Frumusețea ca salvare

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Frumusețea ca salvare jpeg

Critica a tot repetat în ultimii ani, încît ideea a ajuns deja un loc comun, că Radu Stanca și Ștefan Aug. Doinaș sînt un soi de poeți proto-postmoderni, întrucît devansează cu zeci bune de ani exerciţiul postmodern al reciclării formelor literare ale trecutului. În esenţă, argumentaţia este următoarea: baladele cerchiste sînt nişte pseudobalade, care păstrează convenţia formală, însă o întorc ostentativ pe dos. Ele sînt o joacă superioară cu forma literaturii, cu convenţia semnificantă, întocmai ca în postmodernism, o perpetuă alunecare de semnificanţi, cum spune celebra definiție a postmodernismului, convinsă că dincolo de semnificanți nu se află nimic – că imanența formelor reciclate e totul.

Ideea unui Radu Stanca proto-postmodern e inexactă, sub raport estetic – și nedreaptă, sub raport etic. Iată de ce.

Estetic vorbind, e drept că poezia lui Radu Stanca pare să verifice criteriile de existență ale postmodernismului enunțate de Guy Scarpetta: impuritatea şi heterogenitatea codurilor; reciclarea formelor artistice din trecutul cultural; acceptarea conştientă a simulării şi a artificiului.

Mai întîi, poezia lui e în mod evident impură, din punct de vedere liric. Resurecţia baladei e un manifest împotriva poeziei pure, un denunţ al secătuirii puriste a poeziei. Soluţia ar fi acceptarea impurităţilor, adică a epicului şi a dramaticului, în interiorul liricului: „după cum modalitatea lirică a limbajului nu se restrînge cu exclusivitate la domeniul poeziei lirice, ci se infiltrează şi în celelalte moduri poetice, tot astfel nu am vedea de ce epicului sau dramaticului i-ar fi interzisă comunicarea fecundă cu modul liric. «Baladescul» se constituie tocmai din această comunicare, din această prezenţă a dramaticului în interiorul poeziei lirice”.

Secundo, în ceea ce priveşte reciclarea, lucrurile apar la fel de clare. Pentru a relansa liricul, pentru a-i da „entuziasm în zborul spre înălţimi”, cerchistul Radu Stanca face apel la o formă poetică revolută: „Nu e cazul de a face o propunere, dar socotim că balada, de atîtea ori încercată, de atîtea ori dovedită, ar putea face cu cinste parte dintre uneltele acestui «spor poetic modern». Bineînţeles, balada concepută de astă dată ca un «mijloc» poetic şi considerată în sensul absolut contemporan al poeziei”. Reciclare, deci, a tradiţiei, a formelor lirice de atîtea ori încercate şi tot de atîtea ori dovedite ca bune conductoare de poezie.

Tertio, cît priveşte criteriul acceptării conştiente a simulării şi a artificiului, afectarea, simularea teatrală și mai ales artificiul dramatic – toate sînt la ele acasă în poezia lui Radu Stanca. Modalitatea dramatică a liricului nu are cum să fie mai ostensibilă decît aici. Detaliul artificios e esenţial; lipsit de machiaj şi de decor, personajul care rosteşte oricare dintre poemele lui Radu Stanca ar fi ridicol şi ineficient. Totul e regie; deseori, preparaţiile regizorale se dilată pînă la a deveni subiectul însuşi al poemului, care capătă aerul unor didascalii liricizate.

Ei bine, toate aceste trei seturi de argumente nu mai țin dacă privim poezia lui Radu Stanca în adîncimea ei. Mai întîi, în legătură cu principiul impurităţii şi al heterogenităţii codurilor, Stanca nu urmăreşte să facă mai permeabile graniţele între genuri doar de dragul destructurării convenţiei generice per se. El pleacă de la constatarea unei crize. Pentru el, e o evidenţă că această criză se datorează purismului; în consecinţă, implică necesitatea acceptării impurităţii genurilor pentru a ieşi din fundătură. Iar adevăratul scop e, pentru Radu Stanca, acela etic: „Intervenţia valorii etice sporeşte un conţinut estetic… Oricît de «pur» ar fi din punct de vedere liric poemul «Somnoroase păsărele», el nu se poate, desigur, ridica la nivelul de pe care priveşte în cosmos, ca o lume întreagă de înţelesuri şi valori, «Luceafărul», unde infiltraţia paralirică e deosebit de intensă, mai mult chiar, unde infiltraţia axiologică este aproape nelimitată”. Radu Stanca e, așadar, unul dintre puținii poeţi moderni care admite necesitatea eticului în poezie – şi încă într-o manieră aproape mistică. Mărturisește aceasta aproape disperat într-o scrisoare adresată lui Ion Negoiţescu în 27 septembrie 1950: „Trebuie să scriu, să scriu, să scriu! Aceasta e mîntuirea”. Ceea ce îl scoate irevocabil din rîndurile postmodernilor, pentru care arta e strictamente joc, surfing pe formele istoricizate ale frumosului, hedonism estetic – din care orice insinuare a eticului a fost eliminată.

