Contrariul regretului

Mario BARANGEA
Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Contrariul regretului jpeg

„Socrate: […] Dar că aveți păreri schimbătoare voi, cei atotștiutori, este într-adevăr cumplit: înseamnă că nici voi nu ne puteți tămădui, punînd un capăt rătăcirii noastre.“

Așa sună ultima replică a dialogului platonician Hippias Minor. E un cuvînt de încheiere cu totul neobișnuit la Platon. De cele mai multe ori, în atmosfera dialogurilor se poate respira un optimism epistemologic, dar Hippias Minor e o excepție. Însă nu urmăresc o interpretare a dialogului aici, ci țintesc doar următoarea remarcă: Socrate și Hippias discută despre minciună și adevăr, prin extensie – despre bine și rău, iar concluzia descurajantă este că nu poate minți decît cel care știe adevărul, că nu poate face răul decît cel care știe ce-i binele. Însă ar fi teribil să rămînem cu gîndul că Platon promovează teza potrivit căreia cel care știe că face răul îl și face. Atunci ce ne rămîne de înțeles? Părerile schimbătoare de care amintește Socrate, puse, paradoxal, în seama celor care sînt atotștiutori, nu formează decît un corpus de cunoaștere „tehnică”, așadar minoră în raport cu ceea ce s-ar putea numi „cunoașterea Ideilor”. Aceluia care se îndreaptă spre „știința Ideii” îi va fi mereu cu neputință să prefere să facă răul atîta timp cît știe să facă binele.

Altceva, totuși, mi s-a părut marcant în Hippias Minor: amărăciunea acestei replici cu care dialogul ajunge la sfîrșit. Pare că orice perspectivă se închide, se folosește cuvîntul „cumplit” (deinos). Văzută din afară, propoziția e una dintre cele mai reușite ironii ale lui Socrate. Ea împachetează însă o îngrijorare, o nuanță aparte de mîhnire. E regretul că tocmai celor mai știutori, celor mai apți pentru filosofare li se refuză Ideea.

Putem lărgi puțin sfera acestei întristări socratice. Dar mai întîi să convenim că acțiunea este contrariul regretului. Evidența ne transmite că atunci cînd se regretă ceva, se deplînge de fapt inacțiunea, delăsarea. Nu vom regreta neapărat ceva ce am făcut – aceasta o echivalăm experienței, ci ne va părea rău de ceea ce nu am îndeplinit sau, cel mult, de ceea ce am început și nu am mai dus la bun sfîrșit. Ironia socratică persiflează lipsa de interes a lui Hippias pentru o cunoaștere mai profundă. Hippias a început ceva, dar a stagnat pe drumul înspre destinație. Însă cum ar fi să presupunem că deși interesul există, totuși voința nu se coagulează? N-ar fi o prezumție prea îndepărtată de realitate. Faptele nu pot rămîne în intenție. Dacă sînt menite unei cunoașteri superioare, faptele se cer desfășurate.

Regretăm deci ce nu am făcut. Imediat după aceea se poate întîmpla următorul lucru: fantazarea. Sau, mai bine zis, (auto)iluzionarea. Mecanismul e relativ simplu: n-am făcut ce trebuia să fac, mă întorc cu ajutorul imaginației în timp și „repar”. De aici merg în viitor și, cu deplin optimism nejustificat, îmi spun ceva care începe cu „data viitoare…”. Se înțelege că acest tip de fantazare e complet nociv. Efectul va fi unul de înăbușire, de blocare, e încremenirea într-un circuit, e definiția neputinței.

Există însă un alt parcurs posibil. Pentru asta mă întorc la propoziția din Hippias Minor. E acolo un subînțeles: „capătul rătăcirii noastre” e cunoașterea reală, abolirea ignoranței, accesul la Idee. Desigur, e un dialog de tinerețe acesta și Platon încă nu găsise formula cea mai potrivită prin care să dea expresie învățăturii sale despre raportul cu transcendența. Dar punînd această ultimă frază a dialogului în contrapondere cu întreaga filosofie pe care o aflăm la Platon, găsim că echilibrul e de netăgăduit. Deocamdată, însă, acest subînțeles este în Hippias Minor o speranță. Una urmărită cu obstinație, folosită în mod inteligent. Acest uz inteligent al speranței este cel care ne poate păzi și de ispita utopiei, și de cea a nihilismului.  

Dacă, într-adevăr, am admis că acțiunea e contrariul regretului, trebuie acum să fim siguri că acțiunea e una condiționată de folosirea inteligentă a speranței. Dacă am proceda altfel, nu e nici o îndoială că între iluzie și speranță n-ar mai fi vreo diferență notabilă. Pe de altă parte, regretul ca simplă emoție, ca remușcare pentru o greșeală comisă, trece repede și n-are în mod necesar efecte transformatoare. Nu știu să-mi explic speranța că ceea ce ne poate „tămădui”, cum își dorea Socrate, e o cunoaștere a Ideii care ne absoarbe toate acțiunile. Dar sînt sigur că dacă n-ar fi așa, n-am reuși să terminăm niciodată nimic din ceea ce am începe.

Mario Barangea este doctorand în filosofie, cercetător independent al istoriei ideilor.

Foto: wikimedia commons

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO AFP
Viktor Orban, despre sancțiunile împotriva Rusiei: Europa s-a împușcat singură în picior
Ungaria ar trebui să se pregătească pentru un război prelungit în Ucraina, a declarat luni prim-ministrul Viktor Orban, criticând aspru sancțiunile Uniunii Europene impuse Rusiei, despre care el a spus că „s-au inversat”, ducând la creșterea prețurilor la energie.
Alexandru Rafila - final stare de alertă - 8 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Rafila, despre vaccinul împotriva gripei: Un milion de doze au fost distribuite
Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a anunțat, luni, că un milion de doze de vaccin antigripal au fost deja distribuite către Direcțiile de Sănătate Publică și către cabinetele medicilor de familie.
Loredana Zainea jpg
Loredana, șoferița de TIR din Marea Britanie care a mers pe urmele bunicului. „Sunt judecată pe nedrept“
Loredana Zainea, o tânără româncă de 28 de ani, este șofer de TIR în Marea Britanie de cinci ani. Oamenii își întorc șocați privirile când văd la volan o blondă seducătoare.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.