Arta ca un furaj axiologic

Marta PETREU
Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Arta ca un furaj axiologic jpeg

După ce „Manifestul Cercului Literar” (13 mai 1943; scris de I. Negoițescu, la îndemnul lui Radu Stanca) a stabilit obiectivele de natură estetică ale grupării – și anume, autonomia esteticului față de alte tipuri de valori, adeziunea la „idealuri pur estetice”, la „spiritul contemporan” și deschiderea sincronistă spre „spiritualitatea contemporană” din Europa –, în zarva polemică creată, nu s-a băgat de seamă că unul dintre textele lui Radu Stanca, publicat în vara anului 1943, reprezintă o participare la dezbaterea despre „Manifest”; mai mult, o corecție.

Și anume, în articolul „De la stilul istoric la stilul filosofic”, publicat în Saeculum (numărul pe iulie-august 1943), tînărul lider al Cercului a îndreptat discret gafa lor de a fi adresat „Manifestul” numai lui E. Lovinescu, fără să sufle o vorbă despre Blaga. El a recunoscut explicit ceea ce era evident și în „Manifest”, căci redactat într-un amestec de concepte și idei, unele blagiene, altele lovinesciene: faptul că, pentru cerchiști, Blaga este o personalitate formatoare. În „De la stilul istoric la stilul filosofic”, Radu Stanca a reluat cele mai importante idei ale „Manifestului” și le-a enunțat nu polemic și imperativ, ci expozitiv. Titlul îl omagiază direct pe Blaga, căci vorbește despre „stil”; Radu Stanca mai scrisese despre opera blagiană și observase, în recenziile sale, rolul de fundament explicativ pe care îl acordă filosoful conceptelor de stil / factori stilistici, ca elementele inconștiente bazale, ce modelează toate creațiile umane. Privind panoramic cultura românească, Radu Stanca observă că ea s-a născut sub zodia stilului istoric, însă acum se schimbă, trece la alt stil, sintetic sau filosofic. El descrie „tînăra noastră cultură” (expresie prezentă și-n „Manifestul” scris de I. Negoițescu, semn clar al colaborării lor la elaborarea textului) care s-a născut sub zodia istoricismului, îl invocă, la fel ca „Manifestul”, pe Maiorescu, cu încercarea lui de diferențiere/disociere, adică autonomizare, a valorilor. În plus față de „Manifest”, mai dă un exemplu de încercare de-a sălta de la istoric la filosofic, și anume Școala Ardeleană. Spre deosebire de „Manifest”, care cere să se producă „disocierea” (autonomizarea) valorilor, Radu Stanca spune că disocierea valorilor și trecerea la un stil mai înalt, filosofic, este un proces în curs, ca dovadă, operele lui Blaga și Lovinescu: „dacă am vrea să fixăm cîteva nume cu deosebită contribuţie pentru accelerarea acestei treceri, am reţine în primul rînd numele lui Lucian Blaga şi E. Lovinescu, care, pe planuri diferite, au vestit luminos noul zbor al spiritului românesc“.

Scrisoarea-„Manifest” a cerchiștilor a operat cîteva distincții importante: a argumentat „disocierea” valorii estetice în raport cu politicul, cu eticul și apoi cu etnicul, după modelul, zice Negoițescu, al criticii maioresciene, prin care cerchiștii și-au asumat idealuri „pur estetice”.

După ce a „corectat” gafa lor față de Blaga, în relativ scurt timp Radu Stanca a stabilit semnificația concretă a idealurilor „pur estetice” anunțate de „Manifest”. Astfel, în eseul „Resurecția baladei”, publicat în numărul pe mai 1945 al Revistei Cercului Literar, liderul Cercului a schițat propria sa estetică. El pornește de la constatarea că „poezia pură” a ajuns, datorită purificării și purității ei, „seacă” de-a binelea, „secătuită în mod extrem”, încît sub „coaja” ei nu mai este, „de fapt, nimic”. „Poezia”, spune tînărul estetician, „ca orice operă de artă, și ea se hrănește, cînd a ajuns pe planul major, dintr-un furaj axiologic copios”. Și anume, ea implică o „complexitate de semnificații”, de pildă „semnificația mitică, magia eroică, religioasă, morală”, iar „Intervenția valorii etice sporește un conținut estetic”. După părerea lui, valorile nu sînt „impermeabile, ci comunică între ele, se condiționează chiar”.