Apoi, dacă vom examina celelalte două seturi de argumente privind reciclarea formelor, respectiv proliferarea simulării și artificiului, vom vedea că şi aici s-a insinuat punctul de vedere etic. Nu dintr-o calofilie strictă vrea Radu Stanca să reînvie balada; nu numai pentru a turna în artefacte vechi substanţa contemporaneităţii. „Resurecţia ei“, spune el despre baladă, „ar însemna nu un atac adus chiagului imponderabil al liricului, ci tocmai o nouă emancipare a esenţialului împotriva neantului, a substanţei împotriva haosului”. Aşadar, tot o funcţie axiologică are şi aici resurecţia formei. (Termenii „axiologie” şi „axiologic” revin obsedant în eseurile lui Radu Stanca, precum şi în corespondenţa dintre el şi Negoiţescu.) Ceea ce, din nou, îl elimină irevocabil dintre postmoderni.

E inexact, cum se vede, să-l considerăm pe Radu Stanca un proto-postmodern. Și, spuneam mai devreme, e chiar nedrept s-o facem. Fiindcă a crezut în poezie ca într-o formă de mîntuire literală – precum în scrisoarea citată către Negoițescu, scrisă în infernul anilor ʼ50. Pentru Stanca, excesul de frumusețe al poeziei însemna literalmente ieșirea din infernul politic (mai întîi legionar, apoi antonescian, apoi comunist); și, în sens mai larg și chiar mai important, ieșirea din infernul personal. El vedea încă în literatură forma ultimă de soteriologie, credea pînă în ultima celulă în vorba lui Mîșkin după care frumusețea va salva lumea. Era, cum se înțelege, la antipodul hedonismului strict estetic al omului postmodern, pentru care arta e entertainment, imanența e tot ce există, iar salvarea într-un dincolo (fie el doar cel al artei) e o iluzie.

E, așadar, pur și simplu nedrept să tratezi drept hedonism ceea ce a fost o mistică. E o cantitate enormă de frumusețe (muzicală, seducătoare, transgresivă) în poemele lui Radu Stanca, scrise din miezul unui infern personal și politic (cacofonic, hidos, ostil oricărei transgresiuni). O frumusețe în care poetul a crezut așa cum misticii credeau în zeul lor. Și care, prin evidența aproape fizică a frumuseții ei, i-a acordat misticului ei revelația aproape fizică a zeului – și l-a salvat.

Radu Vancu este scriitor, traducător și conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Ultima carte publicată: Psalmi, Casa de editură Max Blecher, 2019.

Foto: arhiva Ion Vartic

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

DN73C drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Tigveni Argeș Foto Google Maps jpg
Drumul expres menit să lege Râmnicu Vâlcea de Autostrada A1 Sibiu – Pitești, o incertitudine
Secțiunea 6 a autostrăzii A1 Sibiu - Pitești este în pericol să nu se mai construiască. Fondurile pentru drumul expres Râmnicu Vâlcea - Tigveni au fost blocate, după cum a anunțat deputatul Cristian Buican.
Submarinul nuclear Belgorod FOTO Profimedia
Rusia a mobilizat submarinul nuclear pentru a testa o torpilă. Poate provoca un tsunami radioactiv
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a atenționat statele sale membre asupra mobilizării submarinului nuclear rus „K-329 Belgorod”.
vladimir putin Sursă: Profimedia
Cu un calorifer pe post de mustață: Putin, ridiculizat de o revistă poloneză FOTO
Vladimir Putin, președintele rus care a provocat criza energetică în întreaga Europă, a fost ridiculizat duminică pe coperta uneia dintre cele mai cunoscute reviste poloneze, potrivit Nexta.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.