„Ne vom aminti faptele care au un impact emoțional semnificativ” - interviu cu Bogdan O. POPESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
transmiterea de la mine la mine jpeg

Vorbim atît de des despre ce ținem minte și ce nu. Despre cît de capricioasă poate să fie memoria noastră. L-am întrebat pe Bogdan O. Popescu, neurolog și scriitor, care e „arhitectura” amintirilor noastre și cum reușește creierul să proceseze și să păstreze atîtea lucruri trăite.

În ce fel depozitează și procesează creierul memoria noastră?

Primul lucru pe care îl întreb cînd îmi învăț studenții despre memorie este referitor la locul unde depozităm amintirile în creier. Răspunsurile lor sînt variate, însă realitatea este că le depozităm peste tot în cortex (suprafața creierului care are arii specializate, cît și de integrare). Cu alte cuvinte, imaginile în lobul occipital, sunetele în lobul temporal, atingerile în lobul parietal, și așa mai departe. Apoi este importantă ideea de „concept”, care este produsă de așa-numitele arii de integrare. Ariile care pun împreună informațiile primare, indiferent pe ce canal au venit, vizual, auditiv, senzitiv sau emoțional. Prin ariile de integrare percepem un obiect sau o ființă global, cu toate informațiile pe care le percepem, integrîndu-le. Care ar fi conceptul tău de Bogdan O. Popescu, Ana? Vocea mea? Înălțimea mea? Modul în care mă mișc (comportamentul meu motor)? Scriitura mea? Cu siguranță, totul la un loc. Asta fac ariile de integrare. Ținem minte, de fapt, fiecare informație separat, în ariile care se ocupă cu percepția respectivă, dar și integralitatea, cu ariile de integrare.

Apoi, mai e ceva important. Noi venim în fiecare zi în contact cu mii de informații. Cum erau îmbrăcați oamenii din stația de metrou prin care am fost? Ținem minte? Nu. De ce? Pentru că nu am fost atenți la asta. Memoria de scurtă durată este ca o tablă pe care scriem și este condiționată de atenție. Memoria de lungă durată o obținem prin repetiția informațiilor care au ajuns în memoria de scurtă durată (repetitio mater studiorum).

Ce legătură „științifică” există între ce trăim și ce ne amintim?

Această legătură este creierul nostru. Ce pot să îți spun, științific, este că legătura este creată de impactul emoțional. Cu alte cuvinte, nu ne vom aminti mare lucru din ce trăim dacă faptele nu au un impact emoțional și ne vom aminti, prin contrast, cu extremă precizie, faptele care au un impact emoțional semnificativ.

Există mai multe feluri de memorie. Cum știe creierul nostru să lucreze cu toate?

Memoria este, într-adevăr, de multe feluri. Iconică, așa-numită, pentru imagini, ecoică pentru sunete, haptică pentru sensibilitate, și așa mai departe. Relevant este că e declarativă (pentru fapte întîmplate) și procedurală pentru activitățile pe care am învățat să le facem. Creierul le găzduiește pe toate și știe să extragă ceva, indiferent ce, cînd este nevoie, pentru că neurocircuitele (legăturile dintre ele) permit asta.

Una dintre marile spaime ale oamenilor de azi este Alzheimer-ul, boala uitării. Cum ajung să se șteargă amintirile din creierul unui om?

Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă. Asta înseamnă că mor neuroni în creierul pacienților afectați de-a lungul timpului, în anumite zone cruciale pentru personalitatea lor și pentru funcțiile lor cognitive, fără ca noi să avem o soluție la asta în momentul de față. Neuronii mor nu peste tot, în tot creierul fără discriminare, ci la început mai ales în zonele care condiționează memoria. De aceea forma uzuală de debut este cu pierderea memoriei recente, însă există mai rar și forme cu alte disfuncții neurologice.

Bănuiesc că ați întîlnit oameni cu memorii fabuloase și alții care pierduseră aproape tot la capitolul ăsta. De ce se leagă, de fapt, această capacitate de a ține minte lucruri și cît de diferiți sîntem?

