Vina de a fi „Mitică”

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Vina de a fi „Mitică” jpeg

Se insinuase încă din primul an de școală cînd, apropiindu-se vacanța, am fost întrebată de unde sînt bunicii mei. Gravă, cu o voce serioasă, am recitat una dintre cele două adrese pe care părinții mă puseseră să le învăț pe dinafară, menționînd cu exactitate bulevardul, blocul, scara, etajul, apartamentul, sectorul și, bineînțeles, orașul: București. Țin minte că, în prima secundă de după recitarea impecabilă, liniștea care se lăsase în clasă mă umpluse de mîndrie, căci perorasem, fără nici o greșeală, adresa corectă a locuinței bunicilor mei. După care nu doar elevii, ci chiar și învățătoarea au izbucnit într-un rîs care m-a umplut de uimire. „București, București, dar din ce zonă a țării vin ei?” – noua tentativă a învățătoarei de a mă salva m-a debusolat și mai mult: cum adică din ce zonă? „Adică tu nu ai bunici la țară?” – a încercat colegul meu de bancă să mă ajute. Am simțit atunci un handicap major al obîrșiei mele. Nu, nu am bunici la țară, am spus încet, venindu-mi să intru în pămînt de rușine. Era clar: devenisem o paria, de vreme ce bunicii mei erau get-beget bucureșteni. Rușinea se întindea, de altfel, pe mai multe generații, căci pînă și străbunicii erau bucureșteni, la fel ca părinții lor.

Cum majoritatea colegilor aveau rude la țară, eu mă simțeam, brusc, a nimănui. Copil al betoanelor fără nici o legătură cu glia strămoșească. Tînjeam, așadar, să ajung și eu, măcar o dată, la țară. Acel ținut care devenise în imaginația mea un soi de El Dorado. Cu chiu, cu vai, rugîndu-mă strașnic de mama, care de pomană încerca să-mi spună că nu e nici o rușine că sînt bucureșteancă, am ajuns, în cele din urmă, în El Dorado, transpus într-un sat de prin Dobrogea. Fremătam de emoție. Am văzut găini, m-am speriat de o vacă, am băut cu greu un pahar de lapte „de la sursă” pentru că, obișnuită fiind cu zeama păstoasă care se vindea prin alimentare, laptele originar îmi părea de-a dreptul grețos, noaptea abia am putut să adorm din cauza tăcerii grele. Cert e că bifasem experiența și eram convinsă că nimeni nu va mai putea de atunci încolo să mă prindă cu garda jos. Puteam să spun că, deși n-am rude la țară, am prieteni la care „mă duc”.

Cu toate astea, originea mea urbană era abia la începutul reproșurilor. Cîțiva ani mai tîrziu, în liceu, în timpul unei minivacanțe de 1 Mai la Vama Veche, un rocker frumos precum Bon Jovi în tinerețe m-a întrebat șăgalnic de unde sînt. „Din București, dar am prieteni la țară” – am răspuns prompt și mecanic. Ceea ce nu a făcut decît să reediteze hohotul mamonic din primul an de școală al colegilor mei. După ce dublura lui Bon Jovi și-a terminat rîsul, m-a privit și mi-a spus acel cuvînt pe care aveam să-l aud de nenumărate ori după aceea: „Mitică”. Bineînțeles, moartea-pasiunii a lovit instantaneu, chiar dacă atunci nu știam ce vrea să zică și crezînd în primă instanță că m-a comparat cu un Hopa-Mitică.

A treia, și runda decisivă a dezbărării de vina inoculată a originii mele, a venit în facultate. Grupa în care aterizasem era formată doar din studenți veniți din provincie și cînd, la prima socializare, fiecare își prezenta obîrșia, am venit și eu cu umila mea ascendență. De data asta nimeni nu a rîs, nimeni nu m-a făcut Mitică, însă replica pe care aveam s-o primesc de la o colegă, chipurile în glumă, m-a prins, din nou, cu garda jos: „Deci tu ești șmecheră, nu ca noi, proștii din provincie!”.

Era ca și cum, doar spunîndu-le că sînt din București, aș fi comis o aroganță majoră. Fusesem iarăși supusă prejudecăților. Atunci, pe loc, m-am simțit iar rușinată, am început să mă bîlbîi și să mă scuz (!), spunînd precipitat că eu nu cred asta, că nici prin cap nu mi-ar trece etc., etc.

Mai apoi însă, în timp, lucrurile s-au schimbat. Sătulă fiind să tot înghit invective, începusem și eu să răspund la răutăți cu răutăți – căci și bucureștenii au un ditamai arsenalul.

Retrospectiv, îmi dau seama că, însușindu-mi acel mecanism de apărare, format din clișee și prejudecăți, doar ca să-mi oblojesc un orgoliu superficial și stupid, născut dintr-un complex de inferioritate, pericolul major pe lîngă care am trecut a fost construirea și sedimentarea mentalității etichetării. Spre norocul meu, m-am dezbărat destul de rapid de această meteahnă, mai ales pe măsură ce-mi făceam din ce în ce mai mulți prieteni din provincie, prietenii dezbărate de orice culoare regională.

Cu toate astea, mecanismul de apărare încă există: cînd mi se mai aruncă cîte un „Mitică“ sau cînd sînt ironizată cu acel „voi ăștia, bucureștenii”, nu mă mai bîlbîi și nu mă mai fac mică, ci răspund pe măsură. Etichetînd din start pe cel care mă etichetează.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

1 tratamente cu hrean jpg jpeg
Efectele adverse ale unui condiment banal. De ce e interzis consumul excesiv de hrean, ce pericole apar
Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâile, conţine vitamin B, potasiu, calciu, fier şi fosfor. De la hrean folosim rădăcina care se poate consumă crudă, rasă, în salate sau diverse preparat.
Moisă Irod veteran din Sibiu ultimul soldat român din Garda Regală Sursă Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” jpg
Ultimul soldat din Garda Regelui Mihai, la 100 de ani: „La Peleș împușcam, nu întrebam de parolă” FOTO
Veteranul de război maior (rtr.) Moisă Irod a împlinit miercuri, 30 noiembrie, 100 de ani. A fost aniversat cu fast și onoruri militare, în avans, de oficialii Armatei Române.
horoscop jpg
Horoscopul zilei: 1 decembrie. Vești importante pentru nativii din trei zodii
Horoscopul zilnic pentru joi, 1 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, ți vine cu predicții clare pentru nativii tuturor semnelor zodiacale.

HIstoria.ro

image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