O pandemie, o pisică și o casă în Auridon

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
O pandemie, o pisică și o casă în Auridon jpeg

Pe la începutul lui ianuarie, cînd nimic nu anunța că vom sta închiși în case vreo trei luni din cauza unui nenorocit de virus, am luat o pisică de pe stradă. Îmi plac pisicile, îmi sînt simpatice, însă nu-mi doream neapărat una, s-a întîmplat pur și simplu. „Ți-ai luat belea!” – mi-a zis taică-miu, care avusese experiențe multiple cu animale de companie. „O să vezi că nu mai poți pleca nicăieri... acum ești legată de pisică!” „O să găsim o soluție!”, i-am răspuns fără să-mi imaginez că perspectiva unei plecări undeva, oriunde, va deveni în curînd din ce în ce mai incertă și mai îndepărtată. De fapt, pisica a picat la fix. Rotiseria în curtea căreia se aciuiase și unde mai primea cîte ceva de mîncare s-a închis pe perioada pandemiei. Străzile urmau să devină pustii, iar pisica asta chiar nu e genul care să se descurce într-o lume „postapocaliptică”, fără oameni prin preajmă. E leneșă, cam grasă, nu pare să aibă instincte de vînător, nu știe să se ferească de potențiale pericole, habar n-am cum s-o fi descurcat ea de una singură pe stradă. Două luni mai tîrziu, mi-am dat seama că, în contextul pandemiei, e posibil să fi făcut mai mult decît doar să-i oferim găzduire într-un loc sigur, e posibil să-i fi salvat viața. Deși e o pisică dulce, lipicioasă, nu m-am obișnuit ușor cu ea – așa cum oamenii au niște tabieturi, pisicile și le au pe ale lor, e nevoie de ceva timp ca viețile noastre diferite să se armonizeze. Așadar, carantina a fost mai degrabă o perioadă de acomodare cu pisica și, pentru că am stat non-stop împreună, bot în bot, cum s-ar zice, am sfîrșit prin a ne îndrăgosti iremediabil de ea. Și ea de noi. La un moment dat, a făcut otită și ne-a scos din casă, cu declarație pe proprie răspundere, am dus-o la clinică și am avut „contacți” neașteptați din zona veterinară. Mi-am petrecut nopți lungi de insomnie fugărind-o prin casă în speranța că măcar una dintre noi o să obosească și o să adoarmă. I-am învățat pe de rost cele o sută de mieunături diferite, acum cunosc la perfecție limbajul pisicii, știu ce vrea, cînd vrea. Le-am dat dreptate celor care susțin că pisicile alungă boala, fricile, stresul. Primele zile cu soare ale primăverii ne-au găsit în mica noastră curte – eu, bînd cîte o bere, visînd la plimbări, călătorii, libertate, și pisica nevisînd probabil la nimic, era mulțumită cu ceea ce i se oferise și deja perfect adaptată vieții de interior, „prizonieratului”. Pe lîngă faptul că mi-a distras în permanență atenția de la toată povestea horror cu virusul, pisica asta mi-a schimbat perspectiva asupra unei vieți cu restricții. Fusese o pisică de stradă, liberă, fără program și fără stăpîn, obișnuită să hălăduiască pe garduri și acoperișuri, însă nu era deranjată ca dintr-odată să trăiască în 40 de metri pătrați, mereu găsea cîte ceva de făcut, nu se plictisea nici cu noi, nici cu ea însăși. Dacă ea acceptă cu seninătătate condițiile, eu de ce n-aș putea?

Cînd viața ta e total dată peste cap, cînd pe stradă trec mașini de poliție cu megafoane și ți se pare sinistru să auzi o voce necunoscută care îți ordonă să stai în casă, cînd banalele cumpărături săptămînale se transformă într-o aventură, te agăți de orice ca să n-o iei razna. Iar lucrurile obișnuite care aparțineau vieții tale de dinainte, cum ar fi citit, scris, filme, filozofie de doi lei pe teme date, chiar nu mai funcționează. Viața de acum e undeva suspendată, ai uneori sentimentul unei stări de avarie. Și atunci ai nevoie de o pisică. Așa cum ai nevoie de cel (cei) de lîngă tine, cu care împarți prizonieratul într-un alt mod decît înainte. Te organizezi de azi pe mîine, nu-ți mai faci planuri decît punctuale, totul e anulat sau amînat, la fel ca în anunțurile despre evenimente culturale pe care le primești pe e-mail. Dincolo de povestea cu pisica, am mai descoperit o modalitate de evadare – un joc online în care aveam libertate absolută. Am jucat ore și zile, descoperind o lume alternativă în care nu există boală și nici moarte, căci ai „poțiuni de viață” sau poți să reînvii oricînd, explorînd spații care nu există în realitate, conversîndu-mă cu alți jucători care la rîndul lor erau în carantină în Italia, în Germania, în Grecia. Acum am amintiri din lumea mea virtuală la fel de incredibile ca dintr-o lungă și exotică călătorie în viața reală. Și pentru că cei 40 de metri pătrați în care locuiesc în viața reală mi s-au părut mereu insuficienți, mi-am cumpărat chiar și o casă acolo, pe o insulă, în Auridon. Mai rămîne să mut cumva și pisica pentru ca totul să fie perfect.              