Concluzia, enunțată lapidar și memorabil, este că „Exclusivitatea estetică nu duce la capodoperă”.

Ca urmare, valoarea estetică apare, din punctul de vedere al statutului, autonomă față de alte valori (deci nu poate fi subordonată unor alte scopuri, etice, etnice, naționale, politice, religioase, pedagogice etc.), iar din punctul de vedere al alcătuirii ei lăuntrice, ca un „furaj axiologic copios”, un amestec de aluviuni venite din direcția tuturor celorlalte tipuri de valori. Bogăția acestui „furaj axiologic” este o condiție pentru capodoperă. Practic, Radu Stanca a conferit valorii estetice complexitatea pe care o are psyche a omului. Iar prin această teorie economicos expusă, liderul Cercului a dat direcția „ideologiei cerchiste”.

Ulterior, în 1946, I. Negoițescu – aflat cu Radu Stanca într-o simbioză literară îndelungată și rodnică – va boteza acest fel de creație: artă „euphorionistă”, colecționînd apoi, cu neascuns entuziasm, un bogat material factual care să se potrivească cu gîndul gîndit de Radu.

7fotomontaj de marta petreu fogarasi edith jpg jpeg

Legături blagiene

Aș mai observa un lucru în legătură cu cristalizarea, în trei pași („Manifestul”, „De la stilul istoric…”, „Resurecția baladei”), a concepției despre artă a Cercului Literar al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj în exil la Sibiu. Și anume, datoria față de Blaga.

Felul cum au pus cei doi teoreticieni cerchiști, Radu Stanca și I. Negoițescu, problema autonomiei esteticului sau, mai larg, problema autonomiei valorilor, începînd de la „Manifest” (autor, I. Negoițescu, „instigator”, Radu Stanca”) și pînă la teoria valorii estetice ca „furaj axiologic copios” (autor, Radu Stanca), are legătură cu Blaga.

Pe lîngă unele concepte, „Manifestul” foloseşte argumente ce pot fi instantaneu recunoscute ca blagiene. De pildă, considerațiile de la început, cum că poezia populară, „deşi creaţie minoră“, reprezintă „un izvor cert pentru marile posibilităţi viitoare, menite să depăşească acele forme primordiale, pînă la completa detaşare a tiparelor culte. Exemplele istorice ne arată că o cultură majoră începe acolo unde formele colective şi nediferenţiate sînt înlocuite cu o creaţie eliberată din magma comună şi strict individuală a personalităţii“, se bazează pe o idee blagiană: I. Negoiţescu reproduce pur şi simplu învăţătura lui Blaga (cea „predată“ și regelui, cu ocazia primirii filosofului în Academie) despre faptul că existența unei matrici stilistice minore permite și făgăduiește nașterea și a uneia majore, de autor.

Dar mai este vorba și despre cîteva „coincidențe”.

În noiembrie 1941, Blaga și-a început cursul universitar cu lecția „Despre viitorul filosofiei românești”, lecție care, spune chiar el, „a produs multă tulburare”. În număr unu absolut din Saeculum (ianuarie 1943), Blaga și-a inaugurat revista proprie cu textul acestei lecții. Aici, în „Despre viitorul filosofiei românești”, el a subliniat autonomia unor valori și domenii, separîndu-le unele de altele. Deoarece pe moment îl interesa filosofia, a „disociat-o” de alte domenii. Pe ideea „Să nu confundăm lucrurile și domeniile”, trei mari disocieri a făcut Blaga, nici una la modă, nici una pe gustul naționalist-ortodoxist al epocii; și anume, a autonomizat: filosofia de religie; filosofia românească de ortodoxia românească; românitatea de ortodoxie. Disocieri care i-au atras o sumedenie de acuzații publice și de polemici.

Iar în mai 1943, scrisoarea-„Manifest” a cerchiștilor s-a ocupat de asemenea de „disocierea” unei valori, concret, de valoarea estetică; aceasta a fost autonomizată față de valoarea etică, de cea etnică, de cea politică. Evident, nici declarația cerchistă nu era pe linia de gîndire oficială, public agreată în acei ani, așa că a atras reacții polemice serioase.

