O pandemie, o pisică și o casă în Auridon

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
O pandemie, o pisică și o casă în Auridon jpeg

Pe la începutul lui ianuarie, cînd nimic nu anunța că vom sta închiși în case vreo trei luni din cauza unui nenorocit de virus, am luat o pisică de pe stradă. Îmi plac pisicile, îmi sînt simpatice, însă nu-mi doream neapărat una, s-a întîmplat pur și simplu. „Ți-ai luat belea!” – mi-a zis taică-miu, care avusese experiențe multiple cu animale de companie. „O să vezi că nu mai poți pleca nicăieri... acum ești legată de pisică!” „O să găsim o soluție!”, i-am răspuns fără să-mi imaginez că perspectiva unei plecări undeva, oriunde, va deveni în curînd din ce în ce mai incertă și mai îndepărtată. De fapt, pisica a picat la fix. Rotiseria în curtea căreia se aciuiase și unde mai primea cîte ceva de mîncare s-a închis pe perioada pandemiei. Străzile urmau să devină pustii, iar pisica asta chiar nu e genul care să se descurce într-o lume „postapocaliptică”, fără oameni prin preajmă. E leneșă, cam grasă, nu pare să aibă instincte de vînător, nu știe să se ferească de potențiale pericole, habar n-am cum s-o fi descurcat ea de una singură pe stradă. Două luni mai tîrziu, mi-am dat seama că, în contextul pandemiei, e posibil să fi făcut mai mult decît doar să-i oferim găzduire într-un loc sigur, e posibil să-i fi salvat viața. Deși e o pisică dulce, lipicioasă, nu m-am obișnuit ușor cu ea – așa cum oamenii au niște tabieturi, pisicile și le au pe ale lor, e nevoie de ceva timp ca viețile noastre diferite să se armonizeze. Așadar, carantina a fost mai degrabă o perioadă de acomodare cu pisica și, pentru că am stat non-stop împreună, bot în bot, cum s-ar zice, am sfîrșit prin a ne îndrăgosti iremediabil de ea. Și ea de noi. La un moment dat, a făcut otită și ne-a scos din casă, cu declarație pe proprie răspundere, am dus-o la clinică și am avut „contacți” neașteptați din zona veterinară. Mi-am petrecut nopți lungi de insomnie fugărind-o prin casă în speranța că măcar una dintre noi o să obosească și o să adoarmă. I-am învățat pe de rost cele o sută de mieunături diferite, acum cunosc la perfecție limbajul pisicii, știu ce vrea, cînd vrea. Le-am dat dreptate celor care susțin că pisicile alungă boala, fricile, stresul. Primele zile cu soare ale primăverii ne-au găsit în mica noastră curte – eu, bînd cîte o bere, visînd la plimbări, călătorii, libertate, și pisica nevisînd probabil la nimic, era mulțumită cu ceea ce i se oferise și deja perfect adaptată vieții de interior, „prizonieratului”. Pe lîngă faptul că mi-a distras în permanență atenția de la toată povestea horror cu virusul, pisica asta mi-a schimbat perspectiva asupra unei vieți cu restricții. Fusese o pisică de stradă, liberă, fără program și fără stăpîn, obișnuită să hălăduiască pe garduri și acoperișuri, însă nu era deranjată ca dintr-odată să trăiască în 40 de metri pătrați, mereu găsea cîte ceva de făcut, nu se plictisea nici cu noi, nici cu ea însăși. Dacă ea acceptă cu seninătătate condițiile, eu de ce n-aș putea?

Cînd viața ta e total dată peste cap, cînd pe stradă trec mașini de poliție cu megafoane și ți se pare sinistru să auzi o voce necunoscută care îți ordonă să stai în casă, cînd banalele cumpărături săptămînale se transformă într-o aventură, te agăți de orice ca să n-o iei razna. Iar lucrurile obișnuite care aparțineau vieții tale de dinainte, cum ar fi citit, scris, filme, filozofie de doi lei pe teme date, chiar nu mai funcționează. Viața de acum e undeva suspendată, ai uneori sentimentul unei stări de avarie. Și atunci ai nevoie de o pisică. Așa cum ai nevoie de cel (cei) de lîngă tine, cu care împarți prizonieratul într-un alt mod decît înainte. Te organizezi de azi pe mîine, nu-ți mai faci planuri decît punctuale, totul e anulat sau amînat, la fel ca în anunțurile despre evenimente culturale pe care le primești pe e-mail. Dincolo de povestea cu pisica, am mai descoperit o modalitate de evadare – un joc online în care aveam libertate absolută. Am jucat ore și zile, descoperind o lume alternativă în care nu există boală și nici moarte, căci ai „poțiuni de viață” sau poți să reînvii oricînd, explorînd spații care nu există în realitate, conversîndu-mă cu alți jucători care la rîndul lor erau în carantină în Italia, în Germania, în Grecia. Acum am amintiri din lumea mea virtuală la fel de incredibile ca dintr-o lungă și exotică călătorie în viața reală. Și pentru că cei 40 de metri pătrați în care locuiesc în viața reală mi s-au părut mereu insuficienți, mi-am cumpărat chiar și o casă acolo, pe o insulă, în Auridon. Mai rămîne să mut cumva și pisica pentru ca totul să fie perfect.              

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.