COVID-u’ n-are ce căuta la țară

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
COVID u’ n are ce căuta la țară jpeg

Lunile astea au fost neobișnuite și complicate. Aș descrie însă lucrurile mai degrabă firești pe care le-am observat, retras într-o zonă rurală. La început am asistat la o înmugurire generală și la galbena explozie a forsițiilor. Apoi am descoperit cum au dat frunzele de leurdă în pădure și pentru prima dată am avut răgazul și dispoziția să mă aplec asupra lor, la propriu și la figurat. Proaspăt smulsă din răcoarea primăvăratică a pădurii, tocată și amestecată cu iaurt, sare și lămîie, respectiva frunză se transformă într-o salată care, pe loc, parcă îți subțiază trupul și-ți înalță spiritul. Cu trecerea săptămînilor, i-am descoperit și iuțirea tot mai accentuată, la fel ca arțagul care însoțește adesea îmbătrînirea omului.  

Au apărut, apoi, coloritul cărnos al lalelelor, semeția feciorelnică a florilor de liliac, desfășurarea sofisticatelor „candelabre” ale glicinei, inflorescența spectaculoasă a paulovniei, profunzimea izului de iasomie, copleșitorul parfum al caprifoiului, senzualitatea mov a clematitelor, nebunia salcîmilor și surpriza primului cîntec de cuc.  Natura a renăscut în ritmul ei treptat și implacabil. Ne-am minunat de apariția peste noapte a florilor de nufăr, printre care am leorpăit cu vîsle leneșe, în căutare de noi canale îndepărtate ale lacului, am urmărit bălăcelile stupide ale vrăbiuțelor și plutirea inutilă a rațelor, ne-am delectat cu trilurile mierlelor și am zîmbit la pornirile și opririle bruște ale corurilor de broaște. Ne-a enervat cîrîitul coțofenelor și ne-a înfiorat țipătul bufnițelor (nu mai vorbesc de unduirea șerpilor). Ne-au amuzat întîlnirile cu cîte un iepure uimit, apărut din aburii matinali ai pădurii, sau cu cîte o căprioră ce ezita să traverseze șoseaua.   

La rîndul lui, cerul a avut de oferit, probabil ca-n fiecare primăvară, un spectacol grandios, cu scenografii diferite de la o zi la alta, cu nori fantastici, vălătuciți și învîrtejiți ca niște vrăjitori uriași, uneori efilați, alteori rubensieni, avînd adesea culori parcă greșite, inventate de un pictor nebun și kitschos, de la diafane nuanțe trandafirii pînă la un  plumburiu intens cu amenințătoare luciri verzui, sau pînă la înspăimîntătoarea împărăție albă, dumnezeiască, a cumulonimbușilor. Un cer care își desfășura griurile succesive spre lumină după cîntatul cocoșilor, pentru ca la sfîrșitul zilei să dăruiască apusuri incendiare înspre pădure.

Am simțit cum se instalează seceta peste plante și pămînturi și am văzut cît de puțin poate conta ploaia. Ne-a mirat persistența vînturilor care anul ăsta parcă s-au contaminat de nebunia mistralului.

Am băgat de seamă rondul regulat al pisicilor din vecini și felul în care o casă se înalță din sporovăiala și chefurile constructorilor. Am tras cu urechea la conversațiile din alte curți, remarcînd tonurile acelea domoale, profund românești, ale celor care au suportat instalarea comunismului, la care s-au adaptat printr-o flexibilitate asemănătoare ramurilor de salcie plîngătoare. O aceeași moliciune a tonului pe care, cu siguranță, o aveau, așa cum comentam cu un prieten, și cei care se duceau la război, naivi și încrezători, blînzi și rezistenți, purtați de soartă și de vremuri în locuri unde trebuia să-și dea viața pentru țară.

Am descoperit palate noi (la propriu), cocioabe pitorești și case prost gîndite. Ne-am amuzat de moșul cu un singur dinte la vedere, care ne-a întrebat dacă nu ne e frică să ieșim cu barca în larg. De ce? „Păi, nu de guvid, dom’le, ci de milițian, care patrulează cu șalupa și nu dă voie.”

Am constatat promptitudinea unor servicii, ca într-o adevărată țară europeană, dar și delăsarea și pervertirea altora, ca într-o adevărată țară fostă comunistă.

Nu m-a mirat nesimțirea față de coronavirus a oamenilor simpli, cărora le-am auzit comentariile în derîdere, prin care marcau superioritatea obișnuințelor și a imunității lor istorice față de tot ce-i nou. Nu merita, adică, să-și bată prea mult ei capul, oameni serioși, cu micul intrus la modă, despre care televizoarele nu mai conteneau a trăncăni.

Rarele escapade prin „focarul” bucureștean mi-au creat impresia unei capitale cenușii de beton, pustie, urîtă, deprimată și deprimantă, iar știrile ascultate regulat, dar rar, n-au făcut decît să-mi dezvăluie vastitatea fără de margini a prostiei omenești.

Foto: flickr.com

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Fostul premier bulgar Boiko Borisov FOTO EPA-EFE
Alegeri în Bulgaria: Partidul lui Borisov, pe primul loc (exit-polluri)
Partidul conservator al fostului premier bulgar Boiko Borisov s-a clasat pe primul loc în urma alegerilor legislative de duminică, potrivit sondajelor publicate la ieşirea de la urne, însă ar putea avea mai probleme în a găsi parteneri pentru a guverna.
Schimb de prizonieri Rusia- Ucraina. Foto: Facebook/ Volodimir Zelenski
O grupare neonazistă rusă, instrucțiuni privind execuția sumară a prizonierilor de război ucraineni
O grupare neonazistă pro-Kremlin incită la atrocități împotriva prizonierilor de război ucraineni și susține în mod explicit torturarea acestora pentru obținerea de informații și apoi execuția lor.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski a anunțat că orașul Lîman a fost „complet eliberat”
Volodimir Zelenski a declarat duminică oraşul strategic Lîman din estul ţării „complet eliberat" de sub controlul forţelor ruse, la o zi după ce Moscova a anunţat că trupele sale au decis să se retragă din bastionul lor din nordul regiunii Doneţk.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.