Link-uri moarte, granițe întredeschise

Publicat în Dilema Veche nr. 849 din 16 - 22 iulie 2020
Link uri moarte, granițe întredeschise jpeg

Informațiile trunchiate sau inexistente, zvonurile și știrile false nasc monștri și cînd e vorba de călătorii peste hotare, mai ales în timp de pandemie.

M-am hotărît să plec cu mașina în Grecia, via Bulgaria, chiar pe 15 iunie, ziua relaxării interdicțiilor din România și a deschiderii granițelor grecești pentru turiștii străini. „Atenție” – m-a avertizat toată lumea –, „la bulgari îți trebuie o declarație pe propria răspundere!” „Iar grecii nu te lasă să intri în țară. Sau te lasă, dar te bagă în carantină!” Descumpănit, mă apuc să caut informații. Încep cu Google. Toate ziarele spun clar: pentru tranzitarea Bulgariei e nevoie de declarație. Accesez felurite link-uri de descărcare a declarației, mereu cu același rezultat: link mort sau „document inexistent”. Intru apoi pe pagina Ministerului Afacerilor Externe, care oferă, la rîndul ei, un link de descărcare – mort și el. Mă aventurez pe pagina Ambasadei Bulgariei la București – la sursă, cum ar veni. Totul e scris în bulgară. Link-urile pentru limbile engleză și română sînt – cum altfel? – moarte. Recunosc doar portretul lui Hristo Botev, publicat abundent pe site-ul ambasadei, cu ocazia comemorării, cu un an în urmă, a 143 de ani de la moartea sa. Disperat, sun la Poliția de Frontieră. O voce competentă mă asigură că nu e nevoie de nici o declarație: „E OK la bulgari, nu vă trebuie nimic”. Cu încrederea zdruncinată iremediabil, mă încăpățînez totuși să descarc, de pe un site obscur și neactualizat, o declarație bilingvă româno-bulgară. O completez și o pun în torpedoul mașinii, pentru orice eventualitate.

Ajung în vama bulgară. Îl întreb pe grănicerul român dacă știe ceva de declarație. „Nu vă trebuie” – îmi răspunde acesta prompt. Ceea ce nu-l împiedică pe colegul său bulgar, aflat la doar un metru distanță, să mă trimită la punctul sanepid pentru completarea declarației – alt model decît cel descărcat de mine. Îi ofer totuși medicului de gardă declarația de acasă. O acceptă, recunoscător că nu trebuie să mă mai dădăcească cu lămuriri, pixuri și formulare. Trecem granița rapid și fără probleme.

La Makaza, granița muntoasă bulgaro-grecească, se anunță aglomerație. Primim telefoane panicate de acasă: „Granița e închisă! Trebuie sunat la Consulatul României din Atena, pentru asistență! Sînt cozi uriașe!”. Într-adevăr, coada se întinde pe vreo doi kilometri. Granița grecească a deschis pe 15 iunie, dar nu la 12 noaptea, cum se aștepta toată lumea, ci, în tihnă sudică, abia la 12 ziua. Iar cei harnici, care au plecat cu noaptea în cap, s-au împotmolit în vamă, îngroșînd șirul mașinilor. Dar coada se mișcă repede. Trecem în mai puțin de o oră, zoriți de un grănicer care nici măcar nu deschide pașapoartele. La scurtă vreme după aceea, soția mea primește un SMS alarmant, de la un număr grecesc, potrivit căruia toți călătorii intrați în țară trebuie să se autoizoleze timp de șapte zile. Eu nu primesc nici un mesaj, deși am același furnizor de telefonie mobilă. A fost, se pare, un glonț rătăcit informatic. De carantină, nici vorbă. Singurele măsuri sanitare grecești s-au simțit la îmbarcarea pe feribot. Toți pasagerii au primit formulare de completat – doar în limba greacă. La „patronim”, „eponim”, „toponim” m-am mai descurcat. Pentru restul rubricilor am întrebat o funcționară, care mi-a spus, înduioșată de conștiinciozitatea mea, că e suficient să trec doar un nume și un număr de telefon: „Oricum nu se uită nimeni”. Pe vas, pentru asigurarea distanței minime obligatorii, locul din mijlocul șirurilor de trei scaune era blocat cu o bandă de plastic. Echipajul navei defila cu măști purtate de formă, sub nasuri și bărbii: grecii păreau cu atît mai năsoși, iar grecoaicele, cu chipuri aspre și măști negre aninate neglijent de urechi, păreau să aibă o umbră de barbă.

Două săptămîni mai tîrziu, la întoarcerea în țară, formularul grecesc de pe feribot devenise bilingv. Din benzile de pe scaune rămăseseră doar franjuri care fluturau inutil în vîntul Egeei. Vama bulgară încă mai cerea formulare pe propria răspundere. La granița română nu ți se cerea nimic și erau doar zece mașini la rînd. Cu toate acestea, am așteptat cel mai mult. Fără nici o explicație. Căldură mare.

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.