Practic, în „Manifest” este făcută același fel de operațiune filosofică, disocierea valorilor, care fusese făcută anterior de Blaga în „Despre viitorul filosofiei românești”, cu rezultate excepțional de iritante asupra opiniei intelectuale. De unde concluzia că nu este obligatoriu ca tinerii autori ai „Manifestului” cerchist să fi preluat ideea autonomiei unei valori de la Maiorescu sau din cărțile lui Lovinescu despre Maiorescu – le-ar fi putut la fel de bine învăța de la Blaga, care, prin lecția lui, le-a atras atenția asupra problemei. Oricum, pe tema „autonomia valorilor”, între învățătura lui Blaga și aceea a lui Maiorescu-Lovinescu nu există nici o diferență.

Încă o „coincidență”. În decembrie 1940, pentru publicul sibian, iar în 16 martie 1942, pentru studenți, Blaga a ținut o conferință intitulată „Școala ardeleană”; ulterior, o va publica în săptămînalul Vremea din 28 noiembrie 1943, cu titlul „Școala ardeleană-latinistă”. Este un text splendid, în care, printre altele, filosoful subliniază capacitatea speculativă excepțională a corifeilor ardeleni, care au avut un „duh filosofic de esență rară”, ce a fost „deviat înspre istoriografie și filologie” din cauza nivelului cultural jos din Ardeal. El îl elogiază aparte pe Petru Maior, care, speculativ și „anapoda”, a ajuns la năstrușnica idee că „linba românească e mama linbei ciei latinești”.

În vara anului 1943, Radu Stanca scria, în „De la stilul istoric la cel filosofic”, că „una dintre cele mai interesante perioade ale evoluției noastre culturale” este Școala Ardeleană, și semnala că aceasta a făcut „o serie de încercări de a sălta planurile în abstract, la demonstrații teoretice, trăgînd cele mai adecvate consecințe în mod general de a gîndi – totodată și cele mai absurde”. Ecou, firește, al conferinței lui Blaga. Ecou, prin învățare.

La asemenea profesor, asemenea studenți. Blaga preda și scria, iar unii dintre cei mai străluciți studenți ai lui, cum au fost Radu Stanca și I. Negoițescu, îi prindeau ideile. Unele. Despre învățare este vorba aici. Asimilau ideile profesorului și le aplicau după cum îi ducea interesul propriu și de generație.

Încercuit, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, de contestatari și hărțuit de polemici, Blaga nota într-o scrisoare: „Ăștia sînt copiii care vor să-și omoare pe tatăl lor. După toate regulile freudismului și ale triburilor primitive”. Nu a precizat la cine se referă, însă după data scrisorii, februarie 1943, presupun că nu la cerchiști. Dar cam așa i s-a întîmplat, peste foarte scurt timp, nici două luni, cu ocazia declarației lor de independență („Manifestul”, mai 1943), și cu cerchiștii: din cauza prea marii apropieri, l-au „uitat”. L-au „ucis” simbolic. Radu ce-a mai dres lucrurile. Și abia mult mai tîrziu, după ce Blaga n-a mai fost pe lumea asta, cerchiștii au exclamat, aproape în cor: „Ce mai tată am avut!”.

Marta Petreu este scriitoare și profesoară la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Ultima carte publicată: Domni și Doamne, Editura Polirom, 2020.

Foto: Radu Stanca și I. Negoițescu - arhiva Ion Vartic (sus); fotomontaj de Marta Petreu & Fogarasi Edith (jos)

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Loredana Zainea jpg
Loredana, șoferița de TIR din Marea Britanie care a mers pe urmele bunicului. „Sunt judecată pe nedrept“
Loredana Zainea, o tânără româncă de 28 de ani, este șofer de TIR în Marea Britanie de cinci ani. Oamenii își întorc șocați privirile când văd la volan o blondă seducătoare.
chimcomplex Foto Chimcomplex
Concedieri colective la Chimcomplex. Care este motivul
Chimcomplex va demara un program de disponibilizare colectivă care vizează 396 de angajaţi ai societăţii, informează compania printr-un comunicat transmis Bursei de Valori Bucureşti.
Big Trail Lake FOTO USGS
Lacurile nou formate în Alaska îngrijorează oamenii de știință
Lacurile nou formate în Alaska din cauza topirii permafrostului duc la o erupție de metan în atmosferă, a avertizat un om de știință care lucrează cu NASA.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.