„Dilema veche” este o revistă bună

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Adevărul este că există mai multe adevăruri. Adesea, nu mirajul minciunii ne înstrăinează de adevăr, ci deruta în fața pluralității sale. „Même si nous voulons que la vérité soit au singulier, l’esprit de vérité est de respecter la complexité des ordres de vérité; c’est l’aveu du pluriel” – scrie undeva Paul Ricœur. Credința noastră, a creștinilor, în adevărul unic nu contravine deloc observației că adevărul în lumea noastră este plural, căci acel adevăr unic este de natură transcendentă și el este spart în milioane de cioburi odată ce se imanentizează. De aceea avem împrejur adevăruri disparate sau chiar fragmente de adevăr, iar aparenta lor incoerență ne derutează, ne rătăcește. Așa se face că ajungem, amuzați, să ne dăm seama că adevăr grăiesc bancurile cu rabini care dau dreptate tuturor: „Și tu ai dreptate… și tu ai dreptate… și tu ai dreptate…”.

Legătura dintre adevăr și dreptate se impune oricui de la sine; este, cum s-ar spune, de bun-simț. Găsește adevărul într-o dispută și vei ști imediat de care parte este dreptatea. Cînd adevărul a încetat să mai fie gîndit ca o prezență integrală, în logica terțului exclus, și a devenit o prezență dozată, fiind prezent în ambele părți ale unei dispute, poate într-una mai mult, poate în cealaltă mai puțin, și dreptatea a devenit ceva ce se împarte ca la farmacie: o doză de-o parte, o altă doză de cealaltă parte. Dar chiar și această operațiune urmează cu strictețe efortului de a afla cum se distribuie adevărul între părți. Dai atîta dreptate unei părți cît adevăr se află în susținerea ei.

Misiunea judecătorului este aceea de a face dreptate combinînd doi factori: legea și adevărul factual. Legea se cere a fi cunoscută, firește, din studiu. Adevărul factual se cere, însă, a fi descoperit. Ceea ce bulversează adesea pe oricine ajunge cu vreo pricină în fața unui judecător este insistența cu care acesta cere probe. Probele, în limbaj juridic, sînt dovezi că un fapt s-a petrecut; mai rar, că un fapt nu s-a petrecut. Aceste dovezi, însă, sînt primite de judecător doar dacă îndeplinesc anumite exigențe. Ideea este ca probele însele să nu dovedească neadevăruri, așa că legea cere fiecărui tip de probă să îndeplinească anumite condiții pentru a putea fi luată în considerare. Pe de o parte, sînt susțineri care nu se pot dovedi decît cu anumite probe (dreptul de proprietate se dovedește numai cu înscrisuri, cu o singură, rară excepție). Pe de altă parte, aceste probe sînt ierarhizate ca putere doveditoare (o probă cu înscrisuri va fi, în general, mai convingătoare decît una cu martori). Apoi, între înscrisuri există putere doveditoare diferită: cel autentic (autentificat) va fi mai puternic decît cel sub semnătură privată care va fi mai puternic decît un înscris nesemnat. În fine, în funcție de natura procesului, probele se administrează și se consideră diferit. În procesul penal sînt reguli aparte față de cele din procesul civil. Astfel, în interiorul dreptului s-a dezvoltat o adevărată știință, ceva ce poate fi o știință generală a probelor, și care se studiază dispersat, în fiecare ramură de drept specifică, tocmai pentru că aceste reguli diferă de la o ramură de drept la alta.

Ce vreau să spun este că efortul judecătorului de a afla adevărul factual într-un proces, pentru ca apoi să aplice legea potrivită, trebuie să se supună unui set atît de stufos de reguli încît mai toată lumea a ajuns la concluzia că ceea ce el va găsi nu va fi adevărul și o specie a lui, numit adevăr judiciar, adică acel adevăr care reiese dintr-o cercetare ce urmează regulile procesului judiciar. De aici și posibilitatea erorilor judiciare. Lipsa unor probe poate duce la imposibilitatea de a condamna pe adevăratul făptuitor, după cum precaritatea probelor poate duce la condamnarea cuiva care nu a săvîrșit fapta. Așadar, adevărul judiciar nu este doar un adevăr dovedit, ci un adevăr dovedit într-un anume fel, și anume în felul conform regulilor procesului judiciar. Întrebarea firească, mai departe, este aceea referitoare la regulile după care trebuie administrate și interpretate probele judiciare. Cine le face? Ei bine, aici răspunsul este puțin depresiv, admit: Parlamentul. Să uităm, totuși, pentru cîteva minute cum arată Parlamentul României. Să rămînem în teorie. Așadar, regulile de validare a probelor într-un proces nu sînt deloc științifice, ele fiind stabilite de oameni strînși în partide politice, într-un organism politic, pe baza experienței și cunoștințelor lor.

Adăugați și faptul că judecătorul nu poate aspira la alt adevăr decît la cel judiciar. Ba mai mult, nici nu are voie să țină cont în împărțirea dreptății de un alt adevăr decît de cel judiciar. Exact regula care îi impune cum să găsească acest adevăr îl și limitează strict.

Complicată și derutantă treabă! Ani de zile, pagina a doua a revistei noastre s-a deschis cu un dialog pescuit de Radu Cosașu dintr-o povestire de Faulkner: „«Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea.» «Unde ai citit asta?» «În toate cărțile bune.»“. Dilema veche este o revistă bună!

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
Soldati ucraineni elibereaza orasul Liman FOTO Twitter jpg
Înfrângere grea pentru Putin: Armata ucraineană a intrat în orașul Lîman
Soldaţii ucraineni au intrat în oraşul Lîman, un important nord feroviar din estul Ucrainei care se afla din luna mai sub ocupația trupelor ruse, a anunțat sâmbătă Ministerul Apărării de la Kiev.
Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.