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

papa leon/FOTO:X/VaticanNews
Din umbră, dar cu ecou: rolul discret al Papei în politica americană
Dincolo de aura spirituală și rolul de păstor al Bisericii Catolice, nou-alesul Papă Leon al XIV-lea preia o moștenire care depășește cu mult altarul și cuvântul de duminică.
descoperire jpg
Arheologii au descoperit un palat papal antic ascuns, reședință a suveranilor înainte de Vatican. Unde se află acesta?
În inima Romei, în apropierea Bazilicii San Giovanni in Laterano, arheologii italieni au scos la iveală fragmente semnificative ale unei structuri arhitecturale de importanță majoră pentru istoria Bisericii Catolice — ruinele unui palat papal din perioada de dinainte ca Vaticanul să devină sediul o
pisici pixabay jpg
Rasele de pisici pe care un veterinar nu le-ar adopta. De ce?
Nenumărați români au acasă animale de companie, iar alegerile favorite sunt, de departe, câinii și pisicile. Însă, dacă ne dorim să luăm acasă o felină, este foarte important să știm precis ce fel de nevoi speciale vor avea acestea în funcție de rasă, cât și cum diferă temperamentul acestora.
casa copilariei papei leon/ FOTO:X/@Catholic_Colin_
Casa copilăriei Papei Leon al XIV-lea, dintr-un cartier degradat al Chicago-ului, devine o „mină de aur imobiliară”
În urmă cu doar câteva zile, o casă modestă din Dolton, un cartier mărginaș al metropolei Chicago, figura pe un site imobiliar pentru suma de 245.957 de dolari.
Columna lui Traian (foto: Pixabay)
Cea mai importantă dovadă a războaielor dintre daci și romani. Un impresionant monument al Antichității, realizat din aurul dacilor
Pe 12 mai 113 d.Hr, în Forul lui Traian din capitala Imperiului Roman era inaugurată cea mai mare sculptură în relief a Antichității. Era vorba despre Columna lui Traian, o adevărată cronică sculptată în piatră a războaielor lui Traian cu dacii.
Medicul nutriționist John Scharffenberg de 102 ani Foto Captură video YouTube Viva Longevity jpg
Profesorul centenar care conduce zilnic spune cum să reducem riscul de deces cu 75%, fără pastile. Cele 7 chei ale longevității
Un profesor centenar dezvăluie cum poți reduce riscul de atac de cord, AVC și diabet cu până la 88% prin 7 alegeri simple de stil de viață – cheia longevității fără medicamente.
George Simion FOTO EPA-EFE
Cristian Pîrvulescu: „George Simion a exploatat neglijența politicienilor tradiționali de a comunica eficient cu oamenii cu probleme sociale”
Într-un interviu acordat pentru „Adevărul”, politologul Cristian Pîrvulescu a vorbit despre motivele pentru care populiștii sunt în prim-plan, despre cât a contat la vot lipsa unei comunicări eficiente și empatice a politicienilor tradiționali și cum vede România politică după turul 2 al alegerilor.
Atac de cord infarct miocardic Foto Heart Research UK png
Pastila banală care poate salva viața în caz de infarct, de care românii au uitat. Cum o administrezi corect
Aspirina poate salva vieți în caz de infarct. Află când și cum să o folosești corect pentru a face diferența între viață și moarte.
demi lovato gettyimages jpg
Demi Lovato, mai slabă ca niciodată! Fanii au acuzat-o că a folosit Ozempic
Demi Lovato (32 de ani) a postat joi pe Instagram mai multe fotografii în costum de baie, în care și-a arătat silueta vizibil mai suplă. Fosta vedetă Disney a purtat un costum negru format dintr-un top fără bretele și un slip cu talie înaltă, pozând într-o piscină cu vedere la ocean.