cuvintele îmi apărea dintr-o dată necesar a fi cunoscut, integrat într-un vocabular social. Aşa aş fi vrut să-mi amintesc să vorbesc şi eu. Aşa mi-aş fi dorit să cunosc limba aceasta, „pe care o vorbesc chiar în timpul vieţii mele” (ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu). Descopeream cititul intim, fără emfază, prin intermediul căruia textele devin fragmente de viaţă. Cei pe care-i ascultam nu erau autorii de neatins din manuale, ci oameni care mi se adresau direct, al căror fel de a vorbi putea fi şi al meu. În serile petrecute cu vocile lor aproape aş fi vrut să mă descotorosesc de bagajul timpuriu al canonului literar preluat din şcoală, să păstrez cu mine doar senzaţia de apropiere, de înţelegere care se crea atunci între noi. Chiar şi pe G. Călinescu l-am iubit instantaneu cînd i-am auzit felul cîntat entuziasmat de a vorbi, trăind pasional prin fiecare cuvînt.

Din aceste materiale literare, vocale şi afective deopotrivă am creat diverse texturi sonore, decupînd fraze sau doar cuvinte distincte, cele care mi se păreau că pot deveni leitmotive într-o naraţiune nouă, existentă doar în varianta înregistrată, al cărei sens se descoperea prin auz, nu prin citit. Lumile, însă, erau în continuare despărţite – de o parte arhiva familiei, de cealaltă cea a radioului, lucram rînd pe rînd cu afectele specifice fiecăreia. Una era intimitatea unei familii, alta era lectura la microfon. Una era înregistrarea de amatori, alta cea profesionistă, de studio. Una era să recreez amintiri cu străbunici, pe prispe de mult dispărute, alta era să-mi dau voie să particip şi eu la viaţa istoriei literare înregistrate, rescriind-o în colaje audio personale.

Pe parcursul cîtorva ani m-am reîntors periodic la aceste înregistrări, cu emoţie de fiecare dată. Şi m-am trezit la un moment dat că începusem să-mi amintesc secvenţe de texte literare simultan cu vreo poveste de familie sau să percep un continuum vocal în care se amestecau unchi, mătuşi, scriitori şi scriitoare. Era un dialog care începuse să se creeze în subconştient, într-un spaţiu care nu existase pînă atunci în memoria mea şi nici n-aş fi ştiut să-l creez conştient. Un limbaj preînregistrat, dar generat continuu de multiple permutări între limba vorbită liber şi cea citită, cîntece de pahar şi melodica textelor poetice, între voci „naturale” şi voci conştiente de actul rostirii, între întîmplări cotidiene şi întîmplări similare, dar transformate deja în literatură etc. etc., un limbaj uneori dramatic, alteori absurd, după cum doresc cei care populează acum memoria mea şi hazardul.

Maria Balabaș este jurnalistă de radio și muziciană.

Foto: flickr.com

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Cristina Neagu  CSM Bucuresti si SG BBM Bietigheim Mediafax Foto Eduard Vinatoru
CSM București, egal în Liga Campionilor. Vicecampioana României a evitat înfrângerea în fața Bietigheim
CSM Bucureşti a evitat in extremis înfrângerea şi a terminat la egalitate cu echipa germană SG BBM Bietigheim, 28-28 (13-16), duminică, în Sala Polivalentă din Capitală, într-un meci din Grupa A a Ligii Campionilor la handbal feminin.
Alec Baldwin
Alec Baldwin, tată pentru a opta oară, la 64 de ani
Hilaria și Alec Baldwin sunt căsătoriţi de 10 ani și au împreună 7 copii: Carmen, 8 ani, María Lucía, 13 luni, şi ai lui Rafael, 6 ani, Leonardo, 5 ani, Romeo, 3 ani, Eduardo, 18 luni.
Protest in Irlanda fata de cresterea costului vietii Captura YouTube jpg
Criza costului vieții scoate oamenii în stradă în Irlanda
Mii de persoane au ieşit sâmbătă în stradă la Dublin pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?