Sîntem foarte diferiți, într-adevăr. Unii dintre noi avem memorie mai bună, alții mai slabă. Unii avem memorie așa-numit vizuală, alții a faptelor, ținem minte dacă s-au înlănțuit evenimente. Creierele noastre sînt diferite și genetic, și în funcție de educație și întîmplările la care sîntem expuși. Capacitatea de a ține minte lucruri ține atît de gene, cît și de antrenament.

Neurologia face o distincție între memorie și amintire?

Este o problemă cu termenii, mai ales că, în engleză, „memory” se traduce atît ca „memorie”, cît și ca „amintire”. Memoria este o funcție neurocognitivă, amintirea este un eveniment punctual, înregistrat prin intermediul acestei funcții.

Dacă ar fi să puteți extrage, la o autopsie, o amintire din creierul unui om, cum ar arăta, cum v-ați imagina-o?

Asta este o întrebare deja pentru scriitor, nu pentru neurolog. Dacă aș extrage o amintire, aș vrea să aibă ceea ce de obicei nu are, să aibă masă. Adică să o pot cîntări în palmă. Nu doar să o văd printr-un tunel al vieții, ale cărui lumini depind de ceea ce ți s-a întîmplat pînă atunci.

În ce relație sînteți cu memoria cînd scrieți?

În general, sînt într-o relație proastă cu memoria. Tot antrenamentul meu ca medic, de la intrarea în facultate pînă acum, are nevoie de o memorie performantă formal, ceea ce eu nu am, am însă o memorie fantastică creativă. Cînd scriu se întîmplă ceva fenomenal, îmi aduc aminte tot, nu știu cum amintirile sînt evocate de demersul amintirii, ca un minereu de simplul săpat în cîmpul gol și arid.

Care e cea mai veche amintire a dvs.?

Mi-am pus și eu întrebarea asta de-a lungul anilor, și încă mi-o pun. Am unele fracțiuni de amintiri, imagini cu suflet de o secundă, care îmi străfulgeră trecutul prim. Cum mă mîngîia bunica, de exemplu. Apoi, de la grădiniță (am fost acolo de la 3 ani) – spațiile erau apăsător de mari. Nimic rău, oricum, ceea ce mă bucură.

E scrisul o formă de a depozita memoria lucrurilor trăite? Cum expliciați asta ca medic?

Este așa și este și invers. Sigur că scrisul aranjează amintirile, în funcție de starea scriitorului din acel moment. Se poate scrie de mai multe ori cu aceleași amintiri în mod complet diferit. Însă este ciudat că atunci cînd am scris cartea mea de proză scurtă mi-am șters din minte, cu ocazia scrisului, toate detaliile care fac savuroase amintirile. Te rog, nu mă întreba prin ce mecanism…

interviu de Ana Maria SANDU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

regele charles jpg
Regele Charles nu va fi prezent summitul pentru schimbările climatice, după obiecția premierului Truss
Regele Charles al Marii Britanii nu va participa la summitul internaţional COP27 privind schimbările climatice care va avea loc luna viitoare în Egipt în ciuda angajamentului suveranului în ceea ce priveşte problemele de mediu, informează duminică DPA şi PA Media.
festivalul dovleacului png
Festival al toamnei, în Buzău, cu sarmale, plăcinte și dulceață la discreție, toate preparate din dovleac
Bun la toate, dovleacul și-a câștigat un loc de cinste la Buzău, unde are dedicat un festival, în comuna Poșta Câlnău. Cele mai iscusite gospodine le-au arătat turiștilor ce se poate face din bostan.
Iohannis Summit NATO FOTO Presidency
Țările NATO din Europa Centrală și de Est susțin aderarea Ucrainei, cerând statelor membre să crească ajutorul militar
Statele NATO din Europa Centrală și de Est au transmis că susțin aderarea Ucrainei și Georgiei la alianță și că nu recunosc referendumurile prin care Rusia a anexat teritoriile Